NEVREDNICA SANT DOAMNE

Nevrednica sunt, Doamne, milostivirii Tale
Si Ti-as cersi iertare, dar nu stiu cum sa-cer;
Ci Tu pricepi cuvantul din mute osanale
Si talcul rugaciunii de lacrimi si taceri.
Imi stiu faradelegea: gresita sunt, Stapane,
Prea mult am stat cu ochii plecati, catand in lut,
Prea multe griji avut-am de zilele de mane
Si n-am iertat, cand rana in suflet m-a durut.
Ti-am prea iubit faptura, de Te-am uitat pre Tine,
Si cantecul taranei l-am ascultat prea mult,
Am irosit comoara de armonii divine
Si glasul cel de taina eu n-am vrut sa-l ascult.
Mi-am impletit cantare din grele flori de tina,
Am indragit mirosul de verde si de crud,
Am prea iubit amurgul, cu zarea-i de lumina
Si turma de caprite, cu botul mic si ud.
Mi-am impletit cantarea din flore de matasa,
Am indragit mirosul de miere si de tei,
Am prea iubit podoaba si haina de mireasa,
In zambetul campiei, mijind sub pasii mei.
Nevrednica sunt, Doamne, milostivirii Tale,
Caci n-am sporit talantul, pe care mi l-ai dat,
Ci ca un rob , am irosit in cale
Multimea milei Tale si darul Tau bogat.
Acum, cutremurata de taina Cinei sfinte,
Stau, Doamne, inainte-Ti, in goliciunea mea,
M-apasa greu pe umeri aducerile-aminte
De patimile firii, de toata pofta rea.
Din gand smerit primeste, Iisuse, rugaciunea,
Hraneste-ma pe mine cu har imbelsugat,
Adapa-ma cu mila, imbraca-mi goliciunea
Cu raza de sfintenie din chipul Tau curat.
Sa nu ma lasi, Preabune, sa plec nemangaiata,
Caci imi cunosc pacatul si taina Ta o stiu
Strig catre Tine, Doamne, din inima plecata,
Sa nu ma lepezi astazi, ci lasa-ma sa viu.
Sfinteste-ma, Iisuse, si taina mi-o arata,
Pogoara-n minte harul prin ungerea cu mir,
Si fa sa nu ma arda vapaie-nfricosata,
Cand buza mea de tina sorbi-va din Potir.

de ZORICA LATCU

Judecând preoţii noi îl judecăm pe Dumnezeu

http://cenaclulluminalina.com/index.php/meniu-ortodoxie/101-judecand-preotii-noi-il-judecam-pe-dumnezeu

Cred că fiecare dintre noi am judecat sau judecăm preoţii.

M-am tot întrebat de ce? Trebuie doar să-ţi pui această întrebare şi inevitabil răspunsul va veni. Păcatele noastre şi decăderea în care am ajuns, nu ne lasă să ne vedem păcatele, însă ne ajută foarte mult să le vedem la cei din jurul nostru (semn al mândriei). Acesta este un mare şiretlic al diavolului cu ajutorul căruia ne atrage în capcana lui. Mai mult, oamenii au o mare preocupare în a judeca preoţii, fapt care şi mie mi se întâmpla destul de des.Judecând preoţii noi îl judecăm pe Dumnezeu. Pentru a întări această idee am să postez un extras referitor la harul preoţiei.

„Orice DUHOVNIC – indiferent de bogăţia, sărăcia, cultura mai puţină sau sărăcia morală – este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu şi credincioşii n-au nici un motiv de a-l ocoli. Darul acesta, al preoţiei, e darul lui Dumnezeu şi e în funcţie de Dumnezeu (atârnă de Dumnezeu), el nu e în atărnare de omul pe care-L reprezintă pe Dumnezeu. Nu de la tine se cer calităţile preotului; de la tine se cere căinţa din inimă şi voinţa de a te îndrepta.
Sunteţi nemulţumiţi de preoţi? Dar voi, oare, ce-aţi făcut pentru preoţi, ca să fiţi mai mulţumiţi? Ceruta-ţi de la Dumnezeu un copil măcar, pe care să-l închinaţi slujirii lui Dumnezeu?Credeţi că vina o poartă numai ei, preoţii? Ei sunt fiii voştri! Cum i-aţi născut, aşa-i aveţi. Ce le găsiţi vină numai lor? Vă tebuie preoţi mai buni? Naşteţi-i!!

Iată, vă spun că tot poporul este răspunzător ca nu are slujitori mai străvezii spre Dumnezeu, mai ai Împărăţiei lui Dumnezeu! Poporul işi are în toate privinţele povăţuitorii pe care îi merită".

Sursa: "Tinerii, Familia şi copiii născuţi în lanţuri" Părintele Arsenie Boca

Se mai spune că dacă vezi un preot beat căzut în şanţ, să-l ridici şi să-l duci acasă, iar a doua zi să mergi la el să te spovedeşti pentru că harul nu i s-a luat.