duminică, 14 decembrie 2025

„SFÂNTUL CĂLĂTOR ”

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

"Sfântul Spiridon de multe ori iese din Biserica din Corfu, unde sunt moaștele lui, și cutreieră marea și pământul pentru a face bine și a le ajuta celor care îl cheamă în rugăciune. De aceea își tocește încălțările și trebuie să îi fie schimbate frecvent.

Datorită faptului că papucii Sfântului se deteriorează frecvent, credincioșii evlavioși din insula Corfu așază în fiecare an în picioarele Sfântului o pereche nouă de papuci (grecește „pasoumákia”). De asemenea, uneori, când preotul încearcă să descuie racla pentru a lăsa credincioșii să sărute Sfintele Moaște, încuietoarea se deschide greu. Credincioșii cred că aceasta se întâmplă fiindcă Sfântul lipsește în acele clipe; potrivit tradiției populare, Sfântul se află atunci undeva, în lume, pentru a face o minune.

spispi

Cei care au văzut de aproape Moaștele Sfântului Spiridon și au participat la schimbarea papucilor lui dau mărturie de faptul că pe picioarele sale se văd urme lăsate de încălțăminte, așa cum se întâmplă oricărui om care merge mult pe jos. De asemenea, culoarea tălpii piciorului Sfântului Spiridon nu este galbenă, ca a celor adormiți, ci albă, ca a celor vii – un semn incontestabil al lucrării lui Dumnezeu ce se săvârșește prin trupul Sfântului".

Sfinte Părinte, Spiridon, ca unul care ai îndrăzneală înaintea scaunului Sfintei Treimi, roagă-te și pentru noi păcătoșii.

Amin și Aliluia!

Preot Ioan 🛎️.

vineri, 12 decembrie 2025

DESPRE BUNA-CUVIINȚĂ ÎN SFÂNTA BISERICĂ

Dragii mei prieteni, să știți că o dată ce ai intrat în sfânta biserică, nu poți sta în orice fel în ea, ci trebuie respectate niște reguli ale bunei-cuviințe și ale bunului simț. Acest lucru se zice foarte lămurit la sfârșitul Sfintei Liturghii în Rugăciunea Amvonului, pe care preotul liturghisitor o citește în naos în auzul credincioșilor: “sfințește (Doamne) pe cei ce iubesc BUNĂ-CUVIINȚA CASEI TALE”.

În zadar s-a schimbat la ultima diortosire (actualizare) a Liturghierului acest cuvânt, “bună-cuviința” cu unul considerat mai clar, “frumusețea”, că cele două substantive sunt diferite între ele ca sens. “Cei ce iubesc frumusețea casei Tale” pot fi și turiștii impresionați de atmosfera mistică a bisericilor ortodoxe, în timp ce aceia “care iubesc bună-cuviința casei Tale” sunt creștinii trăitori, care umblă cu sfială în sfânta biserică, știind că se află înaintea Dumnezeului Celui Viu și din acest motiv având toată evlavia și smerenia în purtări. Haideți să vedem împreună care sunt regulile de “bună-cuviință” din sfânta biserică.
Creștinul care intră în sfânta biserică, mirean sau slujitor sfințit, trebuie mai înainte de toate să facă trei închinăciuni cu fața spre catapeteasmă. Este primul “salut”, ai intrat în casa lui Dumnezeu și Îl saluți pe Stăpânul casei. Urmează închinarea detaliată la sfintele icoane, mai întâi la cele din pridvor, apoi la cele din naos (spațiul dintre pridvor și catapeteasmă, delimitat în general de uși). Mirenii au modul lor de închinare, slujitorii sfințiți (preoții și diaconii) pe al lor, iar arhiereii pe al lor. Nu mă voi referi la slujitorii Sfintelor Altare, ci la mireni deoarece dumneavoastră, cititorii, sunteți mireni, nu slujitori. Așadar închinarea la icoane se face cu trei închinăciuni rapide înaintea fiecărei icoane și cu sărutarea ei în partea de jos. Nu sărutăm niciodată icoanele pe chipul persoanelor sfinte zugrăvite pe ele. În timpul săptămânii, înaintea icoanei Mântuitorului Iisus Hristos se pot face trei metanii mari dacă este timp și dacă nu se formează rând de închinători. În caz contrar se fac numai închinăciuni, iar duminica NU SE FAC NICIODATĂ METANII.

Se întâmplă de multe ori să intrăm în sfânta biserică în timpul Sfintei Liturghii. Cum ne închinăm atunci?

Dacă ușile împărătești sunt deschise, vom săruta icoanele de pe catapeteasmă din partea dreaptă a lor, începând cu icoana Mântuitorului Hristos, apoi vom coborî de pe solee, vom ocoli iconostasul și Axionița, apoi vom urca din nou pe solee și vom săruta icoanele din partea stângă a ușilor împărătești, începând cu cea a Maicii Domnului. Dacă ușile împărătești sunt închise, nu trebuie să coborâm de pe solee, ci putem trece din partea dreaptă în partea stângă. MARE ATENȚIE: atunci când preotul citește Sfânta Liturghie la Vohodul mic sau a ieșit în naos cu Cinstitele Daruri la Vohodul Mare, oriunde ne-am afla în biserică ne oprim și privim spre preot! Multă lume continuă închinarea la icoane în timp ce preotul citește Sfânta Evanghelie sau rostește pomenirile cu Cinstitele Daruri în mâini, iar acesta este un obicei foarte greșit. De ce? Pentru că demonstrează lipsă de interes față de cuvântul lui Dumnezeu și față de aceste pomeniri de obște rostite de către preot la Vohodul Mare, îi deranjează pe credincioșii care stau pe loc și sunt atenți la preot și îi distrag atenția și Părintelui liturghisitor. Deci vă opriți, îngenuncheați, dacă nu este zi de duminică, și ascultați. Abia când preotul revine în Sfântul Altar continuați închinarea dumneavoastră la sfintele icoane. După ce s-a făcut închinarea se cumpără lumânări, se completează pomelnicul, se aprind lumânările afară la vii și la adormiți (morți), apoi în sfeșnicele puse la dispoziție în interiorul bisericii, apoi se duce pomelnicul la Sfântul Altar. Aici există tradiții diferite, în funcție de zonele țării, dar esențialul este în linii mari cam același.

Ce urmează după închinarea în biserică?

Fiecare credincios își ocupă locul său. După tradiția veche bizantină, bărbații și femeile se așează separat, fiecare categorie pe latura icoanei împărătești care i se potrivește: bărbații stau în partea dreaptă a bisericii, pentru că icoana Mântuitorului Hristos este pe partea dreaptă a catapetesmei, iar femeile stau în partea stângă deoarece icoana Maicii Domnului se află în partea stângă. La Ravenna, în Italia, există o veche bazilică bizantină din timpul Sfântului Împărat bizantin Justinian cel Mare în care toți sfinții bărbați sunt pictați pe partea dreaptă și toate sfintele femei sunt pictate pe partea stângă, deci se înțelege foarte bine din aceasta că practica separării în biserică a bărbaților de femei are o vechime de cel puțin un mileniu și jumătate. Persoanele care cântă la strană se așează ori în strana dreaptă, ori în “cafas”, un loc special amenajat la etaj în unele biserici mai mari. Și cântăreții de la strană sunt obligați să stea cu fața către Sfântul Altar, la urma urmei toți ne aflăm în biserică pentru a-I cânta Domnului, nu pentru a susține concerte de virtuozitate. În nici un caz cântăreții de strană nu au voie să stea cu spatele la Sfântul Altar.

Am întâlnit în unele comentarii de pe Facebook întrebarea aceasta: dar PREOȚII de ce stau cu spatele la Sfântul Altar?! Vreau să răspund aici și acum la această întrebare. Preotul este slujitorul lui Dumnezeu. El are în biserică o funcție dublă: când stă cu fața orientată spre Sfântul Chivot de pe Sfânta Masă, acolo unde tainic Se află Hristos euharistic, preotul este reprezentantul poporului înaintea lui Dumnezeu. În această calitate preotul citește diferitele rugăciuni și face cereri în numeroasele ectenii, cerându-I lui Dumnezeu binefaceri pentru sine însuși și pentru întreaga turmă duhovnicească pe care o reprezintă. Când preotul se află cu spatele spre Sfântul Altar și cu fața spre credincioși, atunci el este reprezentantul lui Dumnezeu înaintea oamenilor, dăruind enoriașilor și închinătorilor din fața sa darurile Divinității. Așadar îl vom vedea pe preot citind Sfânta Evanghelie dintre ușile împărătești și interpretând apoi la predică pericopa evanghelică citită. Astfel preotul devine “purtătorul de cuvânt “ al lui Hristos, el dă voce Evangheliei prin citirea sa. Este ca și cum Mântuitorul S-ar afla din nou înaintea poporului și ar vorbi cu turma Sa, așa cum făcea în paginile Evangheliei. Îl vedem de asemenea pe preot de multe ori dând binecuvântări poporului, stând cu fața spre credincioși și cu spatele spre Sfânta Masă. Auzim binecuvântări de genul: “Pace tuturor!”, “Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toți.”, “Binecuvântarea Domnului peste voi toți, cu al Său har și cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.”, “Pe voi toți, dreptmăritorilor creștini, să vă binecuvânteze Domnul Dumnezeu întru Împărăția Sa, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor”, “Și să fie milele marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toți.”

Dacă vom fi atenți vom observa că toate aceste binecuvântări încep o dată cu sfârșitul Vohodului Mare, adică din momentul în care preotul ridică Sfântul Potir, făcând cu el semnul Sfintei Cruci spre credincioși, și se termină la sfârșitul Sfintei Liturghii. Simbolismul este foarte clar: la Vohodul Mare Domnul Iisus Hristos merge la Patima Sa de pe Cruce, Se răstignește și înviază. Darurile Mântuitorului nostru Iisus Hristos vin în Biserică abia după răstignirea Sa, fiind roade ale Jertfei Sale de pe Cruce.

V-am explicat așadar de ce stă preotul “cu spatele” la Sfântul Altar. De fapt preotul nu-I întoarce spatele lui Dumnezeu, ci întoarce fața spre credincioși, devenind “vocea” lui Dumnezeu. O ultimă precizare în legătură cu conduita în sfânta biserică. După ce s-a făcut închinarea la icoane, s-a dus pomelnicul la Sfântul Altar și fiecare credincios și-a ocupat locul în biserică, nimeni nu are dreptul să vorbească. Nimeni în afară de preot nu are dreptul să se întoarcă cu spatele la Sfântul Altar. Toate mișcările care se vor face trebuie făcute discret și foarte încet. Copiii gălăgioși trebuie scoși câte puțin afară atunci când deranjează liniștea din sfânta biserică. Este bine să participe ambii părinți și să scoată copiii la aer pe rând. Biserica noastră ortodoxă oferă această mare binecuvântare, care este împărtășirea copiilor mici, dar acest lucru trebuie făcut cu înțelepciune și cu bun simț. Nu participăm la Sfânta Liturghie pentru a zădărnici încercarea preoților de a apropia poporul de Dumnezeu, ci participăm ca să ne apropiem și noi de Dumnezeu, împreună cu tot poporul. Deși copiii sunt niște făpturi minunate, adevărați îngeri în trupuri, și deși Domnul Hristos îi cheamă pe copii la Sine, zicând: “Lăsați copiii să vină la Mine”, totuși aducerea lor în sfânta biserică implică anumite responsabilități. Nu trebuie să ne ofensăm atunci când ni se amintește din partea participanților la slujbă de aceste responsabilități. La urma urmei pe copiii noștri îi avem acasă toată ziua, cu Dumnezeu ne întâlnim numai cu ocazia venirii la Sfânta Liturghie..

Mergând la biserică, pe planul întâi Îl vom pune pe Dumnezeu, iar copiii noștri vor trece pe planul al doilea. Este absolut normal ca un credincios care poate a făcut mari sacrificii pentru a ajunge la Dumnezeiasca Liturghie să se supere atunci când copiii noștri îl distrag de la urmărirea slujbei. În ultimul timp comunitățile parohiale caută soluții care să mulțumească toate categoriile de enoriași, inclusiv pe aceia cu copii mici, organizând acolo unde sunt condiții încăperi în care copilașii să facă oră de religie în timp ce părinții lor urmaresc Sfânta Liturghie. Este vorba despre așa-numita “școală duminicală “.

Dar chiar și acolo unde nu există aceste condiții, părinții de copii mici se pot organiza între ei, creând grupuri de copii de care să se ocupe pe rând câte unul dintre părinți.
O altă "rânduială" importantă care trebuie să fie respectată în sfânta biserică se referă la vestimentație. Nu voi intra în veșnicele dispute gen fustă sau pantaloni, cu batic - fără batic. Nu vreau să mă refer nici măcar exclusiv la femei, exceptând de la regulile bunului simț bărbații. Mi s-a întâmplat să văd în anii mei de preoție și cazuri de bărbați îmbrăcați în moduri destul de scandaloase. Am văzut suficienți mușchi de culturiști prin tricouri bărbătești ultra-decoltate.. Se vedea de la o poștă că posesorii acelor mușchi veniseră în biserică tocmai ca să și-i expună ca la concurs. Deci vanitatea nu este o patimă exclusiv feminină, ea lovește în mod egal femeile și bărbații. Regula generală de urmat în sfânta biserică în privința vestimentației este următoarea: trebuie să fim foarte atenți în acoperirea formelor corpurilor noastre.

În biserică nu intri ca să fii admirat, ci ca să Îl adori pe Creatorul tău! Nu intri ca să fii în centrul atenției, ci intri ca toată atenția ta să se îndrepte înspre Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Vrei ca tu să fii atent la Dumnezeu, iar ceilalți să fie atenți la tine?! Vrei să vezi modele de bună-cuviință în vestimentație? Dacă ești femeie, privește icoanele Maicii Domnului, iar dacă ești bărbat privește icoanele sfinților cuvioși. Deoarece în sfânta biserică mergem ca să intrăm în contact cu lumea cea subțire a duhurilor, a Duhului Sfânt, a sufletelor sfinților și a sfinților îngeri, vom încerca și noi să ne concentrăm asupra propriei spiritualități, ascunzând cât mai mult din corporalitatea noastră. Fără decolteuri, fără nimic mulat, fără nimic "mini"! Nu merg la biserică pentru a stârni pofte trupești în sexul opus. Nu merg la biserică pentru a încasa confirmări la adresa "șarmului" meu. Merg la biserică pentru a mă ruga împreună cu toată comunitatea de creștini.

Despre batic sau mahramă?..

Bine le-ar prinde femeilor să le aibă, dar putem obliga pe cineva? Pantalon sau fustă? Există fuste scurte și pantaloni prea mulați, așa cum există pantaloni largi și discreti și fuste decente. Sper că am depășit discuția aceasta.

Pantaloni scurți la bărbați? Nu, nu se cade în sfânta biserică. Se pierde tot aerul acela de seriozitate care-l caracterizează pe bărbatul credincios. Aerul acela patriarhal. Bărbatul în pantaloni scurți nu-și are locul în sfânta biserică. Dar putem obliga pe cineva? Mai sunt două lucruri pe care eu nu le suport la bărbați în sfânta biserică: ochelarii de soare pe ochi și guma de mestecat în gură! Ochelarii ți-i scoți de pe ochi în fața bisericii și-i pui în buzunar. Guma ți-o scoți din gură în fața bisericii și o pui în șervețel. "Șmecheri" știm să fim toți, dar nu venim în biserică pentru asta.

Dragii mei, am încercat în aceste rânduri să vă explic câte ceva din rânduielile corecte din interiorul sfintelor biserici ortodoxe. Dacă le vom respecta cu toții ne vom atinge împreună obiectivul comun, care este întâlnirea noastră cu Dumnezeu în sfânta Sa biserică. Astfel vom putea să-I mulțumim pentru binefaceri, să-L slăvim prin jertfa buzelor noastre, să-I cerem mereu ajutorul pentru rezolvarea problemelor noastre, să-I cerem protecție împotriva greutăților, bolilor și a diferitelor ispite ale vieții. Toate cererile noastre sunt cuprinse în minunatele și cuprinzătoarele ectenii ale Sfintei Liturghii. Părintele slujitor cere cu voce puternică în numele nostru, al tuturor, toate cele de trebuință vieții de acum și celei veșnice, iar noi răspundem în cor: “Dă, Doamne “ și “Doamne miluiește!”.

Puterea rugăciunii în comun este incomparabil mai mare decât cea a rugăciunii noastre private. Însuși Domnul Hristos ne-a confirmat acest lucru, zicând: “Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18;19-20).

Rugăciunea comună este primită de către Dumnezeu deoarece Dumnezeul nostru este o TRINITATE DE PERSOANE, nu este o unică persoană.

Închei “predica” aceasta cu minunatul îndemn al Sfintei Liturghii: “Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, Treimea Cea deoființă și nedespărțită “, amin

(Părintele Sorin Croitoru)

marți, 9 decembrie 2025

Rugăciune..

Doamne, da-mi putere sa primesc cu suflet linistit tot ce-mi va aduce ziua de maine
Da-mi puterea sa ma las cu totul in voia Ta cea sfanta si in fiecare clipa stai in preajma mea si ma intareste.
Orice veste va aduce ziua de maine, buna sau rea, invata-ma sa o primesc cu inima impacata si cu credinta neclintita ca vointa ta sta deasupra tuturor.

Fie ca, in tot ceea ce fac si spun, voia Ta sa imi stapaneasca cugetul si simtirea. Iar cand asupra mea vor veni imprejurari neasteptate, ajuta-ma sa le implinesc dupa voia Ta.

Da-mi puterea sa lucrez cu tarie si intelepciune, fara sa stanjenesc sau sa amarasc pe aproapele meu.
Ajuta-ma, Doamne, sa pot duce povara zilei de maine cu toate cate le va aduce ea.
Struneste-mi vointa si invata-ma sa ma rog, sa sper, sa cred, sa indur, sa iubesc si sa iert.
Iar cand ma rog, fie ca Tu insuti sa fii cel ce se roaga in mine.

Amin.

(culeasa de la Sfanta Biserica Batistei din Bucuresti)

joi, 4 decembrie 2025

.CUVÂNT DE ÎNVĂȚĂTURĂ despre F Ă Ț Ă R N I C I E

🙏 Bucuria mea, fățărnicia o putem numi și meșteșug diavolesc, pentru că învățătorul cel dintâi al ei, este diavolul. El s-a prefăcut în chipul șarpelui, PRECUM SE PREFACE FĂȚARNICUL ÎN CHIP DE BINEVOITOR ȘI DE PRIETEN. În Rai, diavolul, în loc să spună: "CU MOARTE VEȚI MURI", cum a grăit Dumnezeu celor dintâi oameni, el le-a zis: "NU VEȚI MURI CU MOARTE".

Așadar, el cel dintâi a mințit, a amăgit, a vătămat neamul omenesc. Iar fățărnicii de astăzi, ca și diavolul de odinioară, zicând în loc de da, nu; și în loc de nu, da, mint, amăgesc și vatămă pe fiecare în parte și pe toți laolaltă. Păcatul fățărniciei, are CA RĂDĂCINĂ vicleșugul, iar CA ROADE: minciuna, înșelăciunea, șiretenia, necinstea și vătămarea aproapelui. Dumnezeu, vrea ca omul să fie cinstit, mintea lui curată și sufletul lui Sfânt.

După chip cunoști o floare,

Ciocârlia după cânt,

Aurul după culoare,

Și pe om după cuvânt!

Ne dăm seama cât de mare este păcatul fățărniciei din asprele mustrări făcute de Hristos: "VAI VOUĂ, CĂRTURARILOR ȘI FARISEILOR FĂȚARNICI" (Matei 23:13). Calea fățărniciei, este calea celui viclean, este calea pierzării. Mântuitorul, a numit păcatul fățărniciei ALUAT, zicând către ucenicii Săi: PĂZIȚI-VĂ DE ALUATUL FARISEILOR, CARE ESTE FĂȚĂRNICIA" (Luca 12:1).

Și într-adevăr, așa este, fiindcă, precum aluatul dospește toată frământătura din făină, tot așa și fățărnicia strică mintea, strică INIMA, strică LIMBA, strică CUVINTELE, strică PURTAREA BUNĂ, strică SUFLETUL, STRICĂ PE OM CU TOTUL. Mintea fățărnicului gândește totdeauna cele viclene. Iată un exemplu: Iuda Iscarioteanul cugeta vânzarea Domnului Hristos, iar el, se arăta prietenos. Inima lui dorea arginții, dar limba lui grăia despre iubirea de săraci. Iuda, a întrecut pe toți fățărnicii, câți au fost, câți sunt acum și câți vor mai fi în lume. După înfățișare se arăta prieten al lui Iisus Hristos, pentru că nu s-a sfiit să-l sărute, dar după fapte era un trădător, pentru că prin sărutare L-a vândut pe Hristos judecătorilor nedrepți. ÎNTUNERIC ESTE FĂȚĂRNICIA, fiindcă, ea este izvorul minciunii. LUMINĂ ESTE SINCERITATEA, fiindcă, ea este maica adevărului. Creștinul ortodox, trebuie să aibă mintea luminată, inima curată, limba fără vicleșug, cuvintele adevărate, chipul neprefăcut și sufletul fără răutate. Atunci el este îmbrăcat cu haina potrivită Împărăției cerești și va fi vrednic de cămara slavei dumnezeiești. Amin!

Dragii mei, să ridicăm ochii noștri spre Împăratul slavei, spre Stăpânul vieții și al morții, spre Doctorul cel Mare, spre Prea Bunul și Milostivul Iisus, să-L rugăm să aprindă în noi focul dragostei Sale dumnezeiești și să avem mereu în inimă, aceste cuvinte rostite de Iisus Hristos: "FERICIȚI CEI CURAȚI CU INIMA CĂ ACEIA VOR VEDEA PE DUMNEZEU" (Matei 5:8).

Amin și Aliluia!

Preot Ioan 🛎️.

marți, 2 decembrie 2025

NOAPTEA BINECUVÂNTATĂ

de Preot Sorin Croitoru

Aștept norii fulgi să cearnă,
Însă cerul “cerne” ploaie..
Aștept zâmbete de iarnă,
Nu mânie și războaie.

Aștept îngeri și colinde,
Însă lumea-i prea absentă;
Îngeri sunt, dar nu se prinde
Omenirea neatentă.

Și colinde sunt destule,
Însă cine să le-asculte?..
Sufletele sunt sătule
De-ale zilei griji prea multe.

Aștept liniște și pace
Și-ntre noi bunăvoire,
Însă nu știu cum se face,
Dar e criză de iubire.

Cred că este numai bine
Să privim la ceruri iară,
Căci din ceruri Fiul vine
Să se nască din Fecioară

Și din ceruri vin cu cântec
Îngeri bucuroși să spună
Că din al Fecioarei pântec,
Într-o noapte fără lună

Dar cu stele-înveselite,
Se va naște Cel Ce Este
Într-un grajd smerit de vite,
Dar cu aer de poveste.

Cerul mângâie pământul
Fiindcă-n noaptea cu pricina
Tatăl Și-a trimis Cuvântul
Să ne ispășească vina.

Maica Îl privește dulce,
Dreptul Iosif pregătește
Paie-n iesle ca să culce
Pruncul Sfânt ce gângurește.

Aștept Pruncul Sfânt să vină
Să ne-aducă bucurie,
Ieslea plină de lumină
Cel mai scump palat să fie,

Viața noastră fără vlagă
Să primească har deodată..
Aștept eu și lumea-întreagă
Noaptea Binecuvântată..

miercuri, 19 noiembrie 2025

TE ROG, DOAMNE!

de Preot Sorin Croitoru

Te rog, Doamne, fă-mă bun,
Ca să-l rabd pe fiecare,
Vorbe grele să nu-i spun
Cui îmi face supărare,

Fiindcă rău mi-a mai părut
C-am zis vorbe la mânie..
Aș fi vrut să fi tăcut,
În căința mea târzie,

Fiindcă vorba aruncând,
Înapoi nu se întoarce
Și regretele din gând
Lacrimi grele ne vor stoarce..

Deci știind cuvântul rău
Câtă rană mai aduce,
Dă-mi, Iisuse, harul Tău
Să duc a tăcerii cruce!

Te rog, Doamne, fă-mă sfânt,
Fiindcă sfântul rabdă toate,
Nu aruncă vorbe-n vânt
Și să facă rău nu poate

Căci e plin de mila Ta
Și îl luminează harul
Și-orice i s-ar întâmpla,
În tăcere-și bea amarul..

Fă-mă, Doamne, OM să fiu,
Om din cei de omenie,
Cum evangheliștii scriu
Că Îți plac, Iisuse, Ție,

Om cu sufletul smerit,
Ce trăiește în Lumină,
Preamărind necontenit
Domnul slavei ce-o să vină,

Și în fapte și-n cuvânt
Și în gânduri și-n simțire,
Dumnezeului Preasfânt
Arătând a sa iubire!

sâmbătă, 15 noiembrie 2025

DULCEATA DUHULUI SFANT

Bucuria mea, Sfantul Parinte, Siluan Athonitul, zice asa: “Inainte de a fi atins de Har, omul traieste gandind ca totul este bine si in bună randuiala in sufletul lui; dar cand Harul il cerceteaza si locuieste in el, atunci se vede pe sine cu totul altfel, iar cand Harul il paraseste din nou, numai atunci isi da seama in ce mare nenorocire se gaseste. Cine nu cunoaste Harul, acela nici nu-l cauta. Si asa, lumea s-a alipit de pamant si oamenii nu stiu, ca nimic de pe pamant nu poate inlocui DULCEATA DUHULUI SFANT.

Sufletul, cand este parasit de Harul pe care l-a cunoscut, este nemangaiat in nimic si nu-si gaseste odihna”. Sfantul Parinte, Paisie Olaru, ne-a lasat acest minunat cuvant de invatatura:

“PSALTIREA, unita cu POSTUL si SMERENIA, sunt cele mai puternice arme impotriva diavolilor. Cu acestea Sfintii izgoneau diavolii din lume si coborau pe Ingeri pe pamant. Cine citeste psalmii, imita pe ingeri si canta impreună cu ei”. Psalmii, sunt temeiul rugaciunilor publice, sunt “coloana vertebrala” la rugaciune, sunt cantari inspirate de Dumnezeu Duhul Sfant, cantari de bucurie si de lauda, sau de multumire aduse lui Dumnezeu. Daca este cineva cu inima buna intre voi, atunci, sa citeasca psalmii! Sfantul Apostol Pavel, ne indeamna asa: “Vorbiti intre voi in psalmi si in laude si in cantari duhovnicesti” (Efeseni 5:19). Crestinul ortodox, care citesti psalmii, se umple de Duhul Sfant. Amin!

Sa fii in veac iubitor de Dumnezeu, de aproapele si de vrajmasi, rugator, postitor, iertator, de psalmi cititor si smerit si atunci sufletul tau va fi mantuit!

Lumineaza Stapane, Doamne, Iisuse Hristoase, intunecimea pacatelor din sufletele noastre si scapa-ne de patimile cele ascunse! Amin si Aliluia!

Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!

Miluieste-ma, Maica Luminii!

Preot Ioan

vineri, 14 noiembrie 2025

... SFATURI LA ÎNCEPUT DE POST ...

Bucuria mea, să știi că:

Nu OMUL, a fost creat pentru timp, ci,

TIMPUL, a fost creat pentru om, iar,

OMUL, a fost creat, pentru VEȘNICIE!

AȘADAR:

Să trăim ORTODOX, CREȘTINEȘTE,

Ca SĂ NE MÂNTUIM SUFLETEȘTE,

fiindcă:

De OCHIUL, de IUBIREA și de DREAPTA JUDECATĂ a lui Dumnezeu, nu poate scăpa, absolut nimeni!

Orice PĂCAT, este O CEDARE,

Orice PATIMĂ, este O TRĂDARE, și

Orice RĂUTATE, este O ÎNFRÂNGERE”.

Mancați fără să vă îmbuibați, ca să nu-l bucurați pe diavolul lăcomiei pântecelui. Un pântece prea plin, poartă vina unui alt pântece, prea gol (al omului sarac).

Rețeta de rugăciune este mai importantă decât rețetele de zacuscă, castraveți la borcan...

Semnele principale ale postului să fie: Milostenia, Răbdarea, Iertarea, nu baticul și încruntarea, cleveteala, judecata, invidia, mânia, ura...

Fii larg la inimă și darnic,

Fă binele, cu pas tăcut;

Că n-ai făcut, vei plânge-odată,

Dar n-ai să plângi, c-ai prea făcut!

Citiți rugăciunile din suflet, nu din datorie și cu monotonie. Spuneți mereu, cât mai des posibil: "Iisuse, Iisuse, iartă-mă, Iisuse!".

Întotdeauna roagă-te!

Chiar și atunci când nu ai cuvinte,

Chiar și atunci când nu ai putere,

Chiar și atunci când inima ta este goală.

Spune: Doamne ai milă!

Este mai important să spalați sufletul cu lacrimi, decât vasele din bucătărie cu leșie. Spovedania curață sufletul de păcate, iar lacrimile îl albesc.

Prieten drag, câștigă-ți plânsul,

Și Rugăciunea lui Iisus,

Căci PLÂNSUL, stinge focul veșnic,

Iar RUGĂCIUNEA, te înalță sus!

Primiți colindătorii, fiindcă, primindu-i pe ei îl primiți pe Iisus Hristos în sufletele și în casa voastra.

Mergeți duminica la slujbele Sfintei Biserici Creștin Ortodoxe, spovediți-vă și împărtășiți-vă foarte des, cât mai des posibil, fiindca, doar așa, Iisus Hristos se va naște în sufletele voastre (în chip virtual).

Un dram de viață, cât mai este, în lumea asta să trăiești,

Jertfește-l numai pentru suflet și lasă grijile lumești!

Iubiți-vă țara, România, fiindcă, ea, ca și celelalte toate țările, există din voia lui Dumnezeu ("Dumnezeu a pus câte un Înger păzitor la fiecare hotar de țară" - Deuteronom 32:8).

Să nu uitați, ba, chiar să le spuneți și altora așa: Crăciunul trebuie să fie în suflet (după ce ai postit, să fii spovedit și împărtășit), și nu doar în burtă, în pântece (carne de porc, piftii, sarmale cu smântână, cozonaci, vin.... și un brad frumos împodobit).

Mai vino iar, Iisuse, Blând,

Mai bate iar, o dată,

Te-aștept cu sufletul plângând

Și ușa-i descuiată...

Vă doresc post cu folos,

În Numele Domnului Hristos!

Amin și Aliluia!

Preot Ioan 🛎.

... VESNICIE si TREZVIE ...

Bucuria m VESNICIE si TREZVIE ...ea, iata ce ne spune Sfantul Parinte, Efrem Filotheiul, despre vesnicie si trezvie: “Ridicati mintea la Infricosata Judecata a lui Hristos. Oare, ce raspuns vom da in ziua judecatii, cand vor fi judecate toate faptele noastre? Cat de infricosat este ceasul in care sufletul asteapta plin de frica sa auda hotararea care il va trimite catre un locas vesnic.

Cuvantul “VESNICIE”, este infricosator! Ca sa intelegi putin ce inseamna veșnicie iti voi da o pilda. Inchipuieste-ti ca tot pamantul este o stanca de granit, o piatra vartoasa si la fiecare 1000 de ani va veni o pasare ca sa-si asculta ciocul de aceasta stanca, iar cand aceasta ascutire va termina aceasta piatra, atunci vom avea o idee slaba despre ce inseamna VESNICIE, NEMURIRE, VIATA FARA DE SFARSIT.

Aceasta viata a noastra pe pamant, se joaca cu vesnicia noastra, ca la zaruri: Fie Rai, fie iad.

Iata asadar, de cata TREZVIE avem nevoie!”.

Sfinte Mare mucenice Dimitrie, Izvoratorule de Mir, ca unul care ai mare indrazneala catre Dumnezeu, roaga-te si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin!

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, in toata ziua de astazi.

Amin si Aliluia!

Preot Ioan

miercuri, 22 octombrie 2025

~PREÎNTÎMPINARE DUHOVNICEASCĂ~

VOR VENI VREMURILE CÂND VEŢI FI VÂNDUŢI DE CIOBANI, DE PĂSTORII VOŞTRI!”

Forţa diavolului stă în patimile şi relele noastre. – Ei, prin ce-am trecut noi!… Dar prin ce-o să treceţi voi!… Acele vremuri deja le-aţi început. Spre deosebire de alte vremuri, va îngădui Dumnezeu vrăjmaşului să se atingă şi de suflet; va fi mai mult o prigoană psihologică şi nu vă veţi putea ascunde nici în crăpăturile pămîntului. Nu este uşor, sînt vremuri foarte grele. De aceea credincioşii aceştia, de pildă, care vin din toată lumea înspre mănăstiri, sînt iarăşi un semn că toată lumea trăieşte în clocotul ăsta, în cazanul ăsta de fierbere de la un rău la altul. Acum s-au înmulţit bolile psihice, organice, demonizările. Apoi nu erau atîtea construcţii, atîtea vite, atîta lume. Pe lîngă acestea mai sunt şi ispitele supratehnicii, sistemele acestea extraordinar de ascuţite care pătrund pînă în a-ţi cunoaşte şi gîndul. Şi, cînd ţi-a prins gîndirea, aici este şi partea sufletească. Iar cînd a intrat pe firul acesta Satana, nu mai este deloc uşor. Este o luptă împotriva sufletului. Acum nu vezi ce fac? Dacă vrei să ai un serviciu mai bun, trebuie să te înscrii în loja masonică, să te lepezi de Hristos. Şi, iată, acestea toate sunt încercări şi ispite şi greutăţi care ne fură de la adevăratele ţeluri ale trăirii noastre. Acestea aduc la zero viaţa duhovnicească. – Este bine în zilele noastre să mai căutăm povăţuitori duhovniceşti? – Este mai bine să dobîndeşti tu puţină pricepere duhovnicească, căci vin vremuri cînd nu numai că nu veţi mai găsi îndrumător, dar nici măcar un cuvînt din Scriptură sau din Sfinţii Părinţi. Sfinţii Părinţi pînă acum recomandau povăţuirea după Sfînta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi, însă vin vremuri cînd vor lipsi şi acestea. – Ce să facem ca să păstrăm dragostea şi unitatea dintre noi? – Este nevoie de multă rugăciune, căci rugăciunea întreţine buna noastră înţelegere. Acum, însă, ne îngrijim mai mult de cele materiale decît de cele duhovniceşti. Înainte, forţele răului erau legate cu rugăciunile marilor trăitori; rugăciunea lor avea o mare putere. Şi încă n-a slobozit Dumnezeu puterea Satanei, căci lumea este nepregătită… Forţa diavolului stă în patimile şi relele noastre. – Ce trebuie să facem să ne întărim credinţa şi să răbdăm toate cele ce vor veni asupra noastră? Şi cunoaştem din proorociile sfinţilor că de vor răbda creştinii necazurile de pe urmă vor fi mai mari decît cei dintîi. Iar Cuviosul Paisie Aghioritul îndrăzneşte să spună că ‘mulţi sfinţi şi-ar fi dorit să trăiască în vremurile noastre‘. – Cugetînd la moarte. Monahul şi creştinul nu are această însutită datorie să fie gata de plecare? O are! Nu te interesează dacă trăieşti şi cum trăieşti. Din ce în ce oamenii sunt mai dificili şi mai cu scadenţe intelectuale şi putere de judecată. Ei, sînt multe de zis, dar iată că s-a făcut ora unsprezece şi acuş bate de utrenie… Revista Glasul Monahilor, Mănăstirea Petru Vodă, Anul II – Nr. 7 (9) – Iulie 2004 „Vor veni vremurile când veţi fi vânduţi de ciobani, de păstorii voştri!,, Toată lumea aceasta păgână este împotriva vieţii noastre creştine. Aici este marea dramă – că lumea s-a păgânizat. Ortodoxia este marea otravă pentru ei. E ca şi cum un iepure ar trebui să înghită o cămilă, cam aşa ne suportă ei. Suntem puţini, dar lor le e frică. Vrăjmaşul întotdeauna se teme de smerenie. Şi diavolii ziceau Sfântului Antonie cel Mare: „şi noi postim şi noi priveghem”. „Da, dar nu ştiţi să vă smeriţi”. Aşa că noi să stăm pe linia aceasta a Ortodoxiei cât mai apropiată, adică să faci din diavol – înger. Acesta este scopul adevărat al ortodoxului: să faci din tâlhar – mucenic. „Vor veni vremurile când veţi fi vânduţi de ciobani, de păstorii voştri! Vor vedea păstorii cum vă sfâşie în ocol fiara sălbatică şi nu vor veni să vă apere. Să ştiţi că sunt vremurile acestea apocaliptice pe care le întâlnim şi vor fi vremuri grele” Iustin Pârvu spune că semnul clar al sfârşitului lumii va fi încoronarea Satanei la Ierusalim chiar de capul Bisericii Ortodoxe. „Va veni vremea când Satana se va încorona la Ierusalim de către Patriarh, de către arhierei şi preoţi. Să nu vă temeţi de lucrul acesta pentru că trebuie să se împlinească. Să nu cumva să vă micşoraţi în credinţa dumneavoastră dacă nu vi se va spune în faţa altarului ceea ce trebuie să vi se spună” Cu toate acestea, vremurile profeţite sunt încă departe, concluziona duhovnicul ascultat de credincioşii înfricoşaţi de imaginile apocaliptice. Cipul electronic împotriva căruia Iustin Pârvu a luptat este văzut însă ca o pecete a Satanei. „Că sfârşitul lumii, slavă Domnului nu a venit încă. Templul lui Solomon nu s-a zidit, evanghelizarea popoarelor nu s-a făcut, războiul ăsta care-o să vină încă nu a a venit, dar oricum nişte evenimente sunt…criza aceasta nu este decât judecata lui Dumnezeu a faptelor noastre. A venit şi vremea aceasta a cipului. Cip înseamnă sclav”.

PĂRINTELE IUSTIN PÂRVU

Stăpâne, Doamne, Atotputernice și Făcătorule a toate

Stăpâne, Doamne, Atotputernice și Făcătorule a toate, Părintele îndurărilor și Dumnezeul milei, Cel ce ai zidit pe om din pământ și l‑ai arătat după chipul și asemănarea Ta, ca și prin el să se slăvească pe pământ marea cuviință a numelui Tău, și care, fiind căzut prin călcarea poruncii Tale, l‑ai zidit iarăși a doua oară, spre mai bine, prin Hristosul Tău, și l‑ai suit la ceruri, Îți mulțumesc, că ai înmulțit spre mine slava Ta și nu m‑ai dat vrăjmașilor mei, care caută să mă tragă cu totul în jos, în prăpastia iadului, nici nu m‑ai lăsat să pier întru fărădelegile mele. Deci acum, mult‑Milostive și Iubitorule de bine, Doamne, Cel ce nu voiești moartea păcătosului, ci aștepți întoarcerea lui, ca să‑l primești, Cel ce ridici pe oamenii cei căzuți și tămăduiești pe cei zdrobiți, întoarce‑mă și pe mine la pocăință și, căzut fiind, mă ridică și, zdrobit fiind, mă vindecă. Adu‑Ți aminte de îndurările Tale și de bunătatea Ta cea veșnică și nemărginită și uită fărădelegile mele cele nenumărate pe care le‑am săvârșit cu cuvântul și cu fapta și cu gândul; dezleagă împietrirea inimii mele și‑mi dă lacrimi de umilință pentru curățirea întinăciunii cugetului meu! Ascultă, Doamne! Ia aminte, Iubitorule de oameni! Milostivește‑Te, Îndurate, și izbăvește ticălosul meu suflet de tirania patimilor ce domnesc în mine! Să nu mă mai bântuiască păcatul și diavolul cel vrăjmaș să nu mă mai vatăme, nici să mă mai ducă la voile lui, ci răpește‑mă cu mâna Ta cea tare de sub stăpânirea lui și împărățește Tu întru mine, Bunule și Iubitorule de oameni, Doamne. Să fiu cu totul al Tău, binevoind să viețuiesc de acum după voia Ta! Prin negrăita Ta bunătate dă‑mi curățire inimii, pază gurii, îndreptare faptelor, cuget smerit, pace gândurilor, liniște puterilor mele sufletești, bucurie duhovnicească, dragoste curată, îndelungă‑răbdare, bunătate, blândețe, credință nefățarnică și înfrânare prea cuprinzătoare, și mă umple de roadele tuturor bunătăților, cu darul Preasfântului Tău Duh. Să nu mă iei la jumătatea zilelor mele, nici să‑mi răpești sufletul neîndreptat și nepregătit; ci fă‑mă desăvârșit cu desăvârșirea Ta și așa mă scoate din viața aceasta, ca trecând, cu darul Tău, fără de opreală începătoriile și stăpâniile întunericului, să văd și eu frumusețea cea negrăită a slavei Tale celei neapropiate, împreună cu toți sfinții Tăi, întru care s‑a preaslăvit și s‑a cinstit, întru tot cinstitul și de mare cuviință numele Tău, în veci. Amin.

miercuri, 15 octombrie 2025

SFÂNTA LITURGHIE

de Preot Sorin Croitoru

S-a terminat și Sfânta Liturghie,
Trec pragul casei mirosind a mir;
Din reverendă fumul de tămâie
Se simte încă tare când inspir.

Sunt ostenit de-atâta încordare,
Am încercat și azi, cum fac mereu,
Cu fiecare slovă și cântare
Să mă împărtășesc din Dumnezeu.

De când începe până se termină
Slujirea sfântă este ca un vis
În care se împrăștie lumină
Prin ușile Altarului deschis..

De când începe până se sfârșește,
Din cer se cerne pace pe pământ.
Hristos Arhiereu liturghisește,
Jertfindu-Și tainic Trupul Său cel sfânt.

Ne ostenim și noi după putere,
Popor și preot, strana cu citeți,
Sorbim în inimi stropi de Înviere,
Ca o arvun-a celeilalte vieți.

Gustăm pe rând bucatele divine,
Cuvântul lui Hristos și harul Lui.
Ce bine e cu sufletele pline,
Ce bine e să ne simțim sătui..

Cu glasul blând Iisus Hristos ne cheamă
Să ne împărtășim din Cina Sa
Plini de credință, dragoste și teamă,
Căci din Potir.. pe El Îl vom mânca!

E-atât de mare Sfânta Liturghie,
Când dogmele prind viață pentru noi,
Iar clipele cu iz de veșnicie
Devin icoana Vieții de Apoi..

Ce bine e când turma se adună
Ca să Îi cânte Bunului Păstor..
Ce-i mai frumos ca “frații împreună”
Care devin duminica un cor?..

Da, Sfânta Liturghie ne unește,
(Putem să credem doar când ne iubim),
Din Pâinea Cea Cerească ne hrănește
Și firmituri de pâine devenim.

Am mai slujit o Sfântă Liturghie,
Trec pragul casei mele fericit:
Sunt ostenit, dar plin de bucurie
Că pe Mântuitorul L-am slujit.

(12 octombrie 2025

duminică, 12 octombrie 2025

Mireasma raiului

După 10 din cei 15 ani de detenţie politică pe care i-am făcut sub comunişti, am ajuns şi în lagărul de muncă de la Noua Culme. Îmi amintesc că acolo am avut cu noi un om cu totul deosebit, pe moş Varga, ţăran simplu din Banat. Statură mijlocie, om blând şi cu o faţă luminoasă. Într-o zi, a venit la mine, timid şi îngândurat, să-mi spună unele lucruri.

- Domnule Părinte, aş vrea să vă spun ceva, aşa, ca la o spovedanie... - Bine, moş Varga, pofteşte aici, pe patul meu! S-a suit mai greu, că eram pe patul suprapus, dar asta îţi dădea posibilitatea de a nu te auzi şi alţii. Era ca un adevărat scaun de spovedanie.

- Domnule părinte, uite, aşa cum te văd pe dumneata, aşa îl văd pe Domnul Hristos. - Când, moş Varga? - De cele mai multe ori dimineaţa, după terci, când oamenii stau pe paturile lor... - Şi cum?

- De multe ori stă în picioare, rezemat de speteaza patului meu, şi mă priveşte cum stau, iar împrejurul capului are o strălucire de raze cum n-am văzut în nici o icoană. - Nu ţi-ai pus problema că e vis?

- Tocmai asta o fac, că mă uit şi la vecini, ca să-i văd pe ei; în acelaşi timp, mă pipăi pe mine , ca să-mi dau seama că sunt treaz. De asemenea, apar nişte miresme care nu sunt din cele pe care le cunoaştem noi, din florile pământului...

Într-o zi, moşul s-a rugat lui Dumnezeu să-i facă şi pe ceilalţi să le simtă. La scurt timp, după rugăciunea lui, au început toţi să spună: „Dar ce miroase atât de frumos?! Că nu seamănă cu mirosurile pe care le cunoaştem noi... De unde poate să vină, că n-avem flori pe aici?!“. Iar afară era în toiul iernii, cu frig şi zăpadă mare.

Moş Varga şi-a dat seama că Dumnezeu i-a împlinit rugăciunea, dar a tăcut mâlc, şi-a dat pătura peste cap şi a început să plângă de bucurie. Nu ştiu dacă şi cât a mai trăit moş Varga după eliberare, nici dacă minunea a mai continuat în vreun fel, dar mireasma aceea o mai simt parcă şi azi, ca pe un semn al faptului că Dumnezeu nu ne părăseşte niciodată.

Stiati că....

♦ Distanţa dintre pământ şi soare face ca Pământul să fie singura planetă din sistemul nostru solar pe care viaţa poate exista şi înflori?…

♦ Înclinaţia pământului de 23,5 N produce anotimpurile?

♦ Există 12.000.000.000 de neuroni în creierul omenesc şi fiecare neuron este conectat cu alţi 10.000 neuroni?

♦ Oamenii de ştiinţă au descoperit că persoanele cu răni deschise

plasate în camere medicale hiperbarice (cu presiunea atmosferică asemenea celei dinaintea potopului şi conţinut de oxigen mai bogat) se vindecă peste noapte?

♦ Un om declarat mort din punct de vedere clinic datorită intoxicaţiei cu monoxid de carbon şi-a revenit după 3 săptămâni petrecute în această cameră?

♦ O roşie crescută 2 ani într-o astfel de încăpere a ajuns la

înalţimea de peste 5 metri, a produs 930 roşii şi a continuat să crească?

♦ Înainte de potop orice radiaţie dăunătoare era filtrată de învelişul de apă din atmosferă, creând condiţiile pentru o sănătate perfectă, mutaţiile maligne fiind inexistente?

- În apropierea piscurilor, munţii sunt formaţi în mare parte din

straturi marine ce conţin frecvent fosile marine recente, ceea ce demonstrează că aceste vârfuri s-au aflat sub apă?

(fosila = o creatură vie, prinsă şi îngropată cu repeziciune în vârtejul sedimentelor fără să fi avut suficient timp pentru a se descompune sau a se dezintegra).

Zâmbetul ceresc

Să vă spun despre un creştin ortodox. Nu era preot, ci simplu ţăran. Citise mult Sfânta Scriptură, însă în afară de aceasta nu mai citise nici o altă carte. Acum se afla în aceeaşi celulă cu profesori, academicieni şi alţi oameni cu înaltă cultură, care fuseseră închişi de comunişti. Şi acest biet ţăran se străduia să aducă la Hristos pe un membru al Academiei de ştiinţe. Dar în schimb primea numai ironii. - Domnule, nu-ţi pot explica mult, dar eu merg împreună cu Hristos, vorbesc cu El, Îl văd... - Ia nu- mi mai spune mie poveşti, că vezi pe Hristos! Cum Îl vezi pe Hristos?

- Nu pot să-ţi spun cum Îl văd. Simplu: Îl văd! În multe chipuri poate vedea cineva. În vis, să zicem, vezi multe lucruri. Mie mi-i deajuns să închid ochii. Uite, acum îl văd pe fiul meu, acum văd pe cumnata mea, pe nepotul meu. Fiecare poate vedea. Există şi un altfel de vedere. Văd pe Hristos! - Chiar Îl vezi pe Hristos? - Da, Îl văd! - Nu mai spune, cum îl vezi? Liniştit, supărat, plictisit, indispus, vesel? Cum te priveşte? Zâmbeşte vreodată? - Ai găsit, a răspuns ţăranul, îmi zâmbeşte! - Domnilor, veniţi să auziţi ce îmi spune acest om! Mă ia în batjocură. Zice că Hristos îi zâmbeşte. Arată-mi şi mie cum îţi zâmbeşte?

Acesta a fost unul din cele mai mari momente din viaţa mea. Ţăranul a luat o înfăţişare foarte serioasă. După care, faţa lui a început să fie luminoasă. Un zâmbet a apărut pe faţa acelui ţăran. Aş fi voit să fiu pictor ca să zugrăvesc acel zâmbet. Era într-însul o doză de întristare pentru sufletul pierdut al omului de ştiinţă. Dar era şi o mare nădejde în acel zâmbet! Avea atâta dragoste şi compătimire şi o bucurie de a mântui acel suflet! Toată frumuseţea Raiului se vedea în zâmbetul acelei feţe. Era murdară şi nespălată, dar avea zâmbetul ceresc al Raiului. Iară, profesorul, şi-a plecat capul şi a zis: „Ai dreptate, domnule. Ai văzut pe Hristos. Ţi-a zâmbit“.