BISERICA - CASA LUI DUMNEZEU

marți, 27 ianuarie 2026

Rugăciunea lăuntrică...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

,, Se apropie așa niște vremuri, încât fără îndeplinirea pravilei de rugăciune, nimeni nu va rezista
Veacul nostru nu este un veac al postului, ci al răbdării și al bolilor. Iar dacă vom lua asupra noastră un post aspru și peste puterile noastre, atunci pur și simplu nu vom fi în stare să-l ținem.
Noi avem nevoie de un post lăuntric pentru a ne înfrânge pe noi înșine și pentru a deveni blânzi, smeriți și răbdători.

Dacă Domnul ne îngăduie să suferim, trebuie să primim aceasta cu smerenie. Căci ceea ce este îngăduit de Domnul, trebuie primit ca din mâna Lui și trebuie să răbdăm tot.
Adevăratul post este atunci când omul suportă cu răbdare și fără supărare toate atacurile și jignirile, considerând că le-a meritat pe bună dreptate. Pentru ce? Pentru viața pe care a avut-o în trecut și pentru tinerețea ușuratică.

Mândria noastră este asemenea unei fiare care, dacă este atinsă oricât de ușor, atunci este gata să sară și să-i sfâșie pe toți. Dar este de datoria ta să o împingi și să nu o lași să iasă.
Chiar daca cineva te-a supărat și te-a mâniat și-ți dorești să-i zici tot ceea ce crezi despre el, atunci procedează altfel și spune-i mândriei tale: „Stai acolo și nu ieși!”. Și-n loc să-i răspunzi cu brutalitate, tu, dimpotrivă, vorbește-i cu blândețe. Astfel se dobândește smerenia.

Aceasta este și mucenicia cea fără de sânge. Sfinții Mucenici au pătimit cumplit dar pentru scurt timp. Aici este un chin nesângeros și nu doar pentru o perioadă de un an sau doi, ci pentru întreaga viață. Iar dacă Domnul va îngădui mari suferințe sau va începe o adevărată prigoană, atunci, zice Vladica, trebuie să-ți imaginezi că mergi la moarte pe Golgota.

Înainte de moartea sa (a lui Vladica) cred că Dumnezeu a îngăduit să ne spună ceea ce ne așteaptă, pentru că la un moment dat a zis:

„Iar voi înca este posibil să suferiți. Și, de va veni această vreme să nu va înfricoșați, ci să mergeți la moarte pe Cruce cu mare curaj, și cu pieptul deschis, neavând nici o îndoiala și nepărându-vă rău pentru nimic.

Să primiți totul cu bucurie, pentru că atunci puterea lui Dumnezeu vă va lumina și vă va întări și voi veți rezista.

Iar dacă în gândul tău vei renunța la Cruce, dacă se va strecura îndoiala și vei fugi fiindu-ți frică pentru tine și pentru cei apropiați ai tăi, să știi că-n acea clipă va interveni puterea demonică, Harul se va îndepărta de tine, și nu vei face față suferințelor.

Trebuie să fii conștient de faptul că ți-a venit ceasul când trebuie să-ți mărturisești credința și devotamentul față de Domnul.

Să mergi la moarte cum făceau Sfinții Mucenici pe care Domnul îi întărea astfel încât ei nu simțeau durerile, iar dacă le simțeau, atunci înțelegeau că ele sunt trimise pentru curățirea de păcatele de mai înainte.

Cereți-I ajutor lui Dumnezeu pentru copii și pentru cei apropiați, însă nu vă speriati, deoarece prin suferințele noastre, îi vom ajuta și Domnul îi va milui pe ei. Se apropie așa niște vremuri, încât fără îndeplinirea pravilei de rugăciune, nimeni nu va rezista, indiferent de ce rang duhovnicesc va fi“.

Vlădica Antonie Mărturisitorul, Arhiepiscop de Mihailov și Golânsk (1889-1976).

Extras din cartea sa "Calea rugăciunii lăuntrice. Manualul isihiei"

vineri, 23 ianuarie 2026

CINE, CE, CUM ȘI ÎN CE MOD?

La ultimele postări ale mele despre Dumnezeu am avut tot felul de comentarii. O parte din acestea mi-au demonstrat încă o dată că există creștini ortodocși cu un nivel de cultură teologică admirabilă, deși nu sunt nici teologi de profesie, nici membri ai clerului bisericesc, iar pe de altă parte că există creștini ortodocși cu un nivel jalnic al cunoștințelor teologice. Păcat că cei din urmă se manifestă zgomotos în aceste comentarii, contrazicând orice, oricând și în orice cantitate. Atunci când nu cunoști un domeniu este mult mai elegant și mai normal să taci din gură și să-i lași să vorbească pe cei care într-adevăr se pricep.
Unul dintre comentariile acestea ciudate ar fi că "Dumnezeu este energie". Un domn a formulat acest enunț și un altul a ripostat imediat printr-o întrebare și mai greșită: "Dacă este energie, cu ce aparat îl măsori (pe Dumnezeu, adică!!) și în ce unitate de măsură, watt, joule, etc.
Dragii mei, Dumnezeu NU este energie, Dumnezeu este Trinitate de Persoane! Aceasta este adevărul fundamental despre Dumnezeu, răspunzând la întrebarea: CINE este Dumnezeu. Este fundamental ca noi să înțelegem că Dumnezeu este CINEVA, nu ceva. Ca să înțelegem mai bine, vă propun un mic exercițiu: să ne gândim la mămicile noastre. Oricât bine ne-ar face, oricâtă iubire ne-ar arăta și cu oricâtă iubire i-am răspunde la rândul nostru, mama este MAMA, este persoana aceea blândă și caldă. Nu vom spune niciodată despre mama că este energie, că este jertfă sau sacrificiu. Chiar dacă vom atribui mamelor noastre adjective diferite, noi nu vom pierde din vedere persoana mamei. Nu vom rămâne doar cu niște fapte bune ale mamei, uitând de persoana ei. La fel se întâmplă și atunci când vorbim despre Dumnezeu. Nu Îl putem reduce la adjectivele care I se atribuie. Știm că este iubitor de oameni, Îl numește Sfântul Ioan Evanghelistul "Iubire", dar nu este o iubire nepersonificată, ci este o Trinitate de Persoane iubitoare! Adică din Persoane izvorăște iubirea și energia, atributele divine nu sunt realități impersonale de sine stătătoare, precum aerul care ne înconjoară.
În al doilea rând, atunci când vorbim despre Dumnezeu, încercând să răspundem la întrebarea: "CUM este El, CE este El?", ne referim de fapt la FIINȚA, FIREA SAU ESENȚA divină. Aici trebuie să înțelegem că lui Dumnezeu I se recunosc nenumărate atribute (calități), dar în final Dumnezeu în Sine este necunoscut. Sfânta Scriptură spune că "Dumnezeu locuiește în lumină neapropiată", adică El este cu neputință de cunoscut. Ființa lui Dumnezeu umple cerurile, dar noi nu putem să o cunoaștem, fiind de esență pur spirituală, adică lipsită de orice fel de materie. Spunem despre Dumnezeu că este atotprezent, dar asta nu înseamnă că am reușit să-L vedem. Spunem că este atotputernic, dar nu înseamnă că prin această afirmație am înțeles în realitate puterea Lui covârșitoare. Spunem că este atotștiutor și atotînțelept, dar prin asta ce am cunoscut noi din știința lui Dumnezeu?.. În realitate noi nu cunoaștem despre Dumnezeu decât ceea ce El Însuși vrea să ne descopere despre Sine. Până la întruparea Cuvântului din Fecioara Maria, Dumnezeu era cunoscut de către îngeri în ceruri și de către sfinți, pe pământ, numai prin simboluri. Mai mulți profeți relatează în cărțile lor că L-au văzut pe “Cel vechi de zile”. Adică Dumnezeu li Se arăta în formă antropomorfică, având chipul uman al unui bătrân. Descrierile acestea sunt impresionante, dacă nu chiar înfricoșătoare. Dumnezeu Se arăta oamenilor sub forma pe care ei o cunoșteau. Pe de altă parte aflăm că Moise “a vorbit cu Dumnezeu”, adică a fost primit într-o formă foarte înaltă a intimității lui Dumnezeu. Aflăm și că Dumnezeu a trecut ca o adiere blândă de vânt de primăvară, mângâind fața lui Ilie Tesviteanul. Scriptura este clară: “și Dumnezeu era în adierea aceea”.
Dragii mei, toate aceste forme prin care S-a descoperit Dumnezeu în Vechiul Testament nu erau altceva decât simboluri. Cu alte cuvinte, Dumnezeu Cel infinit “lua chip”, pentru a permite oamenilor să se apropie mai mult de El. Dar Dumnezeu este infinit! El nu are chip de om, nu are organe omenești. El Însuși spune despre Sine: “Cerul și cerurile cerurilor nu Mă încap, ce fel de casă Îmi veți zidi voi Mie? Căci Eu nu locuiesc în temple făcute de mâini omenești!” Așadar nu vom putea niciodată să răspundem la întrebările CE este Dumnezeu și CUM este Dumnezeu. Discuțiile despre esența divină sunt cele mai evitate în scrierile teologice. Ne este suficient să cunoaștem atributele dumnezeiești la nivel teoretic, și de asemenea ne este suficient să știm că Dumnezeu este infinit. Nu greșim dacă Îl vom considera pe Dumnezeu ca fiind INFINITUL. Căci infinit este în toate sensurile, și ca prezență, și ca putere, și ca iubire, și ca știință. Să ne imaginăm o Minte atotprezentă, Care ne urmărește fiecare pas și Care ne cântărește fiecare gând, cuvânt sau faptă. Care ne supraveghează viața de la naștere până la moarte și Care ne este mereu alături, ascultând rugăciunile noastre. Domnul Hristos Îl numește pe Tatăl Său “Care ești în ceruri”, dar Sfântul Apostol Pavel ne spune că de fapt “în El avem viață, în El ne mișcăm și suntem”. Așadar trebuie să înțelegem că Dumnezeu este Realitatea peste care se suprapun toate celelalte realități. Universul nostru, galaxia noastră, sistemul solar, Pământul cu atmosfera lui, toate sunt scufundate ca într-un eter în Prezența Ființei Divine.
În ultimul rând atunci când ne gândim la Dumnezeu trebuie să știm că totuși Dumnezeu este foarte aproape de noi. Atât de aproape, încât Domnul Iisus Hristos afirmă că Persoanele Treimice locuiesc în sufletele oamenilor care împlinesc poruncile lui Dumnezeu! Cum vine asta? Mai întâi am spus că Dumnezeu este deasupra lumii și este neapropiat, acum spunem că locuiește în noi ca în niște mici temple făcute din carne?! Da, dragii mei. Aceasta deoarece din Ființa lui Dumnezeu izvorăsc raze de lumină și de energie, precum din Soare izvorăsc lumină și căldură. Aceste energii care ies din Dumnezeu sunt necreate și veșnice. În limba greacă “energeia” înseamnă “lucrare”. Energiile dumnezeiești răspund la întrebarea CUM Se împărtășește Dumnezeu. Prin aceste raze Dumnezeu Se manifestă în afara Ființei, lucrează, Se dăruiește și Se împărtășește. Această dăruire a lui Dumnezeu prin energii se numește în teologie “har”. Atunci când spunem că în persoane, în obiecte sfinte sau în oseminte sfinte se găsește har, înțelegem că Dumnezeu este prezent și lucrător acolo prin energiile Sale. De aceea sărutăm Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, mâna dreaptă a preoților, sfintele icoane și Sfintele Moaște! De aceea consumăm agheasmă și anafură, de aceea ne ungem cu uleiurile sfințite. De aceea ne împărtășim euharistic. De aceea mergem la biserică și primim binecuvântările preoților. Prin toate aceste forme Se împărtășește Dumnezeu, iar noi intrăm în comuniune cu El. Mai sunt și alte lucruri care atrag harul lui Dumnezeu în noi, rugăciunile, smerenia noastră, faptele noastre bune..
Așadar, dragii mei, Dumnezeu nu este o “energie” care zboară prin Cosmos și care trebuie agonisită. Recapitulăm: Persoane Divine, Ființa Divină și energii divine, sau har. Sper că ați înțeles ceea ce v-am explicat. Domnul să vă binecuvânteze, amin.

luni, 19 ianuarie 2026

CUVANT de INVATATURA despre PACATUL FUMATULUI

Bucuria mea, am putea da urmatoarea definitie fumatului: DAI si BANI (ii arzi prin scrumul tigarii) SI IEI si BOALA. Fumatul, chiar nu este o necesitate organica. Daca Dumnezeu ar fi vrut sa fumeze oamenii, le-ar fi facut inca de la creatie, cate un cos in varful capului, ca sa iasa fumul pe acolo, sa nu mai ajunga fumul de tigara in plamani si sa se imbolnaveasca. Si atunci ar fi existat doua feluri de oameni: CU COS (fumatorii) si FARA COS (nefumatorii).

Barbatii cu cos, s-ar fi casatorit cu femei cu cos, iar barbatii fara cos si-ar fi luat de sotii, femei fara cos. Fumatorii risca sa faca: infarct miocardic, cancer pulmonar, accident vascular, arterita...

Se spune in popor asa: “CINE DE TIGARI SE LASA, I-A VENIT MINTEA ACASA!"

Iar in Biblie (Isaia 55:2) scrie:

"DE CE CHELTUITI BANII VOSTRI, PE CEVA (adica pe tigari) CARE NU VA SATURA SI NICI NU VA ADAPA?"

Sfantul parinte Arsenie Boca spune foarte clar: "Fumatul ataca nu numai sangele si organismul, ci si mintea si credinta omului, care de fapt in multe momente ARE IMPRESIA ca se linisteste nu cu rugaciunea, ci cu tigara.

Cum se roaga crestinii ortodocsi daca fumeaza?

Pai, ori fumeaza si nu se mai roaga, ori se roaga si numai fumeaza!

Crestinii care fumeaza, nici nu au voie sa se impartaseasca pana nu se lasa de fumat. Cei care mor si nu s-au lasat de acest pacat, vor auzi cum striga dracii fumatului la Dumnezeu: “Doamne, Dumnezeule, da-ne noua sufletul acesta, fiindca, pe noi ne-a tamaiat cu tutun. Daca aprindea smirna si tamaie, ar fi fost al tau!”

Pentru sanatatea trupeasca si mantuirea sufletului tau, te rog: SA NU MAI FUMEZI!!!

Amin si Aliluia!

Preot Ioan

luni, 12 ianuarie 2026

CE-AI PUS PE UMERII ALTUIA, AJUNGE MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU, PE UMERII TĂI ...

🙏 Bucuria mea, iată un
avertisment al Sfântului Părinte, Arsenie Boca, despre legea care nu iartă.

DREPT EȘTI DOAMNE ȘI NU EXISTĂ NEDREPTATE ÎNTRU TINE!

Se spune că Părintele Arsenie Boca îi privea pe oameni cu o liniște care îi dezbrăca de scuze. Nu ridica vocea. Nu amenința. Dar uneori rostea cuvinte care cădeau în suflet mai greu decât orice pedeapsă:

„CE-AI PUS PE UMERII ALTUIA, AJUNGE MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU, PE UMERII TĂI.”

Nu era un blestem. Era o lege. Într-un sat de munte trăia un om, pe nume Ilie. Era muncitor, respectat, dar aspru. Își câștigase traiul cu greu și, odată cu el, convingerea că lumea nu are loc pentru cei slabi. Când cineva greșea, Ilie nu ierta. Când cineva cădea, el spunea: „AȘA-I TREBUIE.” El credea că dreptatea înseamnă, să apeși exact acolo unde doare.

Când un vecin i-a cerut ajutorul într-o iarnă grea, Ilie l-a refuzat. — DACĂ EU AM DUS, SĂ DUCĂ ȘI EL, a spus.

Când un tânăr a fost vorbit de rău pe nedrept, Ilie a tăcut. — NU E TREABA MEA, a gândit.
Anii au trecut. Ilie a îmbătrânit. Puterea i s-a subțiat, spatele i s-a încovoiat, iar într-o zi, fără veste, a rămas singur. Boala, l-a prins într-o iarnă la fel de grea ca aceea în care el refuzase ajutorul altuia. A bătut la uși. Unele nu s-au deschis. Altele s-au deschis puțin și s-au închis la fel de repede. A auzit aceleași cuvinte pe care le rostise el odinioară:

— DACĂ AI DUS ATUNCI, DU ȘI ACUM. — NU E TREABA MEA.

Într-o noapte, cu febră și durere, Ilie și-a amintit de o predică auzită demult, când trecuse pe la mănăstire. Sfântul țării noastre, Părintele Arsenie Boca, vorbise despre o lege nevăzută, mai dreaptă decât orice judecată omenească. O LEGE CARE NU PEDEPSEȘTE, CI ÎNTOARCE. Atunci a înțeles. Nu oamenii îl părăsiseră. Ci greutatea pe care el o pusese, rând pe rând, pe umerii lor, se întorsese la el. Exact așa. Fără grabă. Fără ură. Fără iertare.

Cu lacrimi care nu mai cereau nimic, Ilie a șoptit: — DOAMNE, DACĂ MAI AM TIMP… ÎNVAȚĂ-MĂ SĂ FIU BLÂND!

🕯️ Dimineața, o femeie tânără a intrat în casa lui. Era fiica vecinului pe care îl refuzase odinioară. I-a adus ceai, i-a aprins focul și i-a spus: — Tata m-a învățat că binele nu se face pentru răsplată. Ilie a plâns. NU DE DURERE, CI DE ADEVĂR!

A înțeles atunci că legea despre care vorbea Sfântul Părinte, Arsenie Boca, NU ESTE O PEDEAPSĂ, CI O OGLINDĂ:

CE DAI, ACEEA VEI PURTA.
CE ÎNCARCI PE ALȚII, VEI SIMȚI PE TINE.
CE REFUZI, TE VA AȘTEPTA.

🙏 De aceea, spunea părintele, să fim atenți ce punem pe umerii oamenilor: VORBE, JUDECĂȚI, POVERI, TĂCERI.

Pentru că:

✒️ VIAȚA NU UITĂ!
✒️ NU SE RĂZBUNĂ!
✒️ DOAR ÎNTOARCE!
Și uneori, întoarcerea doare, exact cât a durut și celălalt.

☦️ Sfinte Părinte,Arsenie Boca, roagă-te lui Dumnezeu și pentru noi, păcătoșii, acum, în ceasul morții și în ceasul judecății noastre.

Amin și Aliluia!
Preot Ioan 🛎️.

... CALEA, ADEVARUL si VIATA ...

Bucuria mea, Insusi Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus: "Eu sunt CALEA, ADEVARUL si VIATA. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine" (Ioan 14:6). Acum stim cine este ADEVARUL: Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos. Dar unde il putem gasi? Il putem gasi doar in Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa, prin cele 7 Sfinte Taine, care, doar aici se săvârșesc. Si iata un cuvant de invatatura al Sfantului Parinte, Serafim Rose: "Nu a mai existat nicicand o asemenea epoca de invatatori mincinosi precum acest jalnic secol al XX-lea. Cei mai multi dintre invatatorii contemporani nu ofera decat o "zeama lunga" de idei nedigerate, luate „din aer” cum s-ar zice, sau de la vreun „intelept” modern autoproclamat, care crede el ca stie mai bine decat toti cei vechi, numai fiindcă traiește in „luminatele” noastre vremuri moderne. Ca urmare, filosofia are mii de școli, iar „crestinismul”, sute de secte. Unde sa afli adevarul, daca mai este de aflat vre-un adevar in aceste vremuri atat de ratacite? Este un singur loc unde poti afla Adevarul si acest loc este Sfânta Biserica Crestin Ortodoxă a lui Iisus Hristos, izvorul este Harul Prea Sfantului Duh, iar adevaratii dascali ai dumnezeiestilor dogme ce se revarsa din acest izvor sunt Sfintii Parinti ai Bisericii Crestin Ortodoxe“. Sfantul Parinte, Ciprian al Cartaginei spune asa: "Cine nu are Biserica Ortodoxa de mama, nu poate avea pe Dumnezeu de Tata!" Iar Sfintii Parinti spun ca: "In afara Sfintei Biserici Crestin Ortodoxe, nu exista mantuire!"

Amin si Aliluia!
Preot Ioan

joi, 8 ianuarie 2026

.... CAND ESTI TRIST ....

(Preot Cristian Alexandru)

“Cand esti trist si apasat,

De ispite-nconjurat,

O, crestine de ce stai,

Si nu iei, calea catre Rai?

Spera, roaga-te mereu,

Sa te-ajute Dumnezeu,

Ca prin mila Sa, in dar,

Sa vii la duhovnic iar!

El te-asculta rabdator,

Si se roaga Sfintilor,

La icoana ne-ncetat,

Plange pentru-al tau pacat!

El te-ndeamna sa te rogi,

Si cand simti ca nu mai poti,

Lui Iisus, Blandul Păstor,

Da-i povara grijilor!

Mare plata vei avea,

De asculti povata sa,

Caci prin Sfanta mana Lui,

Lua-vei Harul Domnului!

Toti acum sa ne rugam,

De Hristos sa ascultam!

Ca da Har dumnezeiesc,
Celor ce se spovedesc!”

Bucuria mea, sa te pazesti de duhul tristetii, fiindca, de la el incep toate relele. Homer spune asa: “Cine a ratacit si a patimit mult in lume, isi gaseste bucurii chiar si in durere”. Iar Marc Aureliu zice: “Sa te superi pe lume ar fi o prostie; ei nu-i pasa de asta”. Sfantul Parinte, Varsanufie spune ca: “Exista doua feluri de tristete. Prima este FIREASCA si provine din slabiciune, iar cealalta PROVINE DE LA DIAVOLI. Tu insa nevoieste-te prin rugaciune si vezi-ti de lucrarea ta, cu rabdare. Atunci, vrajmasul diavol vazand ca te rogi indeosebi pentru asta, se departeaza, fiindca, nu vrea sa-ti dea pricina de rugaciune”. Noi suntem nonculori si doar prin ceilalti devenim culori! Viata noastra capata culoare si profunzime doar prin prisma aproapelui. ZAMBESTE! ALUNGA TRISTETEA! ZAMBESTE!

Chipul tau sa straluceasca, De bucurie duhovniceasca!

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

duminică, 28 decembrie 2025

RETETA DUHOVNICEASCĂ...

Bucuria mea, cand te trezesti dimineata, incearca sa servesti o ceasca plina cu RUGĂCIUNILE DIMINETII, apoi o farfurie de ZAMBETE si nu uita sa iei la pachet termosul plin cu IUBIRE SFANTĂ (altruista, adica dezinteresata). In timpul zilei, asa cum unii tineri mesteca vreme indelungata guma de mestecat, tu sa mesteci SMERENIE, RĂBDARE si IUBIRE PENTRU TOTI. La pranz, merge foarte bine MILOSTENIA, caci este usoara la stomac, iar cand crezi ca ai obosit, sa tragi in piept AERUL CREDINTEI si al NĂDEJDII de mantuire si de purtare de grija a lui Dumnezeu. Termosul cu IUBIRE SFANTĂ, sa-l porti in permanenta pentru a nu obosi. La masa de seara, nu uita de rugaciunea "TATĂL NOSTRU". Apoi, sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru tot ce ai mancat! Este minunat sa adormi spunand: IISUSE, IISUSE, IARTĂ-MĂ, IISUSE!, iar cand te scoli dimineata, sa spui aceeasi rugaciune: IISUSE, IISUSE, IARTĂ-MĂ, IISUSE!, si apoi sa bei putina AGHIASMĂ MICĂ si sa mananci ANAFURĂ. Iar in fiecare seara sa spui RUGĂCIUNILE DE SEARĂ. Asa se cuvine sa ai, UN PROGRAM DE VIATĂ DUHOVNICEASCĂ, daca vrei sa-ti mantuiesti sufletul: TOATĂ VIATA NOASTĂ LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DĂM! Amin si Aliluia!

RODUL NEVORBIRII DE RĂU ...

Bucuria mea, Sfântului și Dreptului Iosif, inițial i s-a părut că Prea Sfânta Fecioară e "furată de nuntă" și, fiind drept, n-a vrut s-o vădească (DREPȚII NU VORBESC DE RĂU PE NIMENI!). De aceea, rodul nevorbirii de rău, pentru SFÂNTUL și DREPTUL IOSIF, a fost rămânerea alături de Pruncul Iisus Hristos și de Maica Sa, pentru totdeauna. Dacă Sfântul Iosif ar fi adus vreo calomnie, nu L-ar mai fi văzut pe Dumnezeu întrupat, iar astăzi ar fi situat printre cei care s-au tulburat împreună cu Irod ("Iar Iisus, le-a zis: Când se face seară, ziceți: Mâine va fi timp frumos, pentru că e cerul roșu. Iar dimineața ziceți: Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roșu-posomorât. Fățărnicilor, fața cerului știți s-o judecați, dar semnele vremilor nu puteți!" (Matei 16-2:3).

Așadar, nepreocuparea de păcatele altora ne va face să fim alături de Sfântul Iosif, de Pruncul Prea Sfânt, Iisus Hristos și de Maica Sa, Pururea Fecioara Maria în Betleem, în călătoria din Egipt, în Nazaret și în veșnicie". Așadar, iubește-l pe cel de lângă tine așa cum este el, ca să te iubească și Dumnezeu pe tine, așa cum ești tu.

🪶 Suflet drag, să știi că-n viață,
Totdeauna e mai bine,
Tu să suferi pentru altul,
Decât altul pentru tine.

🪶 Când un frate îți greșește,
Răscolind sufletul tău,
Ia-l în brațe și-i zâmbește,
Tu să nu-l vorbești de rău,
Iartă-l, că nu este greu!

Așadar, nu-l grăi de rău pe aproapele tău sau pe vrăjmașul tău, ci mai bine să-l iubești, AȘA CUM ESTE EL, ca să te iubească și Dumnezeu pe tine, AȘA CUM EȘTI TU!

Auzi ce zice Sfințitul Părinte, Schiarhimandritul Ilii Nozdrin: "Vezi în Sfânta Biserică Creștin Ortodoxă, fățărnicie, asprime, răutate? Nu fugi!

BISERICA NU ESTE UN CLUB AL SFINȚILOR. BISERICA ESTE UN SPITAL, unde toți suntem schilozi. IAR TU NU EȘTI AICI JUDECĂTOR, CI PACIENT!

Întrucât Hristos rabdă păcatele tale — rabdă-le și tu pe ale altora. Nu căuta oameni desăvârșiți — caută-L pe Dumnezeu în Sfintele Taine. El este aici — în chipul Pâinii și al Vinului.

Aceasta este ancora ta".

Amin și Aliluia!

LA MULȚI ANI!
SĂRBĂTORI FERICITE!
Preot Ioan 🛎️.

sâmbătă, 20 decembrie 2025

HAIDEȚI SĂ CÂNTĂM COLINDE!

de Preot Sorin Croitoru

Întunericul dispare
Când lumina se aprinde.
Se termină Postul Mare,
Haideți să cântăm colinde

Căci Lumina Se arată
Într-un staul pe-o câmpie
Când din nou Se naște, iată,
Fiul Cel din veșnicie!

Să asculte fiecare
Versul dulce plin de har
Despre Pruncul Sfânt, pe Care
Tatăl ni-L trimite-n dar!

Cugetând la Noaptea Sfântă,
Bucuria mă cuprinde,
Mintea-n inimă îmi cântă
Minunatele colinde.

Întru cei de sus mărire
Ziditorului a toate;
Pace și bunăvoire
Între oameni și dreptate!

Să îngâne fiecare
Câte-o strofă de colind
Despre sfinții îngeri, care
Se arată-n cer horind!

Taina cea din veci păzită
Și de îngeri neștiută
Într-o peșteră smerită
Se va face cunoscută.

Cel ce-i mai presus de lume
Și în ceruri nu încape
Azi primește chip și Nume
Și Se-nfașă în prosoape!

Nu există bucurie
Ca în seara de Crăciun,
Să-I cântăm cu veselie
Împăratului Cel bun!

De a Domnului iubire
Inima mi se aprinde
Și strig plin de fericire:
Haideți să cântăm colinde

Despre cum odinioară
Într-un staul pe-o câmpie
S-a născut dintr-o Fecioară
Cel născut din veșnicie

Și așa veni în lume
Însuși Dumnezeu din cer,
Slavă Sfântului Său Nume
Pe refren de leru-i ler!

duminică, 14 decembrie 2025

„SFÂNTUL CĂLĂTOR ”

"Sfântul Spiridon de multe ori iese din Biserica din Corfu, unde sunt moaștele lui, și cutreieră marea și pământul pentru a face bine și a le ajuta celor care îl cheamă în rugăciune. De aceea își tocește încălțările și trebuie să îi fie schimbate frecvent.

Datorită faptului că papucii Sfântului se deteriorează frecvent, credincioșii evlavioși din insula Corfu așază în fiecare an în picioarele Sfântului o pereche nouă de papuci (grecește „pasoumákia”). De asemenea, uneori, când preotul încearcă să descuie racla pentru a lăsa credincioșii să sărute Sfintele Moaște, încuietoarea se deschide greu. Credincioșii cred că aceasta se întâmplă fiindcă Sfântul lipsește în acele clipe; potrivit tradiției populare, Sfântul se află atunci undeva, în lume, pentru a face o minune.

spispi

Cei care au văzut de aproape Moaștele Sfântului Spiridon și au participat la schimbarea papucilor lui dau mărturie de faptul că pe picioarele sale se văd urme lăsate de încălțăminte, așa cum se întâmplă oricărui om care merge mult pe jos. De asemenea, culoarea tălpii piciorului Sfântului Spiridon nu este galbenă, ca a celor adormiți, ci albă, ca a celor vii – un semn incontestabil al lucrării lui Dumnezeu ce se săvârșește prin trupul Sfântului".

Sfinte Părinte, Spiridon, ca unul care ai îndrăzneală înaintea scaunului Sfintei Treimi, roagă-te și pentru noi păcătoșii.

Amin și Aliluia!

Preot Ioan 🛎️.

vineri, 12 decembrie 2025

DESPRE BUNA-CUVIINȚĂ ÎN SFÂNTA BISERICĂ

Dragii mei prieteni, să știți că o dată ce ai intrat în sfânta biserică, nu poți sta în orice fel în ea, ci trebuie respectate niște reguli ale bunei-cuviințe și ale bunului simț. Acest lucru se zice foarte lămurit la sfârșitul Sfintei Liturghii în Rugăciunea Amvonului, pe care preotul liturghisitor o citește în naos în auzul credincioșilor: “sfințește (Doamne) pe cei ce iubesc BUNĂ-CUVIINȚA CASEI TALE”.

În zadar s-a schimbat la ultima diortosire (actualizare) a Liturghierului acest cuvânt, “bună-cuviința” cu unul considerat mai clar, “frumusețea”, că cele două substantive sunt diferite între ele ca sens. “Cei ce iubesc frumusețea casei Tale” pot fi și turiștii impresionați de atmosfera mistică a bisericilor ortodoxe, în timp ce aceia “care iubesc bună-cuviința casei Tale” sunt creștinii trăitori, care umblă cu sfială în sfânta biserică, știind că se află înaintea Dumnezeului Celui Viu și din acest motiv având toată evlavia și smerenia în purtări. Haideți să vedem împreună care sunt regulile de “bună-cuviință” din sfânta biserică.
Creștinul care intră în sfânta biserică, mirean sau slujitor sfințit, trebuie mai înainte de toate să facă trei închinăciuni cu fața spre catapeteasmă. Este primul “salut”, ai intrat în casa lui Dumnezeu și Îl saluți pe Stăpânul casei. Urmează închinarea detaliată la sfintele icoane, mai întâi la cele din pridvor, apoi la cele din naos (spațiul dintre pridvor și catapeteasmă, delimitat în general de uși). Mirenii au modul lor de închinare, slujitorii sfințiți (preoții și diaconii) pe al lor, iar arhiereii pe al lor. Nu mă voi referi la slujitorii Sfintelor Altare, ci la mireni deoarece dumneavoastră, cititorii, sunteți mireni, nu slujitori. Așadar închinarea la icoane se face cu trei închinăciuni rapide înaintea fiecărei icoane și cu sărutarea ei în partea de jos. Nu sărutăm niciodată icoanele pe chipul persoanelor sfinte zugrăvite pe ele. În timpul săptămânii, înaintea icoanei Mântuitorului Iisus Hristos se pot face trei metanii mari dacă este timp și dacă nu se formează rând de închinători. În caz contrar se fac numai închinăciuni, iar duminica NU SE FAC NICIODATĂ METANII.

Se întâmplă de multe ori să intrăm în sfânta biserică în timpul Sfintei Liturghii. Cum ne închinăm atunci?

Dacă ușile împărătești sunt deschise, vom săruta icoanele de pe catapeteasmă din partea dreaptă a lor, începând cu icoana Mântuitorului Hristos, apoi vom coborî de pe solee, vom ocoli iconostasul și Axionița, apoi vom urca din nou pe solee și vom săruta icoanele din partea stângă a ușilor împărătești, începând cu cea a Maicii Domnului. Dacă ușile împărătești sunt închise, nu trebuie să coborâm de pe solee, ci putem trece din partea dreaptă în partea stângă. MARE ATENȚIE: atunci când preotul citește Sfânta Liturghie la Vohodul mic sau a ieșit în naos cu Cinstitele Daruri la Vohodul Mare, oriunde ne-am afla în biserică ne oprim și privim spre preot! Multă lume continuă închinarea la icoane în timp ce preotul citește Sfânta Evanghelie sau rostește pomenirile cu Cinstitele Daruri în mâini, iar acesta este un obicei foarte greșit. De ce? Pentru că demonstrează lipsă de interes față de cuvântul lui Dumnezeu și față de aceste pomeniri de obște rostite de către preot la Vohodul Mare, îi deranjează pe credincioșii care stau pe loc și sunt atenți la preot și îi distrag atenția și Părintelui liturghisitor. Deci vă opriți, îngenuncheați, dacă nu este zi de duminică, și ascultați. Abia când preotul revine în Sfântul Altar continuați închinarea dumneavoastră la sfintele icoane. După ce s-a făcut închinarea se cumpără lumânări, se completează pomelnicul, se aprind lumânările afară la vii și la adormiți (morți), apoi în sfeșnicele puse la dispoziție în interiorul bisericii, apoi se duce pomelnicul la Sfântul Altar. Aici există tradiții diferite, în funcție de zonele țării, dar esențialul este în linii mari cam același.

Ce urmează după închinarea în biserică?

Fiecare credincios își ocupă locul său. După tradiția veche bizantină, bărbații și femeile se așează separat, fiecare categorie pe latura icoanei împărătești care i se potrivește: bărbații stau în partea dreaptă a bisericii, pentru că icoana Mântuitorului Hristos este pe partea dreaptă a catapetesmei, iar femeile stau în partea stângă deoarece icoana Maicii Domnului se află în partea stângă. La Ravenna, în Italia, există o veche bazilică bizantină din timpul Sfântului Împărat bizantin Justinian cel Mare în care toți sfinții bărbați sunt pictați pe partea dreaptă și toate sfintele femei sunt pictate pe partea stângă, deci se înțelege foarte bine din aceasta că practica separării în biserică a bărbaților de femei are o vechime de cel puțin un mileniu și jumătate. Persoanele care cântă la strană se așează ori în strana dreaptă, ori în “cafas”, un loc special amenajat la etaj în unele biserici mai mari. Și cântăreții de la strană sunt obligați să stea cu fața către Sfântul Altar, la urma urmei toți ne aflăm în biserică pentru a-I cânta Domnului, nu pentru a susține concerte de virtuozitate. În nici un caz cântăreții de strană nu au voie să stea cu spatele la Sfântul Altar.

Am întâlnit în unele comentarii de pe Facebook întrebarea aceasta: dar PREOȚII de ce stau cu spatele la Sfântul Altar?! Vreau să răspund aici și acum la această întrebare. Preotul este slujitorul lui Dumnezeu. El are în biserică o funcție dublă: când stă cu fața orientată spre Sfântul Chivot de pe Sfânta Masă, acolo unde tainic Se află Hristos euharistic, preotul este reprezentantul poporului înaintea lui Dumnezeu. În această calitate preotul citește diferitele rugăciuni și face cereri în numeroasele ectenii, cerându-I lui Dumnezeu binefaceri pentru sine însuși și pentru întreaga turmă duhovnicească pe care o reprezintă. Când preotul se află cu spatele spre Sfântul Altar și cu fața spre credincioși, atunci el este reprezentantul lui Dumnezeu înaintea oamenilor, dăruind enoriașilor și închinătorilor din fața sa darurile Divinității. Așadar îl vom vedea pe preot citind Sfânta Evanghelie dintre ușile împărătești și interpretând apoi la predică pericopa evanghelică citită. Astfel preotul devine “purtătorul de cuvânt “ al lui Hristos, el dă voce Evangheliei prin citirea sa. Este ca și cum Mântuitorul S-ar afla din nou înaintea poporului și ar vorbi cu turma Sa, așa cum făcea în paginile Evangheliei. Îl vedem de asemenea pe preot de multe ori dând binecuvântări poporului, stând cu fața spre credincioși și cu spatele spre Sfânta Masă. Auzim binecuvântări de genul: “Pace tuturor!”, “Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toți.”, “Binecuvântarea Domnului peste voi toți, cu al Său har și cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.”, “Pe voi toți, dreptmăritorilor creștini, să vă binecuvânteze Domnul Dumnezeu întru Împărăția Sa, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor”, “Și să fie milele marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toți.”

Dacă vom fi atenți vom observa că toate aceste binecuvântări încep o dată cu sfârșitul Vohodului Mare, adică din momentul în care preotul ridică Sfântul Potir, făcând cu el semnul Sfintei Cruci spre credincioși, și se termină la sfârșitul Sfintei Liturghii. Simbolismul este foarte clar: la Vohodul Mare Domnul Iisus Hristos merge la Patima Sa de pe Cruce, Se răstignește și înviază. Darurile Mântuitorului nostru Iisus Hristos vin în Biserică abia după răstignirea Sa, fiind roade ale Jertfei Sale de pe Cruce.

V-am explicat așadar de ce stă preotul “cu spatele” la Sfântul Altar. De fapt preotul nu-I întoarce spatele lui Dumnezeu, ci întoarce fața spre credincioși, devenind “vocea” lui Dumnezeu. O ultimă precizare în legătură cu conduita în sfânta biserică. După ce s-a făcut închinarea la icoane, s-a dus pomelnicul la Sfântul Altar și fiecare credincios și-a ocupat locul în biserică, nimeni nu are dreptul să vorbească. Nimeni în afară de preot nu are dreptul să se întoarcă cu spatele la Sfântul Altar. Toate mișcările care se vor face trebuie făcute discret și foarte încet. Copiii gălăgioși trebuie scoși câte puțin afară atunci când deranjează liniștea din sfânta biserică. Este bine să participe ambii părinți și să scoată copiii la aer pe rând. Biserica noastră ortodoxă oferă această mare binecuvântare, care este împărtășirea copiilor mici, dar acest lucru trebuie făcut cu înțelepciune și cu bun simț. Nu participăm la Sfânta Liturghie pentru a zădărnici încercarea preoților de a apropia poporul de Dumnezeu, ci participăm ca să ne apropiem și noi de Dumnezeu, împreună cu tot poporul. Deși copiii sunt niște făpturi minunate, adevărați îngeri în trupuri, și deși Domnul Hristos îi cheamă pe copii la Sine, zicând: “Lăsați copiii să vină la Mine”, totuși aducerea lor în sfânta biserică implică anumite responsabilități. Nu trebuie să ne ofensăm atunci când ni se amintește din partea participanților la slujbă de aceste responsabilități. La urma urmei pe copiii noștri îi avem acasă toată ziua, cu Dumnezeu ne întâlnim numai cu ocazia venirii la Sfânta Liturghie..

Mergând la biserică, pe planul întâi Îl vom pune pe Dumnezeu, iar copiii noștri vor trece pe planul al doilea. Este absolut normal ca un credincios care poate a făcut mari sacrificii pentru a ajunge la Dumnezeiasca Liturghie să se supere atunci când copiii noștri îl distrag de la urmărirea slujbei. În ultimul timp comunitățile parohiale caută soluții care să mulțumească toate categoriile de enoriași, inclusiv pe aceia cu copii mici, organizând acolo unde sunt condiții încăperi în care copilașii să facă oră de religie în timp ce părinții lor urmaresc Sfânta Liturghie. Este vorba despre așa-numita “școală duminicală “.

Dar chiar și acolo unde nu există aceste condiții, părinții de copii mici se pot organiza între ei, creând grupuri de copii de care să se ocupe pe rând câte unul dintre părinți.
O altă "rânduială" importantă care trebuie să fie respectată în sfânta biserică se referă la vestimentație. Nu voi intra în veșnicele dispute gen fustă sau pantaloni, cu batic - fără batic. Nu vreau să mă refer nici măcar exclusiv la femei, exceptând de la regulile bunului simț bărbații. Mi s-a întâmplat să văd în anii mei de preoție și cazuri de bărbați îmbrăcați în moduri destul de scandaloase. Am văzut suficienți mușchi de culturiști prin tricouri bărbătești ultra-decoltate.. Se vedea de la o poștă că posesorii acelor mușchi veniseră în biserică tocmai ca să și-i expună ca la concurs. Deci vanitatea nu este o patimă exclusiv feminină, ea lovește în mod egal femeile și bărbații. Regula generală de urmat în sfânta biserică în privința vestimentației este următoarea: trebuie să fim foarte atenți în acoperirea formelor corpurilor noastre.

În biserică nu intri ca să fii admirat, ci ca să Îl adori pe Creatorul tău! Nu intri ca să fii în centrul atenției, ci intri ca toată atenția ta să se îndrepte înspre Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Vrei ca tu să fii atent la Dumnezeu, iar ceilalți să fie atenți la tine?! Vrei să vezi modele de bună-cuviință în vestimentație? Dacă ești femeie, privește icoanele Maicii Domnului, iar dacă ești bărbat privește icoanele sfinților cuvioși. Deoarece în sfânta biserică mergem ca să intrăm în contact cu lumea cea subțire a duhurilor, a Duhului Sfânt, a sufletelor sfinților și a sfinților îngeri, vom încerca și noi să ne concentrăm asupra propriei spiritualități, ascunzând cât mai mult din corporalitatea noastră. Fără decolteuri, fără nimic mulat, fără nimic "mini"! Nu merg la biserică pentru a stârni pofte trupești în sexul opus. Nu merg la biserică pentru a încasa confirmări la adresa "șarmului" meu. Merg la biserică pentru a mă ruga împreună cu toată comunitatea de creștini.

Despre batic sau mahramă?..

Bine le-ar prinde femeilor să le aibă, dar putem obliga pe cineva? Pantalon sau fustă? Există fuste scurte și pantaloni prea mulați, așa cum există pantaloni largi și discreti și fuste decente. Sper că am depășit discuția aceasta.

Pantaloni scurți la bărbați? Nu, nu se cade în sfânta biserică. Se pierde tot aerul acela de seriozitate care-l caracterizează pe bărbatul credincios. Aerul acela patriarhal. Bărbatul în pantaloni scurți nu-și are locul în sfânta biserică. Dar putem obliga pe cineva? Mai sunt două lucruri pe care eu nu le suport la bărbați în sfânta biserică: ochelarii de soare pe ochi și guma de mestecat în gură! Ochelarii ți-i scoți de pe ochi în fața bisericii și-i pui în buzunar. Guma ți-o scoți din gură în fața bisericii și o pui în șervețel. "Șmecheri" știm să fim toți, dar nu venim în biserică pentru asta.

Dragii mei, am încercat în aceste rânduri să vă explic câte ceva din rânduielile corecte din interiorul sfintelor biserici ortodoxe. Dacă le vom respecta cu toții ne vom atinge împreună obiectivul comun, care este întâlnirea noastră cu Dumnezeu în sfânta Sa biserică. Astfel vom putea să-I mulțumim pentru binefaceri, să-L slăvim prin jertfa buzelor noastre, să-I cerem mereu ajutorul pentru rezolvarea problemelor noastre, să-I cerem protecție împotriva greutăților, bolilor și a diferitelor ispite ale vieții. Toate cererile noastre sunt cuprinse în minunatele și cuprinzătoarele ectenii ale Sfintei Liturghii. Părintele slujitor cere cu voce puternică în numele nostru, al tuturor, toate cele de trebuință vieții de acum și celei veșnice, iar noi răspundem în cor: “Dă, Doamne “ și “Doamne miluiește!”.

Puterea rugăciunii în comun este incomparabil mai mare decât cea a rugăciunii noastre private. Însuși Domnul Hristos ne-a confirmat acest lucru, zicând: “Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18;19-20).

Rugăciunea comună este primită de către Dumnezeu deoarece Dumnezeul nostru este o TRINITATE DE PERSOANE, nu este o unică persoană.

Închei “predica” aceasta cu minunatul îndemn al Sfintei Liturghii: “Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, Treimea Cea deoființă și nedespărțită “, amin

(Părintele Sorin Croitoru)

marți, 9 decembrie 2025

Rugăciune..

Doamne, da-mi putere sa primesc cu suflet linistit tot ce-mi va aduce ziua de maine
Da-mi puterea sa ma las cu totul in voia Ta cea sfanta si in fiecare clipa stai in preajma mea si ma intareste.
Orice veste va aduce ziua de maine, buna sau rea, invata-ma sa o primesc cu inima impacata si cu credinta neclintita ca vointa ta sta deasupra tuturor.

Fie ca, in tot ceea ce fac si spun, voia Ta sa imi stapaneasca cugetul si simtirea. Iar cand asupra mea vor veni imprejurari neasteptate, ajuta-ma sa le implinesc dupa voia Ta.

Da-mi puterea sa lucrez cu tarie si intelepciune, fara sa stanjenesc sau sa amarasc pe aproapele meu.
Ajuta-ma, Doamne, sa pot duce povara zilei de maine cu toate cate le va aduce ea.
Struneste-mi vointa si invata-ma sa ma rog, sa sper, sa cred, sa indur, sa iubesc si sa iert.
Iar cand ma rog, fie ca Tu insuti sa fii cel ce se roaga in mine.

Amin.

(culeasa de la Sfanta Biserica Batistei din Bucuresti)

joi, 4 decembrie 2025

.CUVÂNT DE ÎNVĂȚĂTURĂ despre F Ă Ț Ă R N I C I E

🙏 Bucuria mea, fățărnicia o putem numi și meșteșug diavolesc, pentru că învățătorul cel dintâi al ei, este diavolul. El s-a prefăcut în chipul șarpelui, PRECUM SE PREFACE FĂȚARNICUL ÎN CHIP DE BINEVOITOR ȘI DE PRIETEN. În Rai, diavolul, în loc să spună: "CU MOARTE VEȚI MURI", cum a grăit Dumnezeu celor dintâi oameni, el le-a zis: "NU VEȚI MURI CU MOARTE".

Așadar, el cel dintâi a mințit, a amăgit, a vătămat neamul omenesc. Iar fățărnicii de astăzi, ca și diavolul de odinioară, zicând în loc de da, nu; și în loc de nu, da, mint, amăgesc și vatămă pe fiecare în parte și pe toți laolaltă. Păcatul fățărniciei, are CA RĂDĂCINĂ vicleșugul, iar CA ROADE: minciuna, înșelăciunea, șiretenia, necinstea și vătămarea aproapelui. Dumnezeu, vrea ca omul să fie cinstit, mintea lui curată și sufletul lui Sfânt.

După chip cunoști o floare,

Ciocârlia după cânt,

Aurul după culoare,

Și pe om după cuvânt!

Ne dăm seama cât de mare este păcatul fățărniciei din asprele mustrări făcute de Hristos: "VAI VOUĂ, CĂRTURARILOR ȘI FARISEILOR FĂȚARNICI" (Matei 23:13). Calea fățărniciei, este calea celui viclean, este calea pierzării. Mântuitorul, a numit păcatul fățărniciei ALUAT, zicând către ucenicii Săi: PĂZIȚI-VĂ DE ALUATUL FARISEILOR, CARE ESTE FĂȚĂRNICIA" (Luca 12:1).

Și într-adevăr, așa este, fiindcă, precum aluatul dospește toată frământătura din făină, tot așa și fățărnicia strică mintea, strică INIMA, strică LIMBA, strică CUVINTELE, strică PURTAREA BUNĂ, strică SUFLETUL, STRICĂ PE OM CU TOTUL. Mintea fățărnicului gândește totdeauna cele viclene. Iată un exemplu: Iuda Iscarioteanul cugeta vânzarea Domnului Hristos, iar el, se arăta prietenos. Inima lui dorea arginții, dar limba lui grăia despre iubirea de săraci. Iuda, a întrecut pe toți fățărnicii, câți au fost, câți sunt acum și câți vor mai fi în lume. După înfățișare se arăta prieten al lui Iisus Hristos, pentru că nu s-a sfiit să-l sărute, dar după fapte era un trădător, pentru că prin sărutare L-a vândut pe Hristos judecătorilor nedrepți. ÎNTUNERIC ESTE FĂȚĂRNICIA, fiindcă, ea este izvorul minciunii. LUMINĂ ESTE SINCERITATEA, fiindcă, ea este maica adevărului. Creștinul ortodox, trebuie să aibă mintea luminată, inima curată, limba fără vicleșug, cuvintele adevărate, chipul neprefăcut și sufletul fără răutate. Atunci el este îmbrăcat cu haina potrivită Împărăției cerești și va fi vrednic de cămara slavei dumnezeiești. Amin!

Dragii mei, să ridicăm ochii noștri spre Împăratul slavei, spre Stăpânul vieții și al morții, spre Doctorul cel Mare, spre Prea Bunul și Milostivul Iisus, să-L rugăm să aprindă în noi focul dragostei Sale dumnezeiești și să avem mereu în inimă, aceste cuvinte rostite de Iisus Hristos: "FERICIȚI CEI CURAȚI CU INIMA CĂ ACEIA VOR VEDEA PE DUMNEZEU" (Matei 5:8).

Amin și Aliluia!

Preot Ioan 🛎️.

marți, 2 decembrie 2025

NOAPTEA BINECUVÂNTATĂ

de Preot Sorin Croitoru

Aștept norii fulgi să cearnă,
Însă cerul “cerne” ploaie..
Aștept zâmbete de iarnă,
Nu mânie și războaie.

Aștept îngeri și colinde,
Însă lumea-i prea absentă;
Îngeri sunt, dar nu se prinde
Omenirea neatentă.

Și colinde sunt destule,
Însă cine să le-asculte?..
Sufletele sunt sătule
De-ale zilei griji prea multe.

Aștept liniște și pace
Și-ntre noi bunăvoire,
Însă nu știu cum se face,
Dar e criză de iubire.

Cred că este numai bine
Să privim la ceruri iară,
Căci din ceruri Fiul vine
Să se nască din Fecioară

Și din ceruri vin cu cântec
Îngeri bucuroși să spună
Că din al Fecioarei pântec,
Într-o noapte fără lună

Dar cu stele-înveselite,
Se va naște Cel Ce Este
Într-un grajd smerit de vite,
Dar cu aer de poveste.

Cerul mângâie pământul
Fiindcă-n noaptea cu pricina
Tatăl Și-a trimis Cuvântul
Să ne ispășească vina.

Maica Îl privește dulce,
Dreptul Iosif pregătește
Paie-n iesle ca să culce
Pruncul Sfânt ce gângurește.

Aștept Pruncul Sfânt să vină
Să ne-aducă bucurie,
Ieslea plină de lumină
Cel mai scump palat să fie,

Viața noastră fără vlagă
Să primească har deodată..
Aștept eu și lumea-întreagă
Noaptea Binecuvântată..

miercuri, 19 noiembrie 2025

TE ROG, DOAMNE!

de Preot Sorin Croitoru

Te rog, Doamne, fă-mă bun,
Ca să-l rabd pe fiecare,
Vorbe grele să nu-i spun
Cui îmi face supărare,

Fiindcă rău mi-a mai părut
C-am zis vorbe la mânie..
Aș fi vrut să fi tăcut,
În căința mea târzie,

Fiindcă vorba aruncând,
Înapoi nu se întoarce
Și regretele din gând
Lacrimi grele ne vor stoarce..

Deci știind cuvântul rău
Câtă rană mai aduce,
Dă-mi, Iisuse, harul Tău
Să duc a tăcerii cruce!

Te rog, Doamne, fă-mă sfânt,
Fiindcă sfântul rabdă toate,
Nu aruncă vorbe-n vânt
Și să facă rău nu poate

Căci e plin de mila Ta
Și îl luminează harul
Și-orice i s-ar întâmpla,
În tăcere-și bea amarul..

Fă-mă, Doamne, OM să fiu,
Om din cei de omenie,
Cum evangheliștii scriu
Că Îți plac, Iisuse, Ție,

Om cu sufletul smerit,
Ce trăiește în Lumină,
Preamărind necontenit
Domnul slavei ce-o să vină,

Și în fapte și-n cuvânt
Și în gânduri și-n simțire,
Dumnezeului Preasfânt
Arătând a sa iubire!

sâmbătă, 15 noiembrie 2025

DULCEATA DUHULUI SFANT

Bucuria mea, Sfantul Parinte, Siluan Athonitul, zice asa: “Inainte de a fi atins de Har, omul traieste gandind ca totul este bine si in bună randuiala in sufletul lui; dar cand Harul il cerceteaza si locuieste in el, atunci se vede pe sine cu totul altfel, iar cand Harul il paraseste din nou, numai atunci isi da seama in ce mare nenorocire se gaseste. Cine nu cunoaste Harul, acela nici nu-l cauta. Si asa, lumea s-a alipit de pamant si oamenii nu stiu, ca nimic de pe pamant nu poate inlocui DULCEATA DUHULUI SFANT.

Sufletul, cand este parasit de Harul pe care l-a cunoscut, este nemangaiat in nimic si nu-si gaseste odihna”. Sfantul Parinte, Paisie Olaru, ne-a lasat acest minunat cuvant de invatatura:

“PSALTIREA, unita cu POSTUL si SMERENIA, sunt cele mai puternice arme impotriva diavolilor. Cu acestea Sfintii izgoneau diavolii din lume si coborau pe Ingeri pe pamant. Cine citeste psalmii, imita pe ingeri si canta impreună cu ei”. Psalmii, sunt temeiul rugaciunilor publice, sunt “coloana vertebrala” la rugaciune, sunt cantari inspirate de Dumnezeu Duhul Sfant, cantari de bucurie si de lauda, sau de multumire aduse lui Dumnezeu. Daca este cineva cu inima buna intre voi, atunci, sa citeasca psalmii! Sfantul Apostol Pavel, ne indeamna asa: “Vorbiti intre voi in psalmi si in laude si in cantari duhovnicesti” (Efeseni 5:19). Crestinul ortodox, care citesti psalmii, se umple de Duhul Sfant. Amin!

Sa fii in veac iubitor de Dumnezeu, de aproapele si de vrajmasi, rugator, postitor, iertator, de psalmi cititor si smerit si atunci sufletul tau va fi mantuit!

Lumineaza Stapane, Doamne, Iisuse Hristoase, intunecimea pacatelor din sufletele noastre si scapa-ne de patimile cele ascunse! Amin si Aliluia!

Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!

Miluieste-ma, Maica Luminii!

Preot Ioan

vineri, 14 noiembrie 2025

... SFATURI LA ÎNCEPUT DE POST ...

Bucuria mea, să știi că:

Nu OMUL, a fost creat pentru timp, ci,

TIMPUL, a fost creat pentru om, iar,

OMUL, a fost creat, pentru VEȘNICIE!

AȘADAR:

Să trăim ORTODOX, CREȘTINEȘTE,

Ca SĂ NE MÂNTUIM SUFLETEȘTE,

fiindcă:

De OCHIUL, de IUBIREA și de DREAPTA JUDECATĂ a lui Dumnezeu, nu poate scăpa, absolut nimeni!

Orice PĂCAT, este O CEDARE,

Orice PATIMĂ, este O TRĂDARE, și

Orice RĂUTATE, este O ÎNFRÂNGERE”.

Mancați fără să vă îmbuibați, ca să nu-l bucurați pe diavolul lăcomiei pântecelui. Un pântece prea plin, poartă vina unui alt pântece, prea gol (al omului sarac).

Rețeta de rugăciune este mai importantă decât rețetele de zacuscă, castraveți la borcan...

Semnele principale ale postului să fie: Milostenia, Răbdarea, Iertarea, nu baticul și încruntarea, cleveteala, judecata, invidia, mânia, ura...

Fii larg la inimă și darnic,

Fă binele, cu pas tăcut;

Că n-ai făcut, vei plânge-odată,

Dar n-ai să plângi, c-ai prea făcut!

Citiți rugăciunile din suflet, nu din datorie și cu monotonie. Spuneți mereu, cât mai des posibil: "Iisuse, Iisuse, iartă-mă, Iisuse!".

Întotdeauna roagă-te!

Chiar și atunci când nu ai cuvinte,

Chiar și atunci când nu ai putere,

Chiar și atunci când inima ta este goală.

Spune: Doamne ai milă!

Este mai important să spalați sufletul cu lacrimi, decât vasele din bucătărie cu leșie. Spovedania curață sufletul de păcate, iar lacrimile îl albesc.

Prieten drag, câștigă-ți plânsul,

Și Rugăciunea lui Iisus,

Căci PLÂNSUL, stinge focul veșnic,

Iar RUGĂCIUNEA, te înalță sus!

Primiți colindătorii, fiindcă, primindu-i pe ei îl primiți pe Iisus Hristos în sufletele și în casa voastra.

Mergeți duminica la slujbele Sfintei Biserici Creștin Ortodoxe, spovediți-vă și împărtășiți-vă foarte des, cât mai des posibil, fiindca, doar așa, Iisus Hristos se va naște în sufletele voastre (în chip virtual).

Un dram de viață, cât mai este, în lumea asta să trăiești,

Jertfește-l numai pentru suflet și lasă grijile lumești!

Iubiți-vă țara, România, fiindcă, ea, ca și celelalte toate țările, există din voia lui Dumnezeu ("Dumnezeu a pus câte un Înger păzitor la fiecare hotar de țară" - Deuteronom 32:8).

Să nu uitați, ba, chiar să le spuneți și altora așa: Crăciunul trebuie să fie în suflet (după ce ai postit, să fii spovedit și împărtășit), și nu doar în burtă, în pântece (carne de porc, piftii, sarmale cu smântână, cozonaci, vin.... și un brad frumos împodobit).

Mai vino iar, Iisuse, Blând,

Mai bate iar, o dată,

Te-aștept cu sufletul plângând

Și ușa-i descuiată...

Vă doresc post cu folos,

În Numele Domnului Hristos!

Amin și Aliluia!

Preot Ioan 🛎.

... VESNICIE si TREZVIE ...

Bucuria m VESNICIE si TREZVIE ...ea, iata ce ne spune Sfantul Parinte, Efrem Filotheiul, despre vesnicie si trezvie: “Ridicati mintea la Infricosata Judecata a lui Hristos. Oare, ce raspuns vom da in ziua judecatii, cand vor fi judecate toate faptele noastre? Cat de infricosat este ceasul in care sufletul asteapta plin de frica sa auda hotararea care il va trimite catre un locas vesnic.

Cuvantul “VESNICIE”, este infricosator! Ca sa intelegi putin ce inseamna veșnicie iti voi da o pilda. Inchipuieste-ti ca tot pamantul este o stanca de granit, o piatra vartoasa si la fiecare 1000 de ani va veni o pasare ca sa-si asculta ciocul de aceasta stanca, iar cand aceasta ascutire va termina aceasta piatra, atunci vom avea o idee slaba despre ce inseamna VESNICIE, NEMURIRE, VIATA FARA DE SFARSIT.

Aceasta viata a noastra pe pamant, se joaca cu vesnicia noastra, ca la zaruri: Fie Rai, fie iad.

Iata asadar, de cata TREZVIE avem nevoie!”.

Sfinte Mare mucenice Dimitrie, Izvoratorule de Mir, ca unul care ai mare indrazneala catre Dumnezeu, roaga-te si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin!

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, in toata ziua de astazi.

Amin si Aliluia!

Preot Ioan