ȘOFERUL DE AUTOBUZ A DAT AFARĂ O BĂTRÂNĂ ÎN FRIG – APOI I-A VĂZUT FOTOGRAFIA ÎNRĂMATĂ ÎN CASA LOGODNICEI SALE
"Bună ziua," a spus doamna cu un zâmbet dulce. "Mă scuzați, se pare că portofelul meu a căzut undeva în fundul genții..." Femeia a început să caute, scoțând lucruri pe rând.
Mai întâi, un pieptene, apoi o umbrelă mică pliabilă, un etui pentru machiaj, o batoană pentru gustare...
"Doamnă!", a replicat George. "PLĂTIȚI BILETUL!"
"Îmi pare rău," a bâiguit femeia. "Am fost în oraș să cumpăr un cadou de logodnă pentru nepoata mea și probabil că mi-a căzut... Oh, nu! Mi-a dispărut și telefonul!" Femeia era palidă, iar ochii ei străluceau de lacrimi de jenă.
"Aud o mulțime de povești lacrimogene," a spus George pe un ton neplăcut. "PLĂTIȚI sau COBORÂȚI din autobuz și mergeți pe jos acasă!"
"Jur," a strigat bătrâna. "Jur că spun adevărul lui Dumnezeu! Mi-am pierdut portofelul și nu am cum să mă întorc acasă!"
George a râs disprețuitor. "Ei bine, e păcat, pentru că NU vei merge cu autobuzul meu!"
"Te rog, fiule," a spus femeia cu o demnitate tăcută. "Am fost operată recent la genunchi, nu știu să conduc, de aceea iau autobuzul, și nu pot merge pe jos atât de mult până acasă."
"Ar fi trebuit să te gândești la asta înainte să încerci acest truc!", a țipat George. "COBORÂȚI!"
Femeia și-a pus lucrurile în geantă și a coborât din autobuz. Ultima imagine pe care George a avut-o despre ea a fost prin oglinda retrovizoare. Părea pierdută, cu lacrimi în ochi.
Apoi privirea i-a căzut pe ceasul de pe bord. Era deja în întârziere! A plecat, lăsând-o pe femeie în stație, sigur că nu o va mai vedea niciodată. Dar destinul avea alte planuri.
O întâlnire neasteptată
Câteva ore mai târziu, George a ajuns la casa impunătoare a familiei Westerly. Angelica I-a întâmpinat călduros, dar atmosfera părea tensionata. Curând, George a fost prezentat mamei Angelicai, Meredith, care a început sa-i arate casa.
În timp ce mergeau, privirea lui George s-a oprit pe ceva care I-a Înghetat pe loc: o fotografie Înrămatã deasupra semineului. Era bătrâna pe care o dăduse jos din autobuz.
„Cine este aceasta doamna?"
', a întrebat el cu voce tremurândă.
„Aceea este soacra mea, bunica Angelicãi," a räspuns Meredith.
„Astăzi a trecut printr-un mare necaz. Si-a pierdut portofelul si a fost data jos dintr-un autobuz de un sofer crud..."
Înainte ca George sã poată spune ceva, usa de la intrare s-a deschis si un barbat a intrat alaturi de batrâna. Era ea, aceeasi femeie pe care o tratase atât de rau.
„Bunico Millie!", a exclamat Angelica, alergând sa o imbratiseze.
Batrâna si-a ridicat privirea si l-a recunoscut imediat pe George.
„Tu! Esti soferul! Tu m-ai lasat afarã în frig în seara asta!"
Fata Angelicai s-a schimbat instantaneu. „George... e adevarat?"
George a incercat sa se justifice, dar cuvintele ii ieseau greoaie.
„Eu... nu stiam... eram in întârziere..."
Angelica si-a scos inelul de logodna si l-a pus in mâna lui George.
„Daca ai fost capabil sa te porti asa cu bunica mea, nu vreau sa-mi imaginez cum ai trata un străin. Nu mã pot căsători cu tine."
George a rămas împietrit. A încercat să-si ceară iertare, dar era prea târziu. In timp ce zăpada continua sã cadă afara, a parasit casa cu lacrimi in ochi, realizând ca lipsa sa de rabdare si compasiune I-au costat nu doar mândria, ci si dragostea vietii sale.
Lectia: Bunătatea nu costa nimic, dar lipsa ei poate costa totul. Nu subestima impactul actiunilor tale asupra vietilor celorlalti si asupra propriei vieti. Fii mereu amabil.
.jpg)
