de Preot Sorin Croitoru
Cât femeia fu femeie
Și bărbatul fu bărbat
Fură oamenii în lume
Fericiți cu-adevărat,
Căci atunci când creatura
Se comportă natural
Creatorul o iubește,
După cum e și normal.
Dar când cei zidiți de Dânsul
Legii Sale se opun
Și trăiesc în modul care
Li se pare lor mai bun,
Ce va face Ziditorul
Cu acei ce-L contrazic?..
Își va nimici zidirea
De la mare pân’ la mic!
Și atunci va-ncepe foame
Și războaie pe pământ,
Încuiați vor fi cu lacăt
Norii cei purtați de vânt
Și deși sunt plini de apă,
Ploaie ei nu vor mai da,
Vor seca atunci izvoare
Și pământul va crăpa,
Lacul se va face baltă,
Râul mare – biet pârâu;
Nu va mai umbri câmpia
Marea spicelor de grâu,
Nu va mai lega porumbul,
Poamele se vor usca;
Va tânji cu jale via
După strugurii din ea..
Iar atunci nebunii lumii
Vor da vina pe carbon;
Va rânji în iad Satana
Pe înflăcăratu-i tron.
Liderii corupți de demoni
Le vor spune la zevzeci
Că această omenire
E prea numeroasă, DECI..
Vor începe “Resetarea”:
Tot ce-a fost, a fost greșit!
Unii-ndată vor pricepe
Jocul bine ticluit,
Alții însă, ca o turmă
Rătăcită de păstor,
Neavând nici o scăpare
Se vor da pe mâna lor.
Nu mai intru în detalii,
Le-ați citit prin cărți și voi.
Vă doresc să înțelegeți
Vremea-n care suntem noi.
Să trăim așa cum este
De la Dumnezeu lăsat:
O femeie e-o femeie
Și-un bărbat e un bărbat!
