🙏🏽 Bucuria mea, toți creștinii ortodocși suntem samarineni care călătorim din Ierihonul prezentului (viața aceasta), spre Ierusalimul cel veșnic (viața vesnică). Urcăm trepte dificile, prăpăstii, locuri stâncoase (ispite, încercări, necazuri...).
În drumul acesta întâlnim oameni care gem, fiindcă, au căzut în mâinile tâlharilor (diavolilor). Unii dintre ei și-au pierdut nădejdea mântuirii și trăiesc neputincioși că cenușa risipită după ploaie. Omenia noastră constă în a ne opri din drumul nostru ca să punem pe rănile lor (sufletești și trupești) vin și untdelemn (fiecare dintre noi are untdelemnul lui și vinul lui) și să-i ducem la "Hanul lui Dumnezeu", (Sfânta Biserică Ortodoxă), unde îl pot găsi pe Singurul și Marele Samarinean (Iisus Hristos), care are puterea să vindece toate rănile (să-i mântuiască).
Aşadar, trebuie să trăim iubindu-L pe Dumnezeu pentru oameni și iubindu-i pe oameni pentru Dumnezeu. Și pentru că: "Mila biruiește judecata" și trebuie să fim samarineni milostivi, iată un cuvânt de învațătură de la Sfântul Părinte, Serafim de Sarov, care ar trebui întipărit adânc, în sufletele noastre: "Patimile sunt omorâte prin suferință și durere". Pentru că "armele luminii", virtuțile teologice sunt: CREDINȚA, NĂDEJDEA și DRAGOSTEA,
Sfântul Părinte, Ioan de Kronstadt, zice:
"Care este nădejdea cea mai şubredă, cea mai amăgitoare, cea mai pierzătoare, cea mai asemănătoare cu o nălucă? Nădejdea fericirii pământeşti, a bunătăţilor pământeşti; a sănătăţii, a lungimii de zile, a bogăţiei, a slavei pământeşti, a cinstirilor, a plăcerilor, a biruinţelor pământeşti, a feluritelor câştiguri".
Și tot Sfântul Ioan, ne îndeamnă așa:
"Compătimește-i și deplânge-i cu amar pe cei ce iau în râs cuvintele și faptele credinței, evlaviei și adevărului, pe cei ce se împotrivesc binelui pe care îl faci sau ai vrea să îl faci spre folosul semenilor. Să te ferească Dumnezeu să te mânii pe ei, fiindcă sunt jalnici, vrednici de plâns."
Amin și Aliluia!
Preot 🛎️.
