Acest mare sihastru român cu numele de botez Ilie, s-a născut în satul Crăiniceni, comuna Horodiştea, judeţul Botoşani, la 23 iulie 1913, într-o familie de ţărani evlavioşi, Maxim şi Ecaterina Iacob. Rămas de mic orfan, el a fost crescut de bunica sa care l-a deprins cu rugăciunea şi l-a povăţuit pe calea slujirii lui Dumnezeu. La vârsta de unsprezece ani bunica sa a murit, iar el a rămas în grija unchiului său. După terminarea şcolii din oraşul natal a urmat gimnaziul şi liceul. Firea sa profund religioasă, precum şi educaţia primită, l-au determinat să îmbrăţişeze viaţa monahală de la mănăstirea Neamţ. Aici a făcut ascultare la farmacia şi apoi la biblioteca mănăstirii, în care a descoperit comorile scrierilor patristice şi teologice.
Doritor de a călca pe urmele Mântuitorului, pleacă în Ţara Sfântă în 1936, intrând în Mănăstirea Sfântul Sava. Din 1946 este numit stareţ al schitului românesc de la Ierihon, pentru ca mai apoi, din 1952, în urma unei boli trupeşti să se retragă de la stăreţie într-o peşteră, unde rămâne până la sfârşitul vieţii în cea mai aspră nevoinţă. A trăit asemenea sfinţilor din Pateric, vorbind adesea cu Dumnezeu, sau compunând versuri şi cugetări religioase şi rugându-se neîncetat pentru lume şi pentru neamul său mai ales prefăcând pustia aspră în rai duhovnicesc.
La data de 5 august 1960, la numai 47 de ani, Cuviosul Ioan şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Timp de douăzeci de ani, cinstitul trup al Cuviosului s-a odihnit în mormântul din peştera Sfânta Ana. În august 1980, prin pronia dumnezeiască, deschizându-se mormântul său, trupul Sfântului a fost găsit întreg şi neputrezit, şi răspândind miros de bună mireasmă. Moaştele sale au fost strămutate în mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul şi aşezate în paraclisul acesteia unde pelerinii se roagă cu evlavie sfântului pentru toate cele de folos şi mântuitoare.
Pentru viaţa sa sfântă, cât şi pentru mulţimea credincioşilor care vin şi se roagă Cuviosului Părinte Ioan, mulţi dintre ei aflând vindecare de multe boli şi suferinţe, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa din 20 iunie 1992, a proclamat canonizarea Cuviosului Ioan şi pomenirea lui în rândul sfinţilor cu numele de „Cuviosul Ioan cel Nou Românul” sau „Hozevitul”, urmând ca în 2016 să fie canonizat aparte şi de Patriarhia Ierusalimului
