Se afișează postările cu eticheta Poezii de Sfantul Ioan Iacob Hozevitul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poezii de Sfantul Ioan Iacob Hozevitul. Afișați toate postările

sâmbătă, 5 august 2023

SFÂNTUL IOAN IACOB HOZEVITUL, SFÂNTUL ROMÂNILOR ÎN PĂMÂNTUL MÂNTUITORULUI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".🇷🇴

                        

Acest mare sihastru român cu numele de botez Ilie, s-a născut în satul Crăiniceni, comuna Horodiştea, judeţul Botoşani, la 23 iulie 1913, într-o familie de ţărani evlavioşi, Maxim şi Ecaterina Iacob. Rămas de mic orfan, el a fost crescut de bunica sa care l-a deprins cu rugăciunea şi l-a povăţuit pe calea slujirii lui Dumnezeu. La vârsta de unsprezece ani bunica sa a murit, iar el a rămas în grija unchiului său. După terminarea şcolii din oraşul natal a urmat gimnaziul şi liceul. Firea sa profund religioasă, precum şi educaţia primită, l-au determinat să îmbrăţişeze viaţa monahală de la mănăstirea Neamţ. Aici a făcut ascultare la farmacia şi apoi la biblioteca mănăstirii, în care a descoperit comorile scrierilor patristice şi teologice.

Doritor de a călca pe urmele Mântuitorului, pleacă în Ţara Sfântă în 1936, intrând în Mănăstirea Sfântul Sava. Din 1946 este numit stareţ al schitului românesc de la Ierihon, pentru ca mai apoi, din 1952, în urma unei boli trupeşti să se retragă de la stăreţie într-o peşteră, unde rămâne până la sfârşitul vieţii în cea mai aspră nevoinţă. A trăit asemenea sfinţilor din Pateric, vorbind adesea cu Dumnezeu, sau compunând versuri şi cugetări religioase şi rugându-se neîncetat pentru lume şi pentru neamul său mai ales prefăcând pustia aspră în rai duhovnicesc.

La data de 5 august 1960, la numai 47 de ani, Cuviosul Ioan şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Timp de douăzeci de ani, cinstitul trup al Cuviosului s-a odihnit în mormântul din peştera Sfânta Ana. În august 1980, prin pronia dumnezeiască, deschizându-se mormântul său, trupul Sfântului a fost găsit întreg şi neputrezit, şi răspândind miros de bună mireasmă. Moaştele sale au fost strămutate în mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul şi aşezate în paraclisul acesteia unde pelerinii se roagă cu evlavie sfântului pentru toate cele de folos şi mântuitoare.

Pentru viaţa sa sfântă, cât şi pentru mulţimea credincioşilor care vin şi se roagă Cuviosului Părinte Ioan, mulţi dintre ei aflând vindecare de multe boli şi suferinţe, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa din 20 iunie 1992, a proclamat canonizarea Cuviosului Ioan şi pomenirea lui în rândul sfinţilor cu numele de „Cuviosul Ioan cel Nou Românul” sau „Hozevitul”, urmând ca în 2016 să fie canonizat aparte şi de Patriarhia Ierusalimului


sâmbătă, 29 aprilie 2023

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

      
            

Un dram de viaţă cât mai este
În lumea asta să trăieşti
Jertfeşte-l numai pentru suflet
Şi lasă grijile lumeşti.

Un singur an, sau jumătate,
O lună poate ţi-a rămas,
Sau numai ziua cea de astăzi,
Ba poate chiar numai un ceas.

Pe cât de tainic se arată
Hotarul vieţii pe pământ
Pe-atât mai scurt să-ţi pară drumul
Ce duce până la mormânt.

Să nu mai cauţi la plăcerea
Prietenilor trecători
Căci ei nu pot să te ajute
Atuncea când va fi să mori.

Prieten bun câştigă-ţi plânsul
Şi Rugăciunea lui Iisus,
Căci plânsul stinge focul veşnic
Iar ruga te înalţă sus.

De-asemenea să ai prieteni
Poruncile dumnezeieşti
Pe care, fără de prihană,
Cu dragoste să le păzeşti.

Prietenia cea cu lumea
Te lasă singur la mormânt
Şi numai faptele credinţii
Tovarăşi – mai departe – sunt.

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

miercuri, 15 octombrie 2014

Oglinda noastră cea de obşte

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....
           

         Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Mai opriţi-vă din cale
Fraţilor întru Hristos
Şi uitaţi-vă cu jale
La mormântul meu de jos.


Ca şi voi am fost odată
Dornic pentru bunul trai,
Iar acum în groapă … iată
Sunt pământ şi putregai.


Cel cu mintea ascuţită
- Capul meu cel răsfăţat -
Azi îi hârcă scofâlcită
Pentru toţi de speriat.


Iată unde-au fost sărmanii
Ochii mei iscoditori,
Azi în locul lor guzganii
S-au făcut locuitori!


Unde-au fost odinioară
Limba mea cuvântăreaţă
Azi jivini otrăvitoare
Fără frică se răsfaţă!


Iar urechea mea şi nasul
Care ieri se desfătau,
Azi, nici sunete plăcute,
Nici mirosuri nu mai au.


La picioare şi la mână
Sunt acum cătuşe noi
Şi rămân înţepenite
Pân-la ziua de apoi.


Sârguiţi-vă pe calea
Noului Ierusalim
Şi atuncea iar cu toţii
La un loc avem să fim.


Despre multe ale vieţii
Nu cunoaştem ce va fi,
Dar necruţătoarea moarte
Ştim precis că va veni.


Astăzi biata omenire
Desmierdări şi-a făurit
Ca să nu-şi aducă aminte
Niciodată de sfârşit.


Născocirile moderne
Fac pe omul trecător
Să-şi închipuie că este
Veşnic şi nemuritor.


Radioul cântă, lumea joacă,
Tunul bubuie mereu
Şi puţini mai pot pricepe
Tainele lui Dumnezeu.


Fraţilor, să nu vă-nşele
Bunătăţile deşarte,
Fiţi cu pază despre ele,
Cugetând mereu la moarte!


Viaţa este ca şi roua,
Ca un vis înşelător,
Repede se ia perdeaua
Către veacul viitor.

Nu uitaţi la rugăciune
Pre cei duşi de lângă voi,
Că şi voi mâine-poimâine
Veţi veni aici la noi!





miercuri, 23 iulie 2014

Oglinda noastră cea de obşte

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....
                                   

                                                                                                    Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Mai opriţi-vă din cale
Fraţilor întru Hristos
Şi uitaţi-vă cu jale
La mormântul meu de jos.

Ca şi voi am fost odată
Dornic pentru bunul trai,
Iar acum în groapă … iată
Sunt pământ şi putregai.

Cel cu mintea ascuţită
- Capul meu cel răsfăţat -
Azi îi hârcă scofâlcită
Pentru toţi de speriat.

Iată unde-au fost sărmanii
Ochii mei iscoditori,
Azi în locul lor guzganii
S-au făcut locuitori!

Unde-au fost odinioară
Limba mea cuvântăreaţă
Azi jivini otrăvitoare
Fără frică se răsfaţă!

Iar urechea mea şi nasul
Care ieri se desfătau,
Azi, nici sunete plăcute,
Nici mirosuri nu mai au.

La picioare şi la mână
Sunt acum cătuşe noi
Şi rămân înţepenite
Pân-la ziua de apoi.

Sârguiţi-vă pe calea
Noului Ierusalim
Şi atuncea iar cu toţii
La un loc avem să fim.

Despre multe ale vieţii
Nu cunoaştem ce va fi,
Dar necruţătoarea moarte
Ştim precis că va veni.

Astăzi biata omenire
Desmierdări şi-a făurit
Ca să nu-şi aducă aminte
Niciodată de sfârşit.

Născocirile moderne
Fac pe omul trecător
Să-şi închipuie că este
Veşnic şi nemuritor.

Radioul cântă, lumea joacă,
Tunul bubuie mereu
Şi puţini mai pot pricepe
Tainele lui Dumnezeu.

Fraţilor, să nu vă-nşele
Bunătăţile deşarte,
Fiţi cu pază despre ele,
Cugetând mereu la moarte!

Viaţa este ca şi roua,
Ca un vis înşelător,
Repede se ia perdeaua
Către veacul viitor.

Nu uitaţi la rugăciune
Pre cei duşi de lângă voi,
Că şi voi mâine-poimâine
Veţi veni aici la noi!

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

VEŞNICIA SUFLETULUI


                            Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

O, suflete, scânteie sfântă
A „Soarelui (celui) gândit“,
Odor nepreţuit al lumii
Şi îngerilor prea cinstit!

Făptura toată, cea văzută,
Şi cerul cu podoaba sa
Au fost gătite pentru tine,
O, suflete, comoara mea!

De-aş fi lipsit de toate-n lume,
Nimica n-am a pierde eu,
Căci toate nu-s aşa de scumpe
Ca tine, suflete al meu!

Dar (vai)! lipsindu-mă de tine,
Atunci pe toate le-am pierdut:
Şi slava pregătită-n ceruri
Şi orice bine am avut!

Răscumpărat de la osândă
Cu Sângele dumnezeiesc,
Tu eşti chemat să fii mireasă
A „Mirelui celui ceresc“.

Cu „amanetul cel de taină“,
Încredinţat de la Botez,
Vei fii chemat, în ziua „nunţii“,
La El să te înfăţişezi.

Va trece cerul şi pământul,
Iar tu vei rămânea mereu,
Căci suflete, tu eşti „Icoana“
Prea Veşnicului Dumnezeu!



Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA