Un părinte se ruga
Lui Hristos la Liturghie,
Și smerit Il implora
Să ne ierte precum știe.
Căci a noastre scăpătări,
Sunt acum păcate grele,
N-avem nici pic de mustrări,
Ci ne bucuram de ele.
Căci femeia nu-i femeie,
Nici bărbatul nu-i bărbat,
Nu-ți mai seamănă Doamne Ție,
Chipurile și le-au schimbat.
Nu vor să postească Doamne
Nici o zii pe săptămână,
Vor ca să mănânce carne,
Și o nuntă vor să pună.
Nu mai cred în Tine Doamne,
Vor să fie toți atei,
Tu le dai din cer și semne
Dar ei fac tot cum vor ei.
Of , cum să mă mai rog la Tine,
Ca sa-i ierți pe frați mei?
Căci cuvintele-s puține...
Miluiește-i și pe ei.
Mihaela Stoica-Cucoanes
