de Eliana Popa
"Greu e, Doamne, drumul veacului din urma,
Cand din bezna noptii ochi de iad pandesc,
Viclenind aduna sufletele-n turma,
Pastorind cu ura neamul omenesc!
Oamenii Te-ntreaba, ridicandu-si pumnul,
Pentru ce pamantul rodul si-a oprit?
Pentru ce si floarea si-a pierdut parfumul,
Soarele, de ce, iute-a asfintit?
De ce vin in lume boli necrutatoare,
Care musca-n trupuri macinand tacit?
De ce azi se naste, insa maine moare,
Ruga sau nadejdea... tot ce-a inflorit?
Multe intrebari ar avea sa-Ti puna,
Dar ei nu se-ntreaba daca Ti-au gresit.
Lumea asta plange, freamata nebuna,
Si pe lemnul Crucii, Tu stai rastignit!
Se dezbina-n sine prin pacat si ura,
Cu amara paine, pruncii isi hrănesc!
Catre Tine striga si lovesc cu hula,
Cand in ceruri, Doamne, ingeri Te slavesc!
Au pierdut sarmanii frumusetea Sfanta,
Ce-au avut-o Sfintii si placutii Tai,
Caci n-au vrut Lumina ce binecuvanta,
Sufletul si chipul omului dintai!
Cauta iubirea ce le-o cere trupul,
Sufletul ramane trist si ofilit,
Si aduna patimi zumzaind ca stupul,
Si nu vad Iubirea ce s-a rastignit!
De-ar voi sa-si plece trupu-n rugaciune,
De-ar cata acolo unde-i Dumnezeu!
Ar vedea sarmanii dincolo de lume,
Ingeri ce duc ruga cand le este greu!
De-ar cata Lumina, ar primi Iubirea,
Bucuria Sfanta, tainic ajutor!
Catre ei din nou s-ar pleca Zidirea,
Ce a fost facuta spre folosul lor.
Dar Te tin departe... rastignit in veacuri,
Pulberea uitarii se aseaza grea...
Desi esti Lumina ce alunga neguri
, Ochii lor de tina nu pot a vedea!
Greu e, Doamne, drumul veacului din urma,
Orbi si surzi alearga intr-un ritm grotesc,
Au plecat din Staul catre alta turma,
Unde n-au iubire, nici Pastor ceresc!"
🙏 Sincere felicitari si binecuvantarea Domnului sa fie peste poeta poporului roman, crestin ortodox. Sa-i dea Dumnezeu multa sanatate si mantuirea sufletului.
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🔔.
