Bucuria mea, in viata, pe cine chemam (Dumnezeu sau diavolul), de acela avem parte si in lumea aceasta dar si in viata viitoare. Diavolul ii va spune lui Dumnezeu: “Doamne, fii drept, daca sufletul acesta ne-a chemat pe noi cat a fost in viata, da-ni-l noua, iar daca te-a chemat pe Tine sa fie al Tau”. De cate ori dracuie cineva (sau zice: fii al naibii, fii al ciorii...), il invoca pe diavol, care vine in chip nevazut fiindca este duh, si-apoi nu pleaca de langa el, pana nu-i da un necaz: se cearta cu cineva, se impidica, sparge ceva, pierde banii, ii cade celularul pe jos...
Adica avem crucea la gat si diavolul pe limba? Sunt crestini ortodocsi care injura, pe Dumnezeu, Pastele, Sfanta Biserica, Crucea..., insa, Dumnezeu ne-a averizat ca: "Pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii, vor da socoteala in ziua judecatii" (Matei 12:36).
Zice parintele Cleopa:
"Ce fel de crestin mai esti,
Daca zilnic dracuiesti?
Om netrebnic, ticalos,
De ce superi pe Hristos?
Ca Satana-i ca un caine,
Cand il chemi indata vine,
Si de intra-n casa ta,
Vai de tine, vai de ea!".
Chiar se spune in popor: "Dracuie si injura ca un birjar!". Dracuitul este un blestem, fiindca, de la diavol, este moartea.
Urat ii sta la un barbat care dracuie si injura, dar la femeie este insuportabil. Iar crestinul ortodox care se da pe sine diavolului (Fir-as al dracului...; Sa ma ia dracu’...) mare putere ii da diavolului asupra sufletului sau! Cel care injura de mama, trebuie sa stie ca in mod indirect, o injura si pe Maica Domnului, care este Prea Sfanta. Dar si mama oricarui copil este o Sfanta, fiindca i-a dat viata, l-a crescut.
In loc sa dracuim si sa injuram, este corect sa zicem ca si Hristos pe Sfanta Cruce: "DUMN EZEU SA TE IERTE, CA NU STII CE FACI!" Sfantul Parinte, Arsenie Papacioc, spune asa: “Cine-si tine limba sa nu injure, sa nu dracuie, mana sa nu loveasca si inima sa nu urasca, acela stie sa poarte crucea asemenea Domnului Iisus”. Bunica mea, in loc sa dracuie, zicea: “Sa fii al Domnului!”.
Amin si Aliluia!
Preot Ioan .
