In aceasta noapte de dinaintea Sfintei Duminici, ma rog pentru unul din sfintii închisorilor comuniste, poetul Radu Gyr, condamnat la moarte pentru poezia sa dedicata libertatii, "Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane!" considerata de regimul comunist un veritabil mijloc de instigare la lupta a maselor impotriva regimului bolsevic.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, iar noua, urmasilor, sa ne dea mai multa chibzuinta si mai multa recunostinta pentru înaintașii nostri care s-au jertfit ca sa fim noi astazi liberi.
Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane !
Nu pentru-o lopata de rumena paine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru vazduhul tau liber de maine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane !
Pentru sangele neamului tau curs prin santuri,
pentru cantecul tau tintuit in piroane,
pentru lacrima soarelui tau pus in lanturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane !
Nu pentru mania scrasnita-n masele,
ci ca sa aduni chiuind pe tapsane
o claie de zari si-o caciula de stele,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane !
Asa, ca sa bei libertatea din ciuturi
si-n ea sa te-afunzi ca un cer in bulboane
si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane !
Si ca sa pui tot sarutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ti ies inainte,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane !
Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii !
Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane !
Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane !
