Liturghia

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

-Care este raportul între rugăciunea personală, intimă şi rugăciunea liturgică?

Ne putem ruga singuri acasă, făcând abstracție de Sfânta Liturghie?

-Dumneavoastră faceți o confuzie, să știți... Rugăciunea liturgică nu se poate compara cu nici o altă rugăciune. Sfânta Liturghie este Jertfa fără de sânge pe care o face Hristos. Nu poate exprima mintea omenească valoarea şi foloasele Sfintei Liturghii măcar în parte.

Domnul Iisus Dumnezeu este de faţă în Sfântul Altar. Și, dacă ar fi cu putinţă să se vadă cerurile deschise, nu s-ar putea vedea nimic mai mult în cer de cum este în Sfântul Altar, la Sfânta Liturghie, Că: „Tu eşti Cel Ce aduci, Cel Ce Te aduci, Cel Ce primești și Cel Ce Te împarți , Hristoase, Dumnezeul nostru" [Rugăciunea preotului în timpul cântării Heruvicului].

lată o taină nepătrunsă de mintea omului: că Domnul Hristos împrumută preotului chipul, glasul şi mişcarea; că, repet, El este Cel Ce săvârşeşte, dând omului, prin hirotonie, mai presus de fire, bogăția harului preoţiei, săvârşindu-se astfel marile prefaceri ale pâinii și vinului în Trupul şi Sângele Mântuitorului,  ca să-L avem văzut [prin credința] permanent cu noi, să ne împărtășim cu Trupul şi Sângele Lui. „Că cine nu va mânca Trupul Meu şi nu va bea Sângele Meu, nu va avea viaţă întru el."

Iată deci folosul cel mai desăvârșit: că având în toată fiinţa ta pe Hristos Biruitorul, vei fi luminat şi de temut pe tot drumul de mare răspundere, al mântuirii tale şi al semenilor tăi.

La Sfânta Liturghie primeşti într-un fel deosebit harul lui Dumnezeu, tăria cea mare a creştinului, aprinzând lumina adevărului din om pentru viaţa şi lupta împotriva puterilor întunericului.

Iată că viaţa noastră este cu adevărat condiționată numai de această mare Taină a împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului. Această Sfântă Liturghie, care se săvârşeşte într-un chip atât de nepătruns cu cinste, evlavie şi binecuvântare, are rânduite rugăciuni şi prefaceri adânci pentru salvarea de la pieire a lumii întregi, vizând direct pe cei pomeniti pentru sănătate, luminare, frumuseţe şi tărie nelimitată asupra duhurilor rele.

Este atât de necesar și de obligatoriu participarea la Sfânta Liturghie, mai mult decât ne sunt necesare lumina și acrul! Dumnezeu ține pământul mai mult pentru Sfânta Liturghie ce se săvârşeşte pe el. Liturghia este cea mai mare lucrare pe pământ și folosul dincolo de inchipuire al întregii creații a lui Dumnezeu. Liturghia este egală cu puterea divină, vă dați seama ce-avem la-ndemână, ce putem face, să scăpăm de iaduri?! 

Rugăciunea liturgică nu este o rugăciune pe care să o comparăm cu rugăciunea individuală, acolo este jertfa pe care o face Hristos, jertfa fără de sânge, este lucru extraordinar, este actul care tine legitura Intre cer şi pământ și ține pământul.

.Părintele Arsenie Papacioc (cuvintele unui Apostol al iubirii) 

Ce este Sfânta Litrughie ?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

      Sfânta Liturghie se deosebește de celelalte slujbe ale bisericii deoarece ea nu este doar un șir de rugăciuni care urmează o regulă prestbilită și are ca scop convorbirea cu Dumnezeu și sfințirea vieții, ci ea este prin excelență slujba desăvârțită a Bisericii în care nu doar că ne întrunim cu Domnul dar și mâncăm Trupul și Sângele Lui.  Liturghia își are originea în Cina cea de Taină pe care Domnul Hristos a luat-o cu ucenicii Săi în foișor și după care a fost prins și răstignit. Acest moment se află relatat de către toți cei patru evangheliști cu detalii. Este foarte important ceea ce Domnul dă poruncă după săvârșirea ei: ”Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.” (Luca 22:19) și „căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni. (I Cor. 11:26).”

Vedem că Domnul Hristos dă poruncă expres ca acest lucru să se repete și după moartea Lui și tot El accentuează că mâncând acea pâine de fapt mâncăm însuși Trupul și dacă bem , bem însuși Sângele Lui. Apostolii s-au dovedit fii ascultători, iar după învierea Domnului punctul central al întrunirilor și rugăciunilor comune era ”frângerea pâinii”. Cartea Faptele Apostolilor din Noul Testament face nu de puține ori referiri la acest obicei nou care capătă un loc deosebit în derularea vieții de creștin.

În literatura duhovnicească Sfânta Liturghie a fost numită în multe feluri încercând să se arate importanța ei pentru noi. Unii o numesc: ospățul credinței, sfânta jertfă, alți o numesc taina tainelor. Toate cu scopul de a ne arăta nouă măreția ei.

În cadrul Sfintei Liturghii darurile credincioșilor de pâine și vin, pe care le aduc la Sfântul Altar înaintea începerii Liturghiei, se prefac în Trupul și Sângele Domnului. Este foarte important să subliniem că tradiția  mărturisește că toți creștinii care veneau la adunarea duminicală își aduceau darul lor arătând astfel grija pentru ca în timpul slujbei să aibă cu ce se împărtăși. Credinciosul oferă pâinea și vinul care simbolizează viața lui, ele fiind elemente exclusiv ale omului, și în schimbul lor primește viața veșnică.