Este groaznic să stai neîmpărtăşit luni de zile, dar ani de zile, este îngrozitor.

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                                  

Sfântul Vasile cel Mare are un canon aşa de greu şi am stat de vorbă cu el cu mintea: „Măi, Sfinte Vasile, de ce ai dat canoane aşa de mari? Douăzeci de ani să nu se împărtăşească? Cinci ani la poarta bisericii, cinci ani la uşa bisericii, cinci ani în biserică, pentru că iată, ne lovim de neputinţe şi de alte lucruri de acest gen”.

Şi a spus: „Citiţi canonul şaptezeci şi patru, dat de mine, care spune aşa: „Cel care are puterea de a lega şi dezlega, nu canoniseşte micşorând timpul pocăinţei pentru cel care se spovedeşte şi se căieşte de bunăvoie, căci unul ca acesta, ajunge degrabă la iubirea de oameni a lui Dumnezeu”. Vedeţi, că este în funcţie de arderea inimii tale.

 
Duhovnicul trebuie să se orienteze după acest lucru. Dar, dacă pocăinţa ta nu există, sau nu este de ajuns? Eu spun la duhovnici: „Fiţi îngăduitori, apelaţi la pogorăminte, dar ţinând cont de ceva: de pocăinţă”.

 
Deci, canonul este necesar, ca să îl pună pe om în situaţia de a se căi şi de a medita pentru că, dragii mei, Sfânta Împărtăşanie este cel mai grozav lucru posibil.

Arhimandritul Arsenie Papacioc

Mâna preotului, păcătoasă sau nu, prin ea trece Harul lui Dumnezeu.

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".,,

Mâna preotului, păcătoasă sau nu, este mâna lui Hristos, Cel care lucrează toate Sfintele Taine în Biserica Sa. Preotul nu face nimic de la el însuși, ci toate le face prin Iisus Hristos - Izvorul Vieții și Lumina întregii lumi.
Eu îi sarut mâna preotului pentru că mă simt îndatorat în fața lui, și făcând acest gest îl slăvesc pe Dumnezeu, cel care i-a dat acest mare har al slujirii pentru mântuirea oamenilor.
Nu sunteți obligați să sărutați mâna preotului. Acest gest trebuie să vină din inimă.
Sunt unii oameni care i-ar săruta și picioarele duhovnicului sau preotului lor, pentru că prin ei au primit mare vindecare.
De ce sărutăm mâna preotului?
Fiindcă prin acea mâna lucrează Dumnezeu în viețile noastre.
Sfântul Ambrozie al Milanului spune:
,,Preotul este ambasadorul iubirii lui Hristos."
Sfatul Arhiepiscop Ioan Gură de Aur spunea:
,,Dacă aș întalni un preot și un înger, m-aș pleca întâi preotului până la pământ și i-aș săruta mâna sfințitoare și apoi m-aș pleca îngerului."
Tot el continuă:
,,Spune-mi, te rog, unde-l vom pune pe preot, când cheamă Duhul Cel Sfant, când săvârșește prea înfricoșâtoarea jertfă și când atinge necontenit pe Stăpânul obștesc al tuturora? Cât de mare curăție, cât de mare evlavie îi vom cere?
Gândește-te ce mâini trebuie să fie acelea care slujesc, ce fel trebuie să fie limba aceea care rostește acele cuvinte?
Nu trebuie să fie oare mai curat și mai sfânt decât oricare altul, sufletul care a primit atâta Duh?
Arunci și în timpul Sfintei Liturghii, și îngerii stau împrejurul preotului.
Tot altarul și locul din jurul jertfelnicului se umple de puterile cerești, în cinstea Celui ce se află pe jertfelnic. (,,Despre preoție", VI 4)
,,Mai socotești, oare, că mai ești printre oameni și că mai stai pe pământ, când vezi că Domnul stă jertfă pe Sfânta Masă, iar pe preot stând lîngă jertfă și rugându-se, când vezi că toți se înroșesc cu împărtășirea cu Cinstitul Sânge al lui Hristos" din mâinile preotului."
,,Mai socotești oare, că te-ai mutat dintr-o dată în cer, că ai scos din suflet orice gând trupesc, și că privești numai cu sufletul gol și cu mintea curată cele din ceruri? O, minune! O, iubire de oameni a lui Dumnezeu! Fiul, care stă sus cu Tatăl, este ținut în clipa aceea în mâini de țărână, în mâinile preotului."
,,Și se dă pe sineși tuturor celor ce voiesc Să-L sărute și să-L primească tot prin aceleași mâini ale preotului." (,,Despre preoție", III, 4)