DE NU AR FI FOST CRETA

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Versuri de Paraschiva Radoi

    "De nu ar fi fost Creta si astazi mai dormeam! 

De n-ar fi fost ”sinodul", nici azi nu ne trezeam!

   De n-ar fi fost tradarea pe fata parafata, 

N-am fi stiut credinta cat e de-nsangerata!

   De nu ar fi fost Creta, cand am fi stiut, oare,

Ca Ea, Ortodoxia, e data spre vanzare ?!

   De nu ar fi fost Creta, cand oare-am fi aflat,

 Tradarile pe care pastorii le-au semnat?!

   De nu ar fi fost Creta, mai stam in amortire, 

Nadajduind, nevrednic, la Sfanta Mantuire!

   Fara sa stim, trandavii, ce ni s-a pregatit, 

Si pe Hristos ce marsav, L-au negutatorit!

   De nu ar fi fost Creta, si azi eram mintiti, 

Si, ”mergatori la slujbe”, eram si-azi fericiti!

   De nu ar fi fost Creta, poate nu pricepeam,

 Ce slaba ni-i credinta si cat de goi eram!

   De nu ar fi fost Creta… si preoti mai aveam,

 Carora cu iubire noi capul ne plecam!

   Dar fiindca a fost, Creta si mastile-s cazute, 

Ne-am trezit oi sarmane, de vant si ploi batute!

   De nu ar fi fost Creta, nu ne-am fi intrebat, 

De ce de erezie nu ni s-a predicat?

   De ce dinspre altare, nimic nu ni s-a spus, 

De ce-au tacut pastorii cand se vindea Iisus?!?

   De nu ar fi fost Creta de sus dezlantuita, 

Era Ortodoxia de-ai nostri rastignita,

   De ”ortodocsii ” nostri, ce-n taina se-nvarteau, 

In hora lepadarii si… apostaziau!

   Si, daca a fost Creta de Cer ingaduita, 

Nu e o intamplare si nu-i doar o ispita!

   Pentru ca in pacate prea grele ne-am spurcat, 

Hristos la mintea noastra, de-acuma ne-a lasat!

   Timp de rascumparare cat ni s-a dat, nu stim! 

Apocaliptic vremea simtim ca o traim!

   Pedepse-ncep sa vina si toti le meritam,

 Faradelegea lumii de-acum o decontam!

   Din Creta curge Timpul ramas fara rabdare, 

Timp de marturisire, ori timp de lepadare!

   Din Creta curge timpul: de rai, ori de veci munca: 

Cine-i spurcat acuma, sa se mai spurce inca!

   Cine-i nedrept, nedreptul sa mai nedreptateasca,

Iar cine este Sfant, inca se mai sfinteasca!

   Cine e drept, sa faca, dreptate mai departe, 

Asa precum s-a scris in cea mai Sfanta Carte!

   Si, daca fost-a Creta si doar de ea vorbim,

Lui Dumnezeu dam Slava! si Lui ii multumim!

   Nadajduind ca-n asta finala tragedie,

 Hristos este cu noi, a fost si o sa fie!

   Iar Maica Lui, Fecioara, ne spune din icoana:

 "Tu, ortodoxul meu, fii gata, e vreme de prigoana!" 

   Vezi, nu lasa vrajmasul, cararea sa v-o-ncurce:

 Urcati si voi Golgota, eu va astept la Cruce!"

Spovedania ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

            

Spovedania se face la reprezentantii lui Hristos, la ucenicii Lui, care sunt preotii si arhiereii. Crestinii ortodocsi trebuie sa se spovedeasca la arhiereii si preotii duhovnici care au acest dar. Ereticii si multi necredinciosi plini de mandrie se ridica impotriva spovedaniei sustinand marturisirea directa, lui Dumnezeu, motivand ca preotul duhovnic este si el un om pacatos. La altii intervine sentimentul rusinii si-l evita pe preotul duhovnic, iar unii judeca usor, sustinand ca nu au pacate grele.

Oamenii patimasi intotdeauna au iubit intunericul noptii, ca la adapostul intunericului sa poata savarsi faradelegea fara grija ca-i poate vedea cineva. Acestia sunt la fel ca fiarele salbatice, care dupa ce se innopteaza pleaca sa pradeze, iar cand se lumineaza de ziua se retrag in culcusurile lor.

    Asa si cu oamenii patimasi: nu sufera Evanghelia, lumina credintei, invatatura sanatoasa, ci stau in intunericul pacatelor. Noi, oamenii, traind in aceasta viata, nu se poate sa nu gresim cu ceva; daca nu inaintea oamenilor, inaintea lui Dumnezeu sigur suntem plini de pacate. Cine zice ca nu are pacate face un indoit pacat, caci il face pe Dumnezeu mincinos, fiindca numai El este fara pacat.

A marturisi, a spovedi pacatele, este o virtute, o biruinta a omului impotriva eu-lui sau, impotriva mandriei care este de la diavolul; este una din marile virtuti ale faptelor bune. In clipa cand ai primit iertare sub epitrahil de la preot, pacatele spuse cu cainta, cu lacrimi, se sterg din catastifele demonilor. Daca nu spui unul din pacate, dintr-un oarecare motiv, ti se dubleaza si celelalte si te faci mai rau ca la inceput; ori le spui pe toate, ori mai bine nu te spovedi de forma. 

De aceea preotul duhovnic este dator sa aminteasca omului care a venit la spovedanie cuvintele sfintilor parinti din molitfelnice: ,,Iata, fiule Hristos este de fata, nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta. 

Deci nu te rusina ca sa ascunzi de mine vreun pacat, ci fara sfiala spune toate cate ai facut ca sa primesti iertare de la Domnul. Iata, si sfanta lui icoana este inaintea noastra, iar eu sunt numai un martor ca sa spun inaintea Lui toate cate mi-ai marturisit, iar de vei ascunde de mine ceva, sa sti ca toate pacatele indoite le vei avea.

 Ia seama, asadar, sa nu te intorci de la doctor nevindecat.