Bucuria mea, crestinii ortodocsi din vechime paseau fara de osteneala pe CALEA MANTUIRII, fiindca, pe toate le jertfeau ca sa nu cada din dragoste, adica, se sileau pentru sufletele lor. Se osteneau sa-i odihneasca pe fratii lor si Dumnezeu ii odihnea pe ei si le da Harul Duhului Sfant. Dragostea era scopul vietii lor. Insa, calea noastra este plina de “spini”, pentru ca ne lipseste dragostea si de aceea, cand pasim pe aceasta cale, “sangeram” mereu, iar zidurile caselor noastre se clatina (certuri, scandaluri, necazuri) atunci cand n-o intarim bine pe temelia dragostei. Spun Sfintii Parinti: “Ai vazut pe fratele tau? L-ai vazut pe Dumnezeu!” (adica, in el este chipul si asemanarea Lui) si “De la aproapele tau vine mantuirea”. Si atunci, este fireasca intrebarea: Daca nu iubim pe fratele nostru pe care-l vedem, cum il iubim pe Dumnezeu pe care nu-l vedem? “Iubiti-va unii pe altii, precum si Eu v-am iubit pe voi. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii mei, daca aveti dragoste unii fata de altii” (Ioan 13:35). In dragoste gasesti toate cele bune: SMERENIE, BUCURIE, BUNATATE, BLANDETE, DREAPTA SOCOTEALA, MILOSTENIE, IERTARE, LUMINARE si toate celelalte! Daca ai RABDARE, daca faci ASCULTARE de parintele tau duhovnic si daca esti SMERIT, te va lumina Domnul! Diavolii se tem atunci cand vad smerenie, ascultare de parintele duhovnic si dragoste catre toti si indeosebi pentru vrajmasi. Sfantul Parinte Siluan Athonitul zice: “Un diacon mi-a povestit: Mi s-a aratat diavolul si mi-a zis: Iubesc pe cei mandri si ei sunt ai mei. Tu esti mandru si eu te iau cu mine. Dar eu i-am raspuns diavolului: "Eu sunt mai rau decat toti.", si diavolul s-a facut nevazut."
Preot Ioan 
.
.
