de Preot Sorin Croitoru
Omule cel plin de toate,
Dar sărac în Dumnezeu,
Chiar de râzi în gura mare,
Știu că-n suflet plângi mereu.
Plânge sufletul în tine
Fiindcă l-ai lăsat orfan,
L-ai legat cu lanțuri grele
Prin iubirea ta de ban..
Nu vezi cerul, nu vezi marea,
Le privești, dar nu le vezi!
Te-a orbit duhovnicește
Fericirea-n care crezi.
Te-a încălecat vrăjmașul,
Rob făcându-te complet,
Și de plinătatea vieții
Te-a golit încet, încet..
Când Părintele Luminii
Zidea omul din pământ,
A lăsat un loc într-însul
Pentru Duhul Său Cel Sfânt.
Locul ăla, frățioare,
Nu se umple cu nimic
Fără numai cu prezența
Duhului Cel Sfânt, îți zic.
‘Geaba stăpânești avere
Și ai bani în buzunar;
Sufletul din tine plânge
Și suspină după Har.
Unii-s mai săraci ca tine
Și sunt mult mai fericiți,
Căci deși-s lipsiți de multe,
Ei de Har nu sunt lipsiți.
Vrei să te ajut pe tine
Să repari tot ce-ai stricat,
Vrei să fii tot restul vieții
Fericit cu-adevărat?
Vrei ca ce ai strâns în viață
Să îți fie de folos,
Să te bucuri și de lume,
Și de harul lui Hristos?
Dă puțin la fiecare
Cerșetor ce-l întâlnești,
Fii o rază de speranță
Peste tot pe unde ești,
Fii tu omul bun prin care
Miluiește Dumnezeu
Și-o să vezi ce bucurie
Sfântă vei simți mereu!
amin
