Persoanele care au făcut avorturi, fie că au făcut mai multe, fie că au făcut mai puţine, să ştie că au făcut crime îndoite (duble), fiindcă au despărţit pruncii nevinovaţi de amândouă vieţile: şi de viaţa aceasta trecătoare, şi de viaţa veşnică, deoarece au murit nebotezaţi. De aceea păcatul acesta este nemaipomenit de mare şi este strigător la cer. Sufletele pruncilor strigă la Dumnezeu din locul acela întunecos şi părăsit unde se află, cerând răzbunare. Cer pedeapsă urgentă pentru părinţii lor şi pentru cei ce au contribuit la chinuirea şi la moartea lor. De aceea, în casele unde s-au făcut aceste păcate, soţii nu mai pot locui la un loc şi din cine ştie ce lucru minor ajung la certuri, bătăi şi despărţiri. În alte case intră boala şi paguba. În multe locuri moartea le scurtează viaţa prin accidente şi aşa o mulţime de urgii se abat pe capul celor ce au făcut avorturi.
Citiţi cu luare-aminte acest îndrumar şi căutaţi să faceţi cu credinţă cele ce citiţi ca să vă salvaţi sufletul. Şi să nu vi se pară că faceţi prea mult pentru pruncii avortaţi, pentru că, dacă aceştia ar fi trăit, ar fi trebuit să faceţi pentru ei o mai mare cheltuială şi osteneală, deoarece trebuia să-i îmbrăcaţi, să-i încălţaţi, să le daţi de mâncare, să-i îngrijiţi, să-i faceţi mari şi să-i daţi să înveţe carte. Dacă aţi fi omorât vreunul din ei şi v-ar fi aflat autorităţile, nu aţi fi scăpat fără ani mulţi de închisoare (puşcărie).
Deci cele care aţi făcut 10-15 avorturi sau mai multe, după legea pământească ar fi însemnat să staţi la închisoare toată viaţa şi să ispăşiţi aceste crime.
De aceea foarte multe femei, atât timp cât stau nespovedite, umblând fără frică şi poate chiar îngrămădind păcate, sunt condamnate pentru crimele acestea de Legea divină. Şi chiar dacă se spovedesc şi preoţii duhovnici nu le dau nici un canon, şi nici ele nu fac nimic, tot condamnate rămân. Astfel de persoane rămân neiertate şi le aşteaptă închisorile iadului cu chinurile veşnice de acolo.
De aceea vă spunem ce să faceţi ca să îmblânziţi mânia dumnezeiască şi să nu vă ajungă pedepsele iadului chiar din lumea aceasta:
1. Căutaţi preot duhovnic iscusit ca să-i spuneţi toate păcatele, şi câte avorturi aţi făcut, şi dacă aţi trăit mai întâi fără cununie religioasă, şi cam cât aţi trăit - o săptămână, o lună, un an. Spuneţi şi dacă aţi avut mai mulţi bărbaţi.
2. Să vă hotărâţi temeinic de a nu mai face.
3. Să vă căiţi şi să vărsaţi multe lacrimi, jelindu-vă şi căindu-vă pentru pruncii avortaţi, fiindcă aceste lacrimi se fac pentru ei apa Botezului şi astfel vor fi şi ei curăţiţi şi botezaţi prin lacrimile mamei lor, dacă mama va şti să se căiască, să plângă şi să trăiască o viaţă cât mai curată: cu rugăciune, cu post, cu metanii, cu mergere la biserică şi cu ajunare după putere (vinerile sau miercurile).
4. Milostenii la copii săraci, cât de multe şi chiar la bătrâni şi bătrâne fără pensii, nevoiaşi.
5. Femeile mai tinere şi cele care pot, care au putere, să facă pentru fiecare avort câte 40 de metanii.
6. Să nu vă lipsească sărindarele de la mânăstiri şi biserici pentru vii şi morţi.
7. Unde auziţi că sunt copii nebotezaţi, căutaţi să-i botezaţi.
8. Care puteţi, împărţiţi la copii săraci pentru fiecare prunc avortat un metru de pânză, o lumânare aprinsă, un litru de lapte, puţin zahăr sau miere, o iconiţă sau o cruciuliţă, şi o candelă pentru toţi în comun.
9. Tot în amintirea pruncilor avortaţi, femeile care au făcut acest păcat să planteze pomişori fructiferi, fie în grădinile lor, fie la altcineva, ca să se îndulcească din fructele lor copiii şi săracii.
10. O altă faptă frumoasă şi plăcută Domnului este mergerea la cimitirele părăsite şi, cu învoirea preotului, femeile care au făcut avorturi să sădească flori pentru fiecare prunc, mai ales flori care ţin mai mult: crini, trandafiri, crizanteme etc.
Toate acestea se fac în amintirea pruncilor avortaţi, dar cele mai importante fapte dintre cele arătate mai sus sunt acestea: spovedania cu hotărârea de a nu mai face avorturi şi lacrimile vărsate pentru fiecare prunc în parte în câte o vineri cu ajunare. De asemenea, important este să căutaţi să botezaţi copii săraci şi să vă luptaţi ca să luminaţi sufletele copiilor celor care nu cunosc credinţa, să-i aduceţi la biserică, să-i învăţaţi rugăciuni, să le spuneţi de Dumnezeu şi tot ce vă stă în putinţă ca să-i aduceţi pe calea mântuirii, ferindu-i de păcate şi arătându-le cât de periculos este păcatul. Şi să ştiţi: câţi copii aţi întors pe calea credinţei şi i-aţi scos din rătăcire, atâţia prunci avortaţi aţi salvat.
O altă faptă, care se aseamănă cu acestea, este să le sfătuiţi (şi să vă luptaţi ca să le convingeţi cu orice preţ) pe femeile tinere care intenţionează să facă avorturi, să dea naştere pruncilor, spunându-le că îi veţi lua dumneavoastră să-i creşteţi. Şi dacă reuşiţi să le convingeţi, copiii aceia salvaţi vor fi pentru iertarea păcatelor pe care le-aţi făcut.
Dacă le veţi pune în practică, Dumnezeu va ţine seama de aceste fapte, de aceste îndatoriri pe care vi le-am spus, şi mai ales de pocăinţa mamei, de adevărata pocăinţă, care trebuie să ţină până la sfârşitul vieţii.
Persoanele care au făcut astfel de păcate mari n-au voie să se împărtăşească cu Sfintele Taine curând după avorturi, ci numai să ia agheasmă mare după spovedanie. Să ţină mereu legătura cu Sfânta Biserică, să nu se mai întoarcă la păcate şi aşa vor primi iertare de la Dumnezeu.
Faceţi cu încredere în Dumnezeu ceea ce v-am spus şi plângeţi mereu pentru păcate înaintea Domnului, iar dacă preotul vă va opri un timp de la Sfânta Împărtăşanie, nu vă descurajaţi căci, dacă respectaţi acest îndrumar şi faceţi pocăinţă sinceră, vă mântuiţi sufletul. E mai bine să nu vă împărtăşiţi decât să vă împărtăşiţi cu nevrednicie.
Mare păcat fac şi preoţii care le dezleagă, şi femeile care se împărtăşesc mai curând de un an de zile după avort. Faceţi ce aţi citit în acest îndrumar pentru a vă ajuta Dumnezeu şi grăbiţi-vă ca să nu vină moartea, căci atunci nu veţi mai putea face nimic.
Dumnezeu să vă ajute !
RUGĂCIUNE
Către Tine Stăpâne, Iubitorule de oameni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule şi Mântuitorul meu, alerg acum eu, nevrednica roaba Ta (numele), şi Te rog să-mi ajuţi cu milostivirea Ta ca să nu mai fac nici un păcat în toată viaţa mea.
Iartă-mi, Doamne, crimele mele, iartă-mi toate desfrânările mele, toate smintelile pe care le-am făcut şi mă iartă de tot sângele pe care l-am vărsat. Salvează sufletele pruncilor mei pe care i-am omorât, primeşte lacrimile mele şi spală sufletele lor, trecându-le în locurile cele fericite.
Scapă-mă, Doamne, de toate relele cele lumeşti şi să nu mă mai bântuiască diavolul ca să mai fac voia lui.
Mântuieşte-mă, Făcătorul meu şi Purtătorule de grijă, Dumnezeule, căci şi eu am hotărât cu toată inima mea să mă întorc la Tine şi să ascult Cuvântul Tău.
Iartă-mă de tot ce am făcut până în clipa de faţă şi fii cu mine în tot momentul ca să mă ajuţi să fac voia Ta, că la Tine este toată nădejdea mea şi Ţie mă închin şi Te slăvesc în vecii vecilor. Amin !
