Nu suntem singuri

Însingurați, dar niciodată singuri,
Trăim adesea pe-o lamă de cuțit,
Suntem cu toții scuturați de friguri,
În vremuri grele, ce le trăim aici.

În ape tulburi, pescuiesc mai marii,
Năvodul scoate pestele mereu
Dar să nu uite dănsii nici o clipa,
Că ne veghează însuși Dumnezeu.

E mare nepăsarea, subțire firul vieții
Și la un colt de drum, putem să ne oprim
Și’n plănsete de clopot, sfîrșim prin a ne duce,
În locul pe care, de aici ni-l pregătim.

Voi ce dețineți astăzi frăiele puterii,
Să nu uitați de semeni, de neam, și de pămănt,
Să faceți conștiinței, revizie morală,
Că altfel ne moare țara, ca frunza tremurănd.

foto internet

Camelia Cristea