Colecţionarul a cumpărat-o pentru o sumă însemnată. Cu banii în buzunar, norocosul descoperitor al statuii îşi spunea în sinea lui în timp ce se întorcea acasă: "Cum poate cineva să dea atât de mult pentru o piatră cioplită îngropată şi neştiută în pământ probabil de o mie de ani?"
În acelaşi timp, colecţionarul se uita la statuia de curând cumpărată şi-şi zicea: "Câtă frumuseţe! Cel ce a plăsmuit-o a avut, desigur, un suflet nobil. Şi câtă prospeţime după un dulce somn de o mie de ani. Cum poate cineva să dea acestea toate pentru nişte bani, fără suflet şi lipsiţi de vise?"
Cei doi au avut aceeaşi statuie în mână dar valoarea ei a fost apreciată diferit.
Tot aşa se întâmplă şi în plan duhovnicesc. Credinţa în Dumnezeu, pentru unii e o comoară de mare preţ, iar pentru aţii, "invenţii popeşti".
Pentru unii Biserica e totul, iar pentru aţii, nimic.
Unii au murit din dragoste pentru Dumnezeu, au devenit mucenici, iar pentru alţii Dumnezeu e nimic, de aceea mulţi - vai!!! - îl şi înjură…
.jpg)
