'' Cu ceva timp in urma traia un boier foarte bogat. Mintea ii era numai la modul cum sa-si inmulteasca averile. Se lipsea pe sine de multe lucruri necesare, ca sa nu-si cheltuiasca banii! Acest om atat de iubitor de arginti, mergea des la biserica, aprindea lumanari, isi facea cruce, ca sa para ca este om al lui Dumnezeu, evlavios. Duhovnicul l-a intrebat la spovedanie daca le da milostenie saracilor, iar el a raspuns negativ. Daca ar da, zicea el, milostenie tuturor acestora, care sunt multi, ar ramane el sarac.
La urma, duhovnicul i-a spus: '' Eu, ca duhovnic, iti dau acest canon: sa dai putina milostenie acolo unde stii ca e nevoie''. Dar cel bogat i-a zis duhovnicului : '' Pune-mi orice alt canon si-l voi primi, fie post, fie metanii, insa sa dau milostenie la saraci nu accept, nu o voi face''. Duhovnicul a ramas uimit gandindu-se la cele zise si i-a spus:'' Iti dau canon sa partici la 40 de inmormantari, adica sa urmezi pe 40 de morti de acasa si pana la biserica si apoi la mormantul in care vor fi ingropati.''
Din ziua aceea, acel om bogat intreba cine a murit - bogat, sarac - si mergea la inmormantare. Omul cel bogat asculta cu atentie cuvintele inmormantarii cantate in biserica, jalea si bocetele rudelor, si-i vedea pe mortii acoperiti cu pamant, care ramaneau singuri si toti plecau de langa ei. Intr-o zi a fost inmormantat un foarte bun bogat prieten de-al lui, care a murit pe neasteptate. Unii il blestemau pentru ca i-a nedreptatit si altii il numeau nemilostiv si neandurator si-l osandeau. '' Sa-i bage in mormant bogatiile pe care le-a adunat '', spuneau.
Vazand toate acestea, omul nostru a inceput sa se pocaiasca. Asa incat s-a dus la duhovnic si, emotionat si plin de lacrimi, i-a spus : '' Parinte! Nimic suntem! Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciune. Vai mie, daca ma afla moartea. Unde ma voi duce eu nefericitul?
Da-mi canon sa fac milostenie, parinte! ''
( Parintele Filothei Zervakos )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O, iarta-mi te rog Doamne, atatea rugaciuni
Prin care-Ti cer doar paine si paza si minuni
Caci am facut adesea din Tine robul meu
Nu eu sa ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu
In loc sa vreau eu, Doamne, sa fie voia Ta
Iti cer, Iti cer intr-una sa faci Tu voia mea,
Iti cer sa alungi necazul, sa-mi lasi un loc in rai
Si sa-mi slujesti in toate sa-mi dai, sa-mi dai, sa-mi dai
Gindindu-ma ca daca Iti cint si Te slavesc
Am drept sa-Ti cer intr-una sa faci tot ce-mi doresc
O, iarta-mi felul acesta nebun de-a ma ruga
Si invata-ma ca altfel sa stau in fata Ta
Nu tot cerindu-Ti Tie sa fii tu robul meu
Ci Tu cerindu-mi mie, iar robul sa fiu eu
Sa inteleg ca felul cel bun de a ma ruga
E sa doresc ca-n toate sa fie voia Ta!