"• Tragedia fiecărui preot este atunci când botează un copil care nu va mai trece niciodată pragul Bisericii ...
• Îl iei în mâini, îl afunzi în apă în numele lui Sfintei Treimi, și nu-l vei mai vedea niciodată ... În interior te sufocă lacrimile: „De ce?” ...
• Sunt părinți care își botează copilul doar atât ca și cum i-ar da un nume. Nu le pasă de creșterea spirituală și de mântuire ...
• Muzică, dans, limbi străine - de toate acestea are nevoie din fragedă copilărie, iar despre Împărăția Cerurilor și despre mântuire nici un cuvânt ...
• Naștem și creștem un copil ca pe un obiect, dându-i bălării în loc de Pâinea Vieții ...
• Unii părinți își pierd mințile dacă copilul lor nu mai merge la baschet sau la engleză, iar dacă nu se mai împărtășește - nu contează ...
• Poți auzi chiar și: „E deja mare, ce va face la Biserică?” Și când se întâmplă ceva rău: „Doamne, ai milă, ce e cu copilul meu?"
• Majoritatea părinților nici nu vor să audă de biserică:
1. „Ce vrei sa te faci, popă?”
2. „Dar ce vrei mereu la Biserică?”
3. „Părinte, ne vei face călugăr din copil!"
• E greu mai ales pentru tați. Lor li se pare că numai femeile ar trebui să meargă la biserică.
„Iat-o pe mama ta, las-o pe ea să-ți vorbească despre post!"
• Cu toate aceste lucruri ei îl învață treptat pe copil că păcatul este ceva „cool!"
Astfel de tați îndrumă copilul cu o precizie matematică spre eșec ... „Fii bărbat adevărat, cunoaște cât mai multe femei, când îți spune tata!" Nelegiuiții nu se creează peste noapte, ci se formează cu anii!
• Dacă vrei aceasta pentru copilul tău, doar spune-i că toate cele din jurul lui sunt mai importante decât Hristos și fii sigur că prăbușirea lui este garantată ...!"
Text preluat - Parohia Bijelo Polje, Muntenegru.
