Mai înainte de vederea tainei dumnezeieşti să ne călăuzim gândul smerit spre biserica inimii. Mai înainte de praznicul luminat al intrării în templu a Celei Ce este Oglinda a toată desăvârşirea dumnezeiască să ne gătim cu haina curate ale sufletelor şi să întindem masă duhovnicească celor însetaţi a intra la masa cea dumnezeiască a Treimii spre împărtăşirea de tainele cele mai înalte. Să ne veselim astăzi, căci măcar că noi suntem împiedicaţi de a înainta duhovniceşte de chiar pietrele patimilor noastre, totuşi înaintea noastră merge să fie aşezată în Sfânta sfintelor făclia Cea nestinsă a rugăciunii, Care cu razele mijlocirilor Sale luminează şi întunericul din templele inimilor noastre. Să ne încingem cu legătura iubirii şi luminaţi de raza Duhului să primim hrana cea îngerească a rugăciunii prin mijlocirea Celei Ce Îşi poartă mintea la înălţimi luminate şi neajunse de cetele serafimilor. Deşi nu avem curăţia cea desăvârşită pentru a ne alătura cetei fecioarelor, totuşi să nu ne arătăm leneşi a secera din grădina minţii flori de laude cu care să începem a împodobi praznicul Celei pline de dar, ca să ne aşeze, ca O Milostivă, în cămara inimii florile cele de aur ale rugăciunii curate. Înaintea Acesteia să ne plecăm cu gând umilit, strigându-i cu glas de mulţumire: Bucură-Te, Templule al slavei, Ce purtând, pe Împăratul Cel neîncăput în cer şi pe pământ, ne-ai deschis nouă porţile milostivirii, prin care ne-am izbăvit din temniţa morţii! ”
