Intr-o veche traditie se pastreaza amintirea cuiva care s-a dus la un intelept si l-a intrebat:
- Inteleptule, am vazut un om zburand. Va fi acesta drept in fata lui Dumnezeu?
- Nu stiu. Sa ma mai gandesc, a raspuns acela.
- Am mai vazut si un om mergand pe apa ca pe uscat. Va fi acesta drept in fata lui Dumnezeu?
- Nu stiu. Sa ma mai gandesc, a raspuns si de data aceasta inteleptul.
- Am vazut si un om ca toti oamenii, unul ca noi, care isi facea datoria cea de toate zilele in fata lui Dumnezeu, dar nu se deosebea cu nimic de ceilalti oameni, nici nu zbura, nici nu mergea pe apa ca pe uscat. Acesta cum o fi?
Inteleptul a raspuns fara ezitare:
- Acesta este drept in fata lui Dumnezeu, pentru ca acesta face cele ale oamenilor. Nu este dat oamenilor nici sa zboare, nici sa mearga pe apa ca pe uscat, dar le este dat oamenilor sa fie oameni cumsecade. Si daca sunt oameni cumsecade, acestia sunt drepti in fata lui Dumnezeu.
De astazi sa incepem sa invatam sa fim buni, caci maine nu stim ce va fi cu noi si cum ne obisnuim sa traim asa vom si muri ! Fara Mantuitorul Hristos nu avem nadejde de mantuire, caci sufletul ne e pustiu de iubirea Lui smerita, delicata....Sa ne pregatim sufletul de sarbatoarea coborarii lui Dumnezeu in trup la noi cei flamanzi si insetati de El. Dumnezeu vine la noi ca Mantuitor, dar cum ne gaseste inimile in care vrea sa locuiasca, inchise sau deschise iubirii Lui ?
