Şi darul Domnului Hristos,
Tu eşti împlinitoarea legii
În crezul nostru ortodox.
Prin Adevăr tu’mplieşti legea
Şi rostul vieţii pe pământ,
Căci paza legii fără tine
Nu poate face omul sfânt.
Fără iubire vorba sfântă
E doar o piatră ce loveşte,
O sabie care ucide,
Un adevăr care zdrobeşte.
Fără iubire viaţa-i seacă
Cât ar fi ea de fără vină
Şi-absenţa ei dintru credinţă
Scoate şi duhul din lumină.
În ortodox ,când nu-i iubire
Curge doar grava acuzare,
Şi duhul care urmăreşte
Şi pe cel mic şi pe cel mare.
Fără iubire’ortodoxia
N-aduce nici o împlinire
Nici o sporire’adevărată
Nici o putere de zidire.
Iertarea-i doar declarativă
Smerenia-i spre înălţare
Care sporeşte, osândindu-i
Pe toţi cei prinşi în acuzare.
Fără iubire, mari conflicte
Se nasc în oamenii credinţei,
Pe baza legii,cercetate
Ca după normele ştiinţei.
Iubire tu faci Adevărul
Să dea şi viaţă şi lumină,
Tu faci iertarea să-şi arate,
Toată puterea ei divină.
Tu aduci lacrima’n credinţă
Şi mari comori prin Duhul Sfânt.
Tu faci ca’n inimi Adevărul
Să fie viu întru cuvânt.
Tu faci să rabde, să n’acuze
Tu-l faci să ierte să zidească,
Să dea nădejdi de îndreptare
Prin dragostea duhovnicească.
Tu faci din vorbele credinţei
Un cântec dulce şi frumos
Un râu de viaţă şi lumină
Şi dragoste pentru Hristos.
Tu faci,Hristos să fie’n lume
Milă şi viaţă şi iertare,
Că EL te-a pogorât din ceruri
Prin jertfa sa mîntuitoare.
Iubire sfântă, tu eşti totul
Ce poate fi întru Hristos,
Cuvânt şi zel,lege şi milă
Şi adevăr, în ortodox.
Tu eşti şi împlinirea legii
Şi nimicirea celui rău.
Şi dar şi taină şi putere
Şi dragoste de Dumnezeu.
Cerdinţa care nu iubeşte
-Pe om-, nu este ziditoare.
Iubind doar legea nu şi omul,
Oricine cade-n înşelare.
C-aşa ea creşte prin acuze,
Prin legea care osândeşte
Prin multul zel, fără iubire
Ce niciodată nu sfinţeşte.
Naşte o aprigă dorinţă
De a lupta pentr-o’mplinire
A legii seci ce nu dă viaţă
Şi-a vieţii fără de iubire.
Naşte dorinţa izolării
Şi chiar păreri c-aşa e sfînt,
-Prin chinul legii împlinite-
Fără iubire pe pământ.
Naşte-o mândrie mai subtilă,
Şi o trăire fals înaltă,
Rece, distantă şi tăioasă,
Şi o gândire rafinată.
Toate par bune şi frumoase
Toate doar aparent înalţă
Dar toate-s reci fără iubire
Toate despart şi nu dau viaţă.
Credinţa fără de iubire
E dură şi necruţătoare.
Cuvântul taie nu zideşte
Doar împietreşte nu înmoaie.
Credinţa fără de iubire,
Oricât de ortodox’ar fi
E doar chimval care răsună
Fără puterea de-a sfinţi.
Ea strange doar zeloţii legii
Ce trag la schismă şi la ură,
La îndârjiri şi osândire
Şi dezbinări fără măsură.
Credinţa fără de iubire,
Cu greu acceptă ceva sfânt
Şi doar în literă, în legea
Care ucide prin cuvânt.
Evreii pentru frica legii
L-au condamnat la răstignire
Pe Iisus, Domnul vieţii
Care’a-mplinit-o prin iubire.
sursa net
