CALEA LUI HRISTOS ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".... 

Bucuria mea, stiind ca scopul vietii noastre crestinesti este mantuirea sufletului (cf. Luca 17:14), trebuie sa mergem pe “CALEA LUI HRISTOS”. Despre aceasta ne spune Sfantul Parinte, Isaac Sirul: "Calea lui Hristos este crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a suit vreodată la cer prin comoditate.” Iar Sfantul Parinte, Antonie cel Mare spune asa: "In aceasta lume este o inselare sa crezi ca se poate sluji la doi stapani, a incerca sa slujesti in paralel lui Dumnezeu si mamonei (diavolului, inchinarii la idoli), ce duce la sfasieri launtrice, la ruperea sufletului de catre draci." Sfantul Parinte, Serafim de Sarov ne invata asa: "Cu orice pret, noi trebuie sa incercam a pastra pacea sufletului si sa nu ne tulburam la jignirile venite de la altii. Nimic nu este mai pretios decat pacea intru Hristos Domnul." Si daca mereu pacatuiesti, sa nu deznadajduiesti, ci sa intiparesti in suflet cuvintele Sfantului Parinte, Gheron Isihastrul: "Ori de cate ori cazi, ridica-te si indata cere iertare si spune: „AM PACATUIT, DOAMNE DUMNEZEULE, IARTA-MA! Sunt om slab, ce să fac?” Apoi, sa-l alergi la parintele tau duhovnic sa te spovedesti cu cainta si cu sinceritate si Iisus Hristos iti va ierta pacatele prin Preot duhovnic, in Duhul Sfant.
 Binecuvantarea Domnului sa fie peste tine, cu al Sau Har si cu a Sa iubire de oameni, in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau. Har si pace sufletului tau. 

                                                                                                             Amin si Aliluia!
                                                                                                                     Preot Ioan 

De ce trebuie să port eu vina şi să sufăr pentru păcatul altuia?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Dumnezeu a ştiut că tu îl vei învinovăţi neîncetat de moartea ta. Şi din această pricină, din dragoste pentru Tine, El a venit şi a primit moartea.

 
Ai putea întreba: de ce trebuie să port eu vina şi să sufăr pentru păcatul altuia, pentru păcatele unor Adam şi Eva, al căror nume nici nu le-aş fi ştiut dacă Marele Moise nu mi-ar fi spus despre ele? Mai mult, trebuie să sufăr pentru păcatul lor care, de unde ştiu eu, trebuie înţeles într-un sens literal exact aşa cum este scris în Biblie, sau alegoric? Au nu Dumnezeu a poruncit să ne iertăm unii pe alţii şi să nu pomenim păcatele aproapelui nostru, ba mai mult, să ne iertăm unul pe altul din inimă, întotdeauna şi în toate (cf. Matei 6, 14-15)? Dar El, aici, cum de pedepseşte mii de generaţii, începând de la primii oameni, pentru căderea lor în păcat!?

 
Frate, nu-I reproşa nimic, ci cu umilinţă şi cu dragoste pleacă-te înaintea voinţei Lui, chiar dacă ar fi precum spui (dar, de fapt, nu este - aşa cum voi arăta îndată). Aminteşte-ţi de monahul care L-a iubit pe Dumnezeu până acolo încât a primit de la El toate cu bucurie, şi a zis: „Dacă Dumnezeu ar dori în clipa aceasta să mă duc în iad pentru totdeauna, aş face chiar şi aceasta, din tot sufletul, cu dragoste, fără nici cea mai mică şovăire în inimă. Aş face totul pentru ca să se facă voia Sa”. Vezi, nu degeaba a primit acest bătrân de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Încearcă să urmezi felul în care şi-a potrivit el voia sa voii lui Dumnezeu, care este bună şi plăcută (Rom. 12, 2). Iubeşte pe Dumnezeu, căci toate li se lucrează spre bine celor ce iubesc pe Dumnezeu (Rom. 8, 28); şi iarăşi, Domnul a făgăduit cununa vieţii... celor ce-L iubesc (Iac. 1, 12), iar în acea zi vei fi de-a dreapta Lui şi El te va chema în Împărăţia Lui cea veşnică şi în bucurie (cf. Matei 25, 33-34).

 
Dar, vei zice, oare nu Dumnezeu e Cel ce m-a lăsat pradă iadului? Nu, nu Dumnezeu. Tu l-ai făcut, tu ţi-ai făcut moartea şi iadul. Dumnezeu n-a făcut moartea (cf. Înţ. lui Sol. 1, 13); şi El nu doreşte cu nici un chip moartea păcătosului (cf. Iez. 33, 11). Dar Dumnezeu a ştiut că tu îl vei învinovăţi neîncetat de moartea ta. Şi din această pricină, din dragoste pentru Tine, El a venit şi a primit moartea. Ca Dumnezeu, El nu putea muri, dar ca trup, putea. Şi aşa, Şi-a luat trup, S-a întrupat, a venit la tine în trup muritor şi a primit moartea, cea mai cumplită din câte sunt cu putinţă, atât prin chinurile pricinuite cât şi în umilinţă. A primit Răstignire. Aşa că nu-L învinui pe Dumnezeu, ci pleacă-te înaintea Lui.