NU VREAU SĂ UIT!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

 
Nu vreau să uit, căci de-oi uita,
Uita-mă-vei și Tu, Hristoase,
Când oile de-a dreapta Ta
Vor merge-n locuri luminoase,

Nu vreau să uit, o nu, nu vreau
Să uit, Iisuse-al meu, de Tine,
Chiar de va trebui să beau
Amarul unei cupe pline,

Căci toți acei ce Te-au urmat
Au dus pe umeri o povară;
La început i-a apăsat,
Apoi a devenit ușoară..

Nu vreau să uit, Iisuse blând,
Privirea Ta îndurerată
Când eu păcătuiam, uitând
De Crucea Ta însângerată,

Nu vreau să uit mâhnirea Ta
Văzându-mi patimile grele,
Când Tu Te-ai răstignit cândva
Ca să mă mântuiești de ele..

Nu vreau să uit nici chipul Tău
Când m-am plecat icoanei Tale,
Eu, fiu risipitor și rău,
Și-am plâns, Hristoase-al meu, cu jale,

Și n-am văzut pe chipu-Ți grav
Decât o nesfârșită milă,
Și-atunci m-am umilit grozav
În inima-mi deja umilă..

Nu vreau să uit cât ești de bun,
De fapt Iubire ești din fire
Și tuturor o să le spun,
Iisuse-al meu, că ești Iubire,

Și dacă nu Te-au cunoscut,
Măcar de astăzi înainte
Să știe toți câte-ai făcut
Și pentru ei, Iisuse Sfinte..

(28 octombrie 2024)

Îndatoririle rânduite de Biserică pentru cei adormiţi

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Sfântul Petru Movilă este dătător de nădejde şi mângâiere pentru fraţii noştri adormiţi:

„Mulţi vor fi sloboziţi din legăturile iadului, nu prin pocăinţă şi mărturisirea lor, pentru că Sfânta Scriptură spune: „În iad cine Te va mărturisi pe Tine?” Ci prin milosteniile şi rugăciunile celor vii care se fac pentru cei dragi ai lor, în special, prin Jertfa cea fără de sânge, pe care Biserica o aduce în fiecare zi pentru cei vii şi pentru cei adormiţi, deoarece Hristos a murit pe Cruce şi pentru aceia şi pentru noi”.
Simeon al Tesalonicului, referindu-se la acestea, ne oferă o mângâiere şi mai mare. Sfântul insistă pe pomenirea celor adormiţi la Sfânta Liturghie:
„Fiecare dintre aceştia are părticica Iui pe Sfântul Disc (fiecare nume este reprezentat de o miridă) şi în mod nevăzut participă la dumnezeire. Toţi sunt spălaţi prin Sângele Cel Sfânt, se împărtăşesc, se roagă şi se bucură în Hristos”.

Cuvintele Sfântului sunt mântuitoare şi pline de mângâiere. Îndatoririle rânduite de Biserică pe care le avem pentru fiecare rudenie adormită sunt următoarele:

• Parastasele la trei zile, nouă zile, patruzeci de zile, la un an, la trei ani şi la şapte ani.
• Parastasul de trei zile se săvârşeşte în cinstea Sfintei Treimi sau în amintirea coborârii şi rămânerii Domnului în iad timp de trei zile.

• Parastasul de nouă zile se face în cinstea celor nouă cete îngereşti, cu nădejdea că sufletul să fie numărat printre îngeri.

• Parastasul la şase săptămâni se face în amintirea doliului poporului Israel pentru moartea lui Moise sau pentru cele patruzeci de zile dintre înviere şi înălţare, când Domnul a rămas pe pământ.
• Pentru parastasul de un an de la moarte nu exista simbolism, ci doar obligaţia de a se săvârşi.
De asemenea, în decursul primului an s-au stabilit pomenirile la trei, şase şi nouă luni, apoi la doi ani. Acestea sunt oricum folositoare, dar nu obligatorii. Despre marele folos al pomenirilor la Sfânta Liturghie şi al rugăciunilor de dezlegare ne aminteşte Sfânta Scriptură: este cunoscut exemplul lui Iuda Macabeul care a adus jertfă pentru ostaşii ucişi cu credinţa în învierea morţilor, şi a existenţei personale a sufletelor după moarte. Acest gest a lui Iuda este considerat drept o „socotinţă sfântă şi evlavioasă”. Iată şi traducerea textului: „Foarte bun şi cuvios lucru a săvârşit gândindu-se la învierea morţilor. Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi fost a se ruga pentru cei morţi”.

Numele celor adormiţi se pomenesc în timpul Sfintei Liturghii la Proscomidie (preotul rosteşte: Pentru veşnică pomenire şi fericită odihnă a adormiţilor robilor Tai...) la Ectenia cererilor, după sfinţirea Cinstitelor Daruri (la diptice) şi când se amestecă părticelele cu Sângele Domnului.
(Protopresbiter Stefanos Anagnostopoulos)

sursa 

Sfinții lui Dumnezeu