Pentru unii dintre noi care ne intrebam de ce nu se mai spune in toata perioada de la Duminica Tomei (Duminica a 2-a dupa Pasti) pana la slujba Vecerniei de dupa Duminica Pogorarii Sfantului Duh, la rugaciunile incepatoare: “ Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.”?
Conform Tipicului Bisericesc aceasta rugaciune se reia la Vecernia de dupa Sfanta Liturghie de duminica, care se mai numeste si “Slujba plecarii genunchilor”.
Daca veti urmari slujba de duminica cu mare atentie veti observa ca aceasta rugaciune se spune de trei ori: de doua ori la Utrenie si o data la Vecernie!
Pare intamplatoare?
Nu! Sfintii parinti au considerat ca in toata aceasta perioada Invierea si Inaltarea la cer a Domnul nostru Iisus a fost un adevar de credinta! Lucrarea Sfintei Treimi, cea datatoare de viata si propovaduitoare pana la marginile lumii, abia dupa ce Sfantul Duh se coboara mai intai asupra Apostolilor, si mai apoi prin lucrarea lor si asupra noastra.
Daca avem in vedere succesiunea apostolica, care este aceeasi de peste 2000 de ani, fiecare preot crestin ortodox este uns de mai marele ierarh al locului, printr-o slujba si rânduiala Canonica.
De aceea trebuie sa ne aplecam asupra randuielilor Bisericesti, a destelenirii cuvantului lui Hristos dar si a cuvantului preotului.
Puneti intrebari, luminati-va si intelegeti tainele cele lucratoare si sfintitoare ale lui Hristos!
Nu mai fiti indiferenti la ceea ce se propovaduieste.
Nu lipsiti de la Sfintele Liturghii!!!
Un sfant parinte spunea ca o Liturghie este unica! Dar unicitatea acesteia trebuie sa o raportam la noi, la starea noastra fizica, emotionala, la ancorarea sufletului nostru la acest Duh al adevarului!!!
Amin!
