Preotul nu e preot doar duminica și în sărbători...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Mi-am dat seama demult că oamenii, în marea lor majoritate, nu înțeleg rolul preotului și drept urmare, îl minimalizează fără rușine. Așadar, celor care nu știu care e treaba cu preoții, doresc să îi informez cu privire la câteva aspecte alese în mod aleatoriu:

1. Preotul nu e preot doar duminica și în sărbători. Preotul e preot tot timpul, noapte și zi, vară și iarnă, pe timp bun și pe vreme de uragan.

 
2. Preotul e disponibil 24/24. Dacă preotul este sunat la 2 noaptea pentru o urgență, preotul pleacă din casa lui acolo unde este nevoie de el, fără să cârtească.

3. Preotul e preot și în vacanță. Preotul răspunde mereu celor care au nevoie de el, lăsându-și familia pe locul 2 tot timpul.

4. Preotul nu e un funcționar public. Preotul este HIROTONIT și are darul preoției pe care noi, muritorii de rând nu îl avem.

5. Preotul spune NUMAI ADEVĂRUL cu orice preț. Dacă considerați că preotul ar mai trebui să mai tacă din gură și să spună minciunii, adevăr, aflați că acest lucru nu e posibil. Dacă ar fi făcut asta și Apostolii, nu am mai exista ca Biserică. Atâția mii de mucenici au murit pentru credință, au fost jupuiți de vii. Ce ar fi trebuit să facă? Să fie mai toleranți ca să își salveze viețile și-așa trecătoare?

 
6. Preotul este mereu în suferință, fără a mai pune la socoteală suferințele pricinuite de oamenii fără Dumnezeu, dar "credincioși". Preotul ascultă spovedanii grele, preotul ajută oameni care sunt pe muchia prăpastiei, oameni care vor sa se sinucidă. Preotul este cel care șterge lacrimile de pe fața femeilor care tocmai au pierdut o sarcină, de pe fața oamenilor care au primit diagnostice crunte de boli incurabile, preotul îmbărbătează oamenii cărora le-au murit copiii, preotul adună în inima sa suferințele comunității și se roagă pentru toți.

7. Preotul e un înger fără aripi despre care cei care aruncă în el cu pietre, cu vorbe dureroase, cu nepăsare și nesimțire, nu știu nimic. PREOTUL nu negociază Harul Duhului Sfânt, el își vede de drumul Adevărului și îi aduce pe acest drum pe cei care își doresc asta.

Celor care nu înțeleg ce este PREOTUL, le doresc să se străduiască ca înainte de a comenta despre preot, să înțeleagă cine este preotul și cine este el, cel care nu are pace. Doar oamenii fără pace pot face gălăgie în sufletele altora.

Celor care înțeleg ce este PREOTUL, le doresc să își păstreze inima curată și să se roage pentru PREOTUL lor, pentru duhovnicul lor, pentru îngerul rănit de toți și vindecat doar de Dumnezeu.

                                                                                                                                             AMIN

Cel care nu iubeşte biserica, cel care nu iubeşte Liturghia să nu se amăgească că se roagă acasă!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                 

Cel care nu iubeşte biserica, cel care nu iubeşte Liturghia să nu se amăgească că se roagă acasă!

Mulţi, pentru a nu merge la biserică, invocă faptul că slujbele sînt prea lungi, in­clusiv Sfînta Liturghie. E de ajuns rugăciu­nea pe care o facem acasă?

– Rugăciunea pe care o facem acasă este foarte bună. Dar, dacă noi nu iubim biserica, nu ştiu la ce ne foloseşte. Nu ştiu ce ne vom face noi cu rugăciunea aia de acasă. Ce înseamnă asta? Ce-ar fi însemnat: Noe îşi face corabia, şi unii se apucă şi îşi fac butoaie cu care se vor salva pentru că vine potopul. Vino şi urcă în corabie, e mai sigur. Nu faci tu cu o scîndură vapor de mîntuire, corabie dintr-o scîndură nu prea faci. Cel care nu iubeşte biserica, cel care nu iubeşte Liturghia să nu se amăgească că se roagă acasă! Nu ştiu ce duh îl învaţă pe el rugăciunea aia, dacă el nu iubeşte Liturghia. Nu poate fi aşa ceva. Cum poate fi aşa ceva? Ce rugăciune e aia? Rugăciunea, dacă este dreaptă şi făcută către Dumnezeu şi Duhul Lui îl cercetează pe om, primul loc în care îl va duce va fi biserica. „Domnul este în sălaşul Său cel sfînt” (Psalmul 10, 4). Acolo îl va duce, de se va ruga cineva drept. Dar dacă rugăciu­nea lui nu-l duce acolo, păi, iertaţi-mă, dar sînt atâţia care spun că se roagă, dar nu tot cel ce spune „Doamne, Doamne” va fi primit, ne spune Hristos.

Aşa să ne măsurăm calitatea rugăciu­nii noastre: dacă ea ne duce în Casa Domnului, acolo unde El sălăşluieşte, acolo unde El însuşi vine, unde Se jert­feşte, acolo unde fraţii noştri se roagă împreună – că unde-s doi sau trei şi El este între noi -, înseamnă că ne rugăm în Duhul lui Dumnezeu. Noi care ne-am osebit de fraţii noştri din îngîmfare, din mîndrie, din dispreţ, cum credem că-L atragem pe Cel care este blînd, smerit şi Care ne-a dat poruncă să ne iubim unii pe alţii? Niciodată n-o să vină la aşa fel de oameni rugăciunea. Dar poate veni cu o cercetare puternică, chiar aşa descoperindu-le că nu fac bine, că nu-i bun gîndul care îl au, şi să ne întoarcem, să ne întoarcem în Biserică. Acolo ne mîntuim, pentru că acum avem biserici, sla­vă Domnului, şi Dumnezeu în chip desăvîrşit Se dă tuturor celor care-L voiesc pe Dînsul. Să mergem la biserică!

(Ieromonah Savatie Baștovoi, Singuri în fața libertății, Editura Cathisma, București, 2009, pp. 111-113)