Importanța Bisericii Ortodoxe Române pentru Neamul Românesc. Biserica strămoşească a contribuit la supraviețuirea, perpetuarea și dezvoltarea poporului român (bis)
Posted on 19/01/2015 by Emilian
Importanța Bisericii Ortodoxe Române pentru supraviețuirea, perpetuarea și dezvoltarea Neamului Românesc harta Romania credinta religieÎmi doresc ca acest text, mai exact motivele concrete înşirate cu liniuţă mai jos, să reprezinte o sabie pe care oricine o poate folosi în apărarea Bisericii strămoşeşti de cei care o atacă în prezent.
Atunci când se aduce vorba de Biserica Ortodoxă Română, presa din România deținută de străini împreună cu întreaga propagandă anti-românească de pe internet încearcă să ne manipuleze să credem că aveam de-a face cu o instituție putred de coruptă, formată din oameni cu un caracter urât, din „preoți șpăgari plini de bani”, „prelați cu limuzine de lux”, “preoți alcoolici”, „credincioși spălați pe creier”, „dobitoci care se îmbulzesc și se calcă în picioare pentru apă sfințiță” sau „pupători de moaște”. Dacă Biserica Ortodoxă Română NU ar avea o importanță foarte mare în cadrul Neamului Românesc, DE CE ÎNCEARCĂ ATÂT DE MULT MAFIA STRĂINILOR CARE CONDUC ASTĂZI ROMÂNIA să o distrugă și să o rupă de poporul român prin procedee perfide precum calomnie, pătarea imaginii, batjocorire, luarea în derâdere, falsă învinovățire, generalizarea excepției negative etc? De ce este Biserica atât de demonizată de Mass Media deținută de străinii care conduc din umbră România dacă ea n-ar fi un obstacol în calea Noii Ordini Mondiale?
La TV și în presă în general, atunci când se vorbește de Biserică, se vorbește STRICT despre părțile rele care au legătură cu biserica/credința în PREZENT, care deși sunt excepții, ele sunt prezentate ca fiind definitorii pentru situația generală. Se vorbește STRICT despre lucruri din PREZENT legate de Biserică, deși Biserica are o istorie de 2000 de ani. Relația dintre poporul nostru și Biserică nu trebuie analizată strict din punct de vedere al ACTUALITĂȚII din prezent, ci din prisma a CE A FOST (și încă este, că altfel n-ar vrea să o distrugă) Biserica Ortodoxă pentru Neamul Românesc.
Detalii în continuare:
Atunci când vorbim de Biserică, vorbim de o istorie de 2000 de ani a credinței strămoșești în poporul nostru, vorbim de o importanță colosală atribuită bisericii de foarte mulți dintre marii conducători ai românilor din istorie (voievozi, domnitori etc); vorbim de o cultură extraordinară dezvoltată în jurul bisericii, de principii morale corecte și valoroase promovate de Biserică pentru menținerea unei societăți umane normale la cap; vorbim de milioane de români care au murit pentru Biserică și pământul strămoșesc; vorbim de Sfinți și viețile Sfinților – exemple de moralitate pentru noi cei de azi, vorbim de martiri – zeci, sute, mii, mulți pe care nu-i știm, care au ales de bună voie să moară decât să renunțe la credința strămoșească, sau să moară în lupta pentru apărarea ei; vorbim de mii/zeci de mii de pustnici care s-au rugat și se roagă pentru binele poporului nostru, vorbim de un impact pozitiv foarte mare al Bisericii strămoșești asupra bunăstării și perpetuării Neamului Românesc de-a lungul istoriei.
M-am întrebat la un moment dat ce-i poate face pe unii creștini români ortodocși să renunțe la credința strămoșească pentru a se face catolici / protestanți / baptiști etc? Ce are atât de rău credința noastră încât să vrei să te muți la altă confesiune? Ce are atât de bun acea confesiune comparat cu a noastră? Consider că alegerea lor pleacă de la o lipsă de cunoaștere a importanței Credinței strămoșești pentru poporul nostru de-a lungul istoriei, corelat cu efectele propagandei anti-românești asupra imaginii Bisericii de azi și de la niște motive puerile legate de bani/familie/conjuncturi de moment etc. Altfel n-ar avea sens să renunţi la Credinţa ortodoxă.
Să te rupi de Biserica Ortodoxă Română de astăzi, doar pentru că anumiți (puțini raportat la total) preoți fac nu știu ce lucru ne-ortodox (iar presa și propaganda anti-românească îi promovează la greu peste tot), sau pentru că o anumită parte a conducerii pare compromisă sau etc, ar însemna SĂ IGNORI TOTAL CONTRIBUȚIA BISERICII LA BINELE POPORULUI ROMÂN DE-A LUNGUL ISTORIEI MILENARE, să ignori toți românii și martirii care au luptat și-au dat viața pentru ACEASTĂ CREDINȚĂ, să ignori sfinții ortodocși, care ne sunt EXEMPLE DE MORALITATE care ne ajută să înțelegem ce înseamnă un comportament ideal în societate etc.
Să te dezici de Biserică înseamnă să te dezici de toată activitatea benefică desfășurată de ea şi membrii ei până acum pentru poporul nostru (pe care am prezentat-o mai jos).
Suspiciunea că la vârful conducerii BOR de azi s-ar afla și niște masoni/oameni de rea credință este suficientă pentru a ne rupe și ne dezice de credința/biserica pentru care strămoșii noștri și-au dat viața?
Statul român de azi este CU CERTITUDINE condus de străini prin oameni infiltrați (străini cu nume românești și vorbitori de română), infractori români, masoni etc. Asta înseamnă că trebuie să ne rupem de România total? Sau trebuie să vedem cum o putem ajuta să redevină INDEPENDENTĂ pentru a lucra în interesul poporului român?
Căsătoria între bărbat și femeie consfințește o uniune „la bine și la rău”. La fel și etnia față de neam. La fel și credința față de instituția Bisericii.
Pentru ca un număr cât mai mare de oameni să CONȘTIENTIZEZE importanța Bisericii în viața neamului nostru și să fie mai cumpătați atunci când vorbesc de Biserică și să cadă mai rar în capcana străinilor de a-și ataca propria Biserică strămoșească, iată mai jos un rezumat al contribuției Bisericii la binele neamului românesc, cu liniuță:
(rezumatul a fost realizat în urma citirii articolelor strânse aici: Pasaje – articole despre Importanța Bisericii pentru Neam – aștept completări de la cititori)
Rezumat concentrat – motive concrete – De ce a fost și este importantă Biserica?
De-a lungul istoriei milenare, în cadrul poporului român, Biserica Ortodoxă Română:
– a fost strâns legată de viața, supraviețuirea, perpetuarea și dezvoltarea neamului românesc;
„Întâia noastră idee conducătoare a fost ideea creştină. (…) Ideea conducătoare a fost: totul pentru Hristos! (…) Temeiul era ortodoxia” – Nicolae Iorga
„Biserica Ortodoxă a fost dintotdeauna una cu neamul românesc, identificându-se cu toate aspiraţiile acestui neam, a sprijinit şi binecuvântat, prin cuvânt şi faptă, luptele, jertfele, strădaniile poporului nostru pentru apărarea pământului strămoşesc, pentru independenţă şi unitate statală, mulţi dintre ierarhii, preoţii şi călugării ei jertfindu-se pentru credinţă, neam şi ţară. Străluciţii noştri voievozi, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara, Constantin Brâncoveanu şi toţi ceilalţi, s-au identificat până la sacrificiul suprem cu credinţa ortodoxă strămoşească, luptând, biruind şi murind pentru ea.”
„De două milenii creştinismul şi românismul merg împreună; de două milenii sufletul românesc viază din Dumnezeu şi din mormânt, căci sufletul neamului românesc nu-şi găseşte viaţa decât în Biserica străbună şi pe glia strămoşească.”
– a reunit sub aripa sa români de bună credință – preoți, monahi, înalți prelați etc care și-au lăsat amprenta asupra dezvoltării și perpetuării neamului românesc;
„… viață organizată, în cursul căreia Mitropoliţii, Episcopii, Egumenii şi de atâte ori şi smeriţii călugări ori umilii preoţi de mir au dat poporului, ei singuri aproape, toată învăţătura, au înzestrat neamul cu o limbă literară, cu o literatură sfântă, cu o artă în legătură cu gustul şi nevoile lui, au sprijinit statul fără să se lase a fi înghiţiţi de dânsul, au călăuzit neamul pe drumurile pământului fără a-şi desface ochii de la cer şi au ridicat mai sus toate ramurile gospodăriei româneşti – dând istoriei noastre cărturari, caligrafi, sculptori în lemn, argintari, oameni de stat, ostaşi, mucenici şi sfinţi“. – Nicolae Iorga
– a dezvoltat cultura românească – „un instrument pentru obţinerea mântuirii neamului ca şi entitate biologico-spirituală”
„Biserica s-a aflat întotdeauna în centrul vieţii acestui popor şi ca atare întreaga cultură românească s-a dezvoltat în jurul acesteia”;
„În opera lui Iorga nu vom găsi Biserica şi valorile credinţei decât în strânsă legătură cu ideea de neam şi cu valorile culturale ale acestuia.”
„Religia noastră este o religie de preoţi simpli, este o religie de săteni, formată în împrejurările acelea smerite ale trecutului nostru. Ea s-a născut, ca şi civilizaţia noastră, ca şi forma politică, s-a născut din acea viaţă adâncă a bietelor mulţimi româneşti.” – Nicolae Iorga
„Identitatea noastră creştină românească are rădăcini milenare, iar cultura a crescut şi s-a dezvoltat pe această temelie nerisipită de ape şi neclintită de vânturile istoriei.”
„Biserica din mănăstire şi parohie, şcoala, cancelaria domnească, tiparniţa, atelierul de pictură, sculptură, cuptorul pentru prelucrarea metalelor şi a lutului, au fost şi rămân mijloacele de cultivare a persoanei umane şi de culturalizare a unui popor. De aceea Voievozii români au organizat, înfiinţat şi susţinut asemenea „altare” de cultură, fiind conştienţi de importanţa, necesitatea şi continuitatea neamului în istorie, responsabil de darul libertăţii şi harul creator.”
– a făcut pionierat în materie de educație – primele Școli românești au fost organizate în Biserică;
– primele tipografii, primele traduceri, primele Școli, primele instituții de învățământ superior, primele locașuri de asistență socială ale Neamului Românesc au avut bazele/au fost dezvoltate în cadrul Bisericii
„Primii învățători au fost chiar preoții. Iată de ce și astăzi se păstrează denumirea de dascăl cu sens dublu: cântăreț bisericesc și învățător”;
– a contribuit la formarea limbii literare românești; scrierea în limba română dezvoltată în Biserică a dezvoltat relațiile economice cu alte popoare;
– a pus baza poeziei culte române;
– a contribuit la păstrarea identității naționale și spirituale, la consolidarea conştiinţei de unitate naţională românească;
„Slujitorii Bisericii noastre au fost implicati in miscarile nationale si populare prin care se manifesta dorinta de dreptate si de libertate a poporului, vointa de unitate intre toate provinciile si de neatarnare fata de marile puteri statale straine care il frustrau de drepturile sale legitime și ii incalcau samavolnic hotarele”);
„În Mânăstirea Antim din București, unde s-au plamadit cele mai multe dintre marile idei ale revolutiei de la 1821”;
„Sute de calugari si calugarite de pe intreg cuprinsul tarii, din propriu indemn, s-au incadrat in “corpul sanitar” al armatei.
„Biserica Ortodoxa Romana, prin clerul sau, a “sporit in sufletul ostasilor romani curajul si barbatia, intarind increderea in biruinta deplina si in dreptatea cauzei pentru care luptau”.”
„Slujitorii Bisericii strabune si-au adus cu insufletire obolul lor de jertfa in lupta de emancipare politica a poporului roman.”
„Biserica Ortodoxa Romana s-a integrat de la bun inceput in viata sociala si nationala a poporului, sprijinind nazuintele lui de unitate, de libertate si de independenta nationala.”
„Nu sunt foarte multe popoare in a caror evolutie Biserica sa fi jucat un rol atat de important cum a jucat in istoria romanilor. Pentru ca inca de la aparitia organizarii noastre de stat, a statelor feudale romanesti, Biserica a jucat un rol esential. (…) Biserica a jucat si in Transilvania si in Moldova si Tara Romaneasca aceasta functie esentiala de a pastra constiinta identitatii poporului roman, adica intre identitatea nationala si confesiunea ortodoxa a existat o asociere extraordinar de puternica. (…) Era o osmoza perfecta intre taranime, ceea ce se numeste talpa tarii, si călugării ortodocși.” – Florin Constantiniu
– a promovat și a ajutat la păstrarea / dăinuirea în poporul român a valorilor morale strămoșești – cooperarea, buna înțelegere, bunătatea, iubirea față de aproapele, respect pentru Creație, onoare, demnitate, curaj etc;
– a luptat pentru a-i ține pe români uniți și a contribuit la unirea românilor atunci când erau amenințați cu izolarea/separarea din diferite motive ale vremii;
„Clerul era angajat cu toate fortele in marea lupta pentru unirea tuturor romanilor de pe cuprinsul vechii Dacii”;
– a păstrat speranța vie în inimile românilor atunci când vremurile erau tulburi și a oferit alinare celor care sufereau;
– i-a îndemnat și ajutat pe țăranii asupriți să lupte pentru un trai mai bun împotriva celor care îi subjugau
„Preoțimea a fost mereu alături de țărănime în lupta acesteia pentru un trai mai bun”;
„Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn (vreau) să-i trezesc și cu voia către tot ce e adevărat, plăcut și drept să-i îndrumez” – Mitropolitul Andrei Șaguna;
„Șaguna a fost un dangăt de clopot care a trezit din amorțire conștiințe și destine, a redat speranțe și vigoare, a pus plugul în brazdă și a dezțelenit ceea ce amenința să devină pârloagă”)
„În fruntea taranilor rasculati la 1907 se aflau preotii.”
„Rolul preoților reiese clar dintr-o “petitiune” a nobilimii din Comitatul Albei, adresata, in timpul rascoalei, contelui Anton Jankovics, comisar imperial in Ardeal, in care se spune: “Deoarece preotii romani sunt aceia care atata mai cu seama poporul la revolutiune, din aceasta cauza sa se publice ca in oricare sat va erupe o revolutiune, acolo preotii romani, primarii si juratii cu trei insi langa dinsii, se vor pedepsi cu moarte, in conformitate cu legile patriei” ”;
„ … popa Vasile din Pintic, care aduna pe sateni noaptea in biserica si le citea o scrisoare a lui Horia, indemnandu-i sa fie gata pentru inceperea rascoalei, care va fi vestita prin tragerea clopotelor”;
– a reprezentat un loc în care și în jurul căruia identitatea națională, cultura românească, tradițiile și limba au DĂINUIT peste veacuri, în ciuda invaziilor străine;
– a oferit sfat bun și drept conducătorilor români (marii voievozi aveau fiecare câte unul sau mai mulți sfătuitori din cadrul Bisericii – sfetnici de taină ai domnitorilor);
– în plus față de datoria apărării teritoriului primit de la strămoși, Biserica a oferit un liant extraordinar în unitatea românilor în lupta lor cu dușmanii țării – apărarea Sfintei Credințe / Sfintei Cruci;
„Semnul crucii este prezent in arta populara romaneasca, romanii ortodocsi au vrut sa vada crucea la intersectia drumurilor, sa sfinteasca cu el natura, ogorul, campul, propriul lor trup prin purtarea la gatul lor a crucii primite la Botez, sculptata in lemn in tot ce ii inconjoara etc. Practic, toata istoria Romaniei din ultimii aproape 2.000 de ani se confunda cu apararea Sfintei Cruci”
– a promovat studiul istoriei/adevărului istoric (Mitropolitul Dosoftei a tradus, pentru prima oară în româneşte lucrarea „Istoriile” lui Herodot);
– a oferit din rândurile membrilor ei oameni de un înalt caracter moral, care au făcut cinste poporului român
„Noi existăm datorită celor care au ieşit să apere drepturile acestui neam şi să apere cultura noastră naţională”;
– a promovat oameni de bună credință, Sfinți și martiri ca exemplu de comportament benefic societății umane;
“Constantin Vodă Brâncoveanu şi feciorii săi domneşti au stricat petrecerea păgânului şi a invitaţilor săi, nu s-au lepădat de Iisus Hristos şi nici de Maica Sa. Au murit pe rând decapitaţi, ultimul pierind Brâncoveanu după ce a asistat la uciderea copiilor săi… O asemenea tragedie, un asemnea martiriu nu se mai cunoaşte în toată istoria întregii creştinătăţi, a întregii omeniri, indiferent de religie…”
– a contribuit, prin activitatea membrilor ei de seamă, la protejarea teritoriului împotriva atacatorilor / prădătorilor;
– s-a implicat în afirmarea drepturilor nepieritoare pe care neamul românesc le are asupra pământului dăruit de Dumnezeu;
– la 1 ianuarie 1853 a întemeiat Telegraful Român, singurul ziar din România cu apariție neîntreruptă până astăzi („în fruntea listei celor mai longevive organe de presă, cu apariţie neîntreruptă, din S-E Europei”);
– a reprezentat un sprijin pentru români în momentele viforoase ale existenței lor;
– a infrumusetat aceasta tara cu atatea asezaminte deosebite – biserici, schituri, mânăstiri;
– a dezvoltat o artă românească de mare valoare – arhitectură, sculptură, pictură, broderie, miniatură etc.
IATĂ DECI, O LISTĂ CU MOTIVE PENTRU CARE SĂ NU NE FERIM NICIODATĂ DE CREDINȚA NOASTRĂ ÎN DUMNEZEU, CI DIN CONTRĂ, SĂ FIM MÂNDRI (într-un sens bun) CĂ SUNTEM ROMÂNI CREȘTINI ORTODOCȘI.
În prezent, Biserica Ortodoxă Română este ATACATĂ de străini pentru a fi distrusă, la fel cum se întâmplă cu Neamul Românesc, care este atacat de aceiași străini prin intermediul Statului Român pe care în prezent îl controlează. Probabil că într-o anumită măsură Biserica este deja infiltrată de acești ne-oameni. Răspunsul Bisericii la acest atac NU poate fi unul pe față. De aceea, să nu atacăm și noi Biserica dintr-un motiv sau altul, și nici pentru că ni se pare că nu face prea multe pentru popor (poate face!). Cei care au pretenția de la oamenii de bună credință din aparatul administrativ al Statului Român (încă mai avem destui) și de la oamenii de bună credință din instituția Bisericii să iasă și să zică și să facă lucruri PE FAȚĂ, NU AU ÎNȚELES CĂ în ziua de azi războiul și reacția la atac SUNT CU TOTUL DIFERITE față de ce citim în cărțile de istorie și vedem în filmele americane manipulatoare. Avem și preoți care spun lucrurile (adevărul) pe față – Pr. Iusin Pârvu, Pr. Amfilohie Brânză, Pr. Calistrat Chifan etc. Avem însă în Biserică, cu siguranță, și oameni care reacționează subtil. În loc să atacăm și noi Biserica acum, când Biserica a dat de greu, fiind atacată în primul rând de străini, mai bine să o ajutăm să continue munca pe care o desfășoară în folosul Neamului de mii de ani!
„Neamul nostru știe că omul pentru a trăi bine pe acest pământ are nevoie de credința în Dumnezeu.”
„Românii au datoria de a onora jertfa strămoşilor, apărându-şi permanent cu demnitate atât credinţa cât şi neamul, spiritualitatea şi cultura – lucruri care cel puţin în privinţa neamului nostru se leagă perfect, fiind dependente unele de altele”.
„Să ţinem credinţa noastră pe care au ţinut-o toţi voievozii noştrii şi toţi protopărinţii noştri şi toţi românii cei adevăraţi! Dacă vrei să fii fiu adevărat al lui Hristos şi al Ţării Româneşti, să ţii credinţa cea dreaptă, ortodoxă, pe care o ţinem de două mii de ani.”
„Globalizarea, uniformizarea culturală, sincretismul religios, migraţia, indiferenţa ş.a., acţionează împotriva identităţii creştine şi culturale. Să fie vorba oare numai despre scăpări omeneşti sporadice şi izolate sau despre o tendinţă sistematică de descreştinare, deznaţionalizare şi deculturalizare!?”
………………………………….
Vasile Ciobanu
Toate pasajele şi informaţiile de mai sus sunt preluate din textele strânse aici : Pasaje – articole despre Importanța Bisericii pentru Neam
Emilian, 19 ian 2015, ceicunoi.wordpress.com.
Pr. Sever Negrescu
