Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
"Dacă monahii sunt opriți a năzui înainte de vreme la aducerea prinosului de rugăciune cu mintea în biserica inimii, cu atât mai mult sunt opriți de la aceasta mirenii. Au avut prea-adâncă rugăciune a inimii Sfântul Andrei, nebunul pentru Hristos, și alți câțiva mireni, foarte puțini la număr; aceasta este o excepție și un lucru cât se poate de rar, care nu poate sluji nicidecum drept regulă pentru toți. A te socoti pe tine însuți în rândul acestor personalități de excepție nu este altceva decât amăgire de sine prin părerea de sine, înșelare ascunsă înaintea înșelării vădite. Paisie Velicicovski, în scrisoare către starețul Teodosie, grăiește: Cărțile Părintești, mai ales cele care învață la adevărata ascultare, trezvia minții și liniștire, la luarea-aminte și rugăciunea minții, adică rugăciunea care se săvârșește cu mintea în inimă, se potrivesc numai cinului călugăresc, iar nu tuturor creștinilor dreptslăvitori îndeobște. Purtătorii de Dumnezeu Părinți, înfățișând învățătura despre această rugăciune, spun că, începutul și neclintita ei temelie este adevărata ascultare (de Dumnezeu), din care se naște adevărata smerenie, iar smerenia păzește pe cel ce se nevoiește întru rugăciune de toate înșelările ce urmăresc pe cei cu rânduială de sine (idioritmici). Adevărata ascultare călugărească și desăvârșita tăiere întru toate a voii și înțelegerii proprii, nu poate fi dobândită de mireni. Și cum să fie cu putință mirenilor, fără ascultare, întru rânduială de sine, căruia îi urmează înșelarea, a se sili la un lucru atât de grozav și înfricoșat, adică la rugăciunea minții, fără nici o povățuire? Cum să fugă ei (mirenii) de înșelările vrăjmășești cele de multe feluri și cu multe chipuri, pornite cu viclenie asupra acestei rugăciuni și a lucrătorilor ei? Atât de înfricoșat este acest lucru, adică rugăciunea, rugăciunea nu doar a minții, adică săvârșită cu mintea în chip nemăiestru (greșit), ci rugăciunea lucrată în chip măiestru (corect) cu mintea în inimă, că și adevărații ascultători , nu doar cei care și-au tăiat voia, ci și cei care și-au omorât desăvârșit voia și socotința lor înaintea părinților lor (duhovnicești), se află totdeauna în frică și cutremur, temându-se și tremurând ca nu cumva să pătimească în această rugăciune vreo înșelare, chiar dacă Dumnezei îi și păzește totdeauna de aceasta pentru smerenia lor cea adevărată, pe care au dobândit-o, cu Harul lui Dumnezeu, prin mijlocirea ascultării lor celei adevărate. Cu atât mai mult mirenii, care trăiesc fără ascultare, dacă se vor sili la rugăciunea minții doar din citirea unor asemenea cărți îi pândește primejdia de a cădea în vreo înșelare din cele care se întâmplă celor ce încep de capul lor nevoința acestei rugăciuni. Această rugăciune a fost numită de către sfinți, măiestrie a măiestriilor; cine, dar, poate să o învețe fără meșter, adică fără povățuitor încercat?"
~ Experiențe ascetice. p 668-669. Editura Sophia 2008.
"Poporului mirean, lucrarea acestei rugăciuni (a minții) îi era cu totul necunoscută. Acum însă, după tipărirea cărților Părintești, vor afla despre ea nu doar călugării, ci și creștinii toți. Din această pricină mă tem și mă cutremur ca nu cumva din pricina sus-zisă, adică a intrării de capul propriu, fără povățuitor, în nevoința acestei rugăciuni, unii ca aceștia să nu cadă în înșelare, de care Hristos Mântuitorul să izbăvească prin Harul Său pe toți cei ce vor să se mântuiască."
~ Experiențe ascetice. p 670. Editura Sophia 2008.
