ADEVĂRUL ȘI MINCIUNA

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Eliana Popa

Patru călători plecat-au pe același drum, prin lume,
Și-au ajuns la sfadă multă, ne spun cărțile bătrâne.
FOCUL se sfădea cu APA, ADEVARUL cu MINCIUNA,
Între ei trona semeață și rânjind hidos, ranchiuna!

Dar sătui de-atâta vorbă și scârbiți de-atâta ceartă,
S-au oprit la o răscruce, hotărând să se despartă.
Unul mai fălos le zice: “- Eeei, ce v-a găsit? Poftim!
Dar de-om vrea a-ne-ntâlni, cum o să ne regăsim?"

,, - Pe mine mă veți afla în tot timpul și-n tot locul
Unde fumul se înalță, așa le grăiește FOCUL.
În bordeie și în case unde veți vedea lumină,
În amnare și în piatră, și în orice zi senină!”

“ - Eu voi fi în orice susur de izvoare și de râuri,
În cascade și în ploaia ce învolbură pârâuri,
Dimineața-n firul ierbii, eu voi roura și pleoapa!"
Așa a grăit semeață, susurându-și vorba, APA!

,, - Eu voi fi pe tot pământul, cât e soarele si luna,
Mă găsiți oricum, oriunde, a grăit râzând, MINCIUNA. “
Și pe ulițe,-n bordeie, și-n palate, și în piețe,
Și în sufletele celor învățați să mă răsfețe!

Stau în vorbe și în fapte, stau în cugete și-n cărți,
Stau în știința unor “genii”, mă-nsoțesc cu regi si hoți!
Ba mă mai strecor voioasă și în suflet de ateu,
Îi șoptesc că nu există nici Hristos, nici Dumnezeu!

Mă desfăt chiar și-n Biserici, stau pe limbă la doi, trei,
Care intră să se-nchine, doara așa, din obicei!
Mă strecor chiar și-n Altare, prin politici și arginți
Dar mai greu, căci slujitorii nu-s cu toții adormiți!

 
La tot omul mic sau mare, daca-s tineri sau sunt moși,
Mai ales în guvernare, unde-s marii mincinoși!
Îi slujesc pe toți, cu râvnă, și îi duc la tatal meu,
Cel ce e amagitorul și dușman lui Dumnezeu!"

“ - Pe voi vă găsesc mai lesne!” se-ntristează ADEVARUL,
Ca sa mă aflați pe mine trebuie-a grăbi piciorul!
Eu ades sunt alungat cu batjocuri și rușine,
Tot la fel ca pe Golgota, când scuipau cu toți pe Mine!

Oamenii acestei lumi nu știu cine-i Adevarul,
Și lovesc cu toți țepușa ce le vatamă piciorul.
Toți simt lipsa Mea în case și în suflete, și-n minte,
Nu mă văd nici în durere, nici în lacrima fierbinte!

Și deși le sunt aproape, stau și plâng pe-un lăicer,
Nu mă văd sau mă alungă! Însă mă găsiți în Cer!
Sus în ceruri, lângă Domnul, locuiesc, iar pe Pământ ,
Mai cobor să stau cu omul cercetat de Duhul Sfânt!”

CE FACE UN POPĂ...?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Un preot trecea odată pe lângă o casă care se construia în cuprinsul parohiei sale şi auzi pe un muncitor zicând: “Ia uite ...popa! Băi ce bine e să fii popă, să nu faci nimic și să iei bani. Nu este meserie mai uşoară pe lumea asta ca aceea de popă, căci nu faci altceva decât să te plimbi cu bastonul în mână şi cu cartea la subţioară. Aşa mi-ar plăcea şi mie să lucrez”.
Ceilalţi muncitori râseră, dar preotul se adresa celui care vorbise astfel şi-l întrebă:
- ”Cât câştigi dumneata pe zi?”
- ”O sută de lei”, răspunse acesta.
- ”Ei bine, îţi plătesc eu ceea ce câştigi într-o săptămână întreagă, numai vino cu mine”, zise preotul.
Lucrătorul voi să schimbe vorba, dar tovarăşii săi de lucru îl siliră să se ţină de cuvânt.
- ”Acum mergem să vedem un bolnav”, îl lămuri preotul.
- ”Dar ce boală are” întrebă muncitorul.
- „Febră tifoidă”, răspunse preotul.
- „Dacă e aşa, se grăbi să răspundă lucrătorul, eu rămân afară, pentru că n-am zăcut niciodată de această boală şi pot să mă molipsesc. Şi apoi am nevastă şi copii cărora le-aş putea duce boala”.
- „Şi pentru mine e acelaşi lucru, zise preotul, nici eu n-am zăcut de febră tifoidă, şi am şi eu nevastă şi copii. Dar trebuie, dar, să mergi oriunde voi merge eu, căci aşa ţi-a fost vorbă”.
Drept răspuns lucrătorul întreabă:
- „După aceea unde mergi?”
- „La nişte copii bolnavi de râie al căror tată a murit de tuberculoză”.
Fără să mai aştepte ce-i va spune preotul mai departe, muncitorul făcu câţiva paşi înapoi şi zise:
- „Dacă este aşa, sunt mai mulţumit cu meseria mea şi nu te mai invidiez”.
- „Dragul meu! – îi spuse preotul. Știi foarte bine că aici în zona noastră a Dobrogei, nu departe de satul nostru, la Tichilești, există o leprozerie. Acolo păstorește fratele meu ca preot și merge la ei și-i împărtășește ca să aibă și ei bucuria mântuirii și unirii cu Hristos. Și mai știi că preotul consumă din potir întotdeauna ceea ce rămâne de la cei pe care i-a împărtășit. Fratele meu, preotul, de ani de zile bea din același pahar cu leproșii și Dumnezeu îl apără și-l păzește de tot răul. Dar așa știu oamenii să judece mereu pe preoți și nu-i văd pe cei care se jertfesc și se străduiesc în lumea acesta pentru salvarea sufletelor oamenilor. Și ar mai fi enorm de multe de spus de crucea preoților, dar le știe doar Bunul Dumnezeu căci ceea ce fac, nu fac pentru a fi lăudați de oameni, ci pentru cer! La noi se propovăduiește doar răul, iar binele este ascuns ostentativ pentru a nu fi văzut”.
Câte minunate exemple de preoți vrednici nu avem în jurul nostru și nu-i vedem și nu le urmăm exemplul. Mass-media propovăduiește doar ce se vinde! Dacă undeva un preot se zbate zi și noapte în fel și chip și construiește azile, orfelinate și cantine pentru oameni nevoiași și necăjiți – pe nimeni nu interesează, pentru că nu este de senzație. În schimb acolo unde se aude că un preot s-a îmbătat, sau cine știe ce altceva a făcut, imediat televiziunea și presa câștigă rating, vinde din plin, pentru că răul se vinde cel mai bine. Așa se distruge societatea noastră și noi nu facem mai nimic să îndreptăm lucrurile .
Sursa: Agenția de știri Basilica
Via: Pr. Emil Crăciun