Mantuirea sufletului

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                                                                        Iubiti credinciosi, 

      Iisus Hristos, intrand in casa lui Zaheu vamesul a spus: "Am venit sa caut si sa mantuiesc pe cel pierdut" (Luca 19:10). Deci, ne-a descoperit ca sensul vietii noastre crestinesti este MANTUIREA SUFLETULUI. Ba chiar ne-a indemnat: "Cu frica si cu cutremur sa lucrati la MANTUIREA voastra" (Filipeni 2:12). Stiind ca aici pe pamant "Suntem calatori si pribegi ca toti parintii nostri" (1 Cronici 29:15), si deci, "Nu avem aici cetate statatoare, ci o cautam pe aceea ce va sa fie" (Evrei 13:14), sa va ziditi CASA SUFLETULUI, dar, "Lucrati cat este ziua" (cat suntem in viata), fiindca vine noaptea (adica moartea) cand nimeni nu mai poate sa lucreze" (Ioan 9:4) si sa ne ostenim sa o terminam, pentru ca: " Ce-i va folosi omului, daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau" (Matei 16:26). In varful CASEI SUFLETULUI, se vede cum strajuieste "Crucea Necazurilor": "In lume necazuri veti avea; dar indrazniti, Eu am biruit lumea" (Ioan 16:33). Asta inseamna ca Dumnezeu ne iubeste cand le primim pe toate: bune si rele, stiute si nestiute, boala si sanatate, viata si moarte: "Toate sa le faceti fara de carteala si fara de indoiala" (Filipeni 2:14), "Multumind intotdeauna pentru toate, intru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu" (Efeseni 5:20).
                                                                                                                 Preot Ioan.  
               

SFIINTII PRIETENII MEI...: Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena

            Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena

Sfântă Elena, Împărăteasă,
Tu eşti floare prealeasă,
La Hristos şi Sfânta Fecioară
A noastră mijlocitoare.
Sfântă Elena povăţuitoare,
Tu eşti maicilor apărătoare,
Celor ce poartă al tău nume,
Îi ajuţi în fapte bune.
Tu, împărăteasă te-ai învrednicit,
Cu Împărăteasa Cerului a locui.
Tu în Rai te veseleşti
Cu Maica lumii cereşti.
Ai fost trimisă de al tău fiu
În Ierusalimul viu
Şi ai plecat a căuta
Sfânta Cruce a afla.
Sfântă Elena ,frumos crin,
Maica Sfântului Constantin,
Ajunsă la Ierusalim,
Noi ,mare cinste primim.
Pentru că tu ai găsit,
Crucea , pe care S-a jertfit,
Scumpul nostru Mântuitor,
Pentru a salva acest popor.
Dar atunci s-a întâmplat,
Mare minune de neuitat,
Pentru că ai găsit,umblând,
Trei cruci mari,neştiind,
Care este Crucea Sfântă
Ce ne-a scăpat de osândă.
În tot acest timp trecea,
Un mort ,spre a-l îngropa,
Iar tu atunci te-ai gândit,
Ca pe mort sâ îl învi,
De el crucile ai apropiat,
Şi la ultima s-a ridicat.
Aşa tu ai găsit,
Crucea pe care s-a jertifit
Domnul nostru Iisus,
Având putere de sus,
Pe adormiţi a-i îvia,
Şi pe creştini a-i îndrepta,
Pe cale ce duce sus,
În Rai ,la Domnul Iisus.
Tot în acel loc minunat
Dumnezeu ţi-a arătat,
Unde sunt Sfintele Piroane
Bătute-n mâini şi în picioare,
Făcând minuni şi cu acestea,
Şi tot ducându-se vestea,
Multă lume a aflat,
Şi de boli s-a vindecat.
Tu acolo-n locul sfânt
18 Biserici ai construit,
În locul unde S-a jertifit
Al nostru Iisus Iubit.
Sfânta Împărăteasă Elena
Să ne ajuţi pururea,
Să Îl rogi pe Dumnezeu
Să ne păzească mereu.
Sfinte Împărate Constantin,
Darul nostru cel divin,
Tu eşti al nostru odor
Pentru acest sfânt popor
Tu ,Sfinţite Împărate,
Ai salvat creştini din moarte,
Ţie ţi s-a arătat
Pe cer ,semn prea luminat,
Sfânta Cruce ai văzut,
Semnul ceresc luminând,
Şi din cer glas îti grăi
“Cu acest semn vei birui”
Această Sfânta minune,
La ostaşi te-ai dus a spune,
Şi la luptă când plecai,
Pe steaguri aşa scriai:
“Iisus Hristos NIKA”
De pe care nu lipsea,
Semnul cresesc ,Crucea Sfântă
Câştigând tu orice luptă.
Cel mai Sfânt dintre –mpăraţi,
Tu ai luminat pe fraţi,
Prin a ta încreştinare,
Scăpându-i de la pierzare.
Constantine ,preamărit,
Dumnezeu te-a -nvrednicit ,
A-I vedea Preasfânta- I Faţa,
Şi-a te-aduce la viaţă.
Căci lepra te-a năpădit,
Şi tu mult ai suferit,
Dar Preabunul Dumnezeu,
Te-a scăpat şi de-acest rău,
Bucură-te Constantine,
Că astăzi ,tu ,petreci bine,
Sus în cer cu Maica ta,
Şi cu Sfinţii pururea.
Aşa cum ai ajutat,
Mulţi creştini ai luminat,
Atât cât ai trăit în lume
Aşa să ne ajuţi ,Bunule.
Să mijloceşti la Dumnezeu,
Pentru sfânt poporul tău
Care cinsteşte a ta pomenire
Spre a ne vedea în veşnicie.
Pe voi Părinţii Creştinilor,
Vă rugăm maimarilor,
Ca să mijlociţi mereu,
Sus la Bunul Dumnezeu
Să ne ajutaţi Sfinţilor ,
Să venim la voi ,Părinţilor,
Cu toţi să ne veselim
În vecii vecilor .Amin.

sursa net
mai multe cititi aici:

SFIINTII PRIETENII MEI...: Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena: