Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit".
citat din Sfântul Ioan Gură de Aur
Fă binele şi răul nu te va ajunge
Noi Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu numai în măsura în care ne
asemănăm cu El:
Dumnezeu este sfânt şi noi trebuie să fim sfinţi;
Dumnezeu este milostiv şi noi trebuie să fim milostivi; Dumnezeu
este bun şi noi trebuie să fim buni; Dumnezeu este iertător şi noi
trebuie să fim iertători!
Sfântul Macarie Egipteanul spunea că oastea demonilor este
alcătuită din două cete mari:
1. Una este ceata vrăjmaşilor, care luptă pe oameni cu
patimile şi cu poftele cele rele;
2. Alta este ceata vrăjmaşilor care aruncă pe oameni în tot
felul de blesteme, înjurături, drăcuituri.
Trebuie să ştim că atunci când se rostesc fără socoteală, drăcuitul,
înjuratul, dar mai ales blestemul, se întorc pe capul celui care le-a
rostit, ca o pasăre de pradă care, neaflând vânat, se întoarce la cuibul
său. Înţeleptul Solomon zice în pildele sale:
„Precum gadina (pasăre
mare de pradă) zboară fără oprire, tot aşa şi blestemul cel
nesocotit nu cade pe capul nimănui“. Prin această pildă, înţeleptul
Solomon ne face să înţelegem că
blestemul cel nedrept nu se atinge de
nimeni, ci se întoarce pe capul celui ce l-a rostit. Fiţi înţelepţi faţă de
bine şi nevinovaţi faţă de rău, iar Dumnezeul păcii va zdrobi
repede sub picioarele voastre pe satana“ (Romani 16:19-20), sau
altfel spus:
FĂ BINELE, ŞI RĂUL NU TE VA AJUNGE!
Însă foarte mulţi dintre creştini au obiceiul să blesteme pe alţii la
mânie sau să se blesteme pe ei înşişi. Au unii obiceiul să cheme pe
vrăjmaşul diavol să-l ia pe cutare sau cutare atunci când se mânie; ei
fac la fel ca vrăjitorii care cheamă îngerii întunericului (diavolii) să le
îndeplinească voile lor şi nu cheamă niciodată pe Dumnezeu.
CE
MULT SE BUCURĂ VICLEANUL DIAVOL CÂND ÎL
POMENEŞTI LA MÂNIE, IAR RĂZBUNAREA PE CARE O
CERI DE LA EL, O SOCOTEŞTE O MARE CINSTE.
Flutură din
coadă urâtul, când vede că tu la mânie nu-l treci cu vederea, ci îl
chemi în ajutor. Sfântul Apostol Pavel ne porunceşte zicând:
„BINECUVÂNTAŢI ŞI NU BLESTEMAŢI“ (Romani 12:14), iar
Domnul Iisus Hristos ne învaţă nu numai să nu blestemăm pe nimeni,
ci chiar să binecuvântăm pe cei ce ne blestemă pe noi. Pentru a
înţelege mai bine cât de urât este blestemul înaintea lui Dumnezeu şi
ce urmări poate avea, amintim câteva întâmplări adevărate.
Într-o zi, în Catedrala Sfântul Dumitru, a venit o doamnă
care plângea în hohote, ba chiar voia să-şi smulgă părul din
cap, şi mi-a spus:
„- Părinte, părinte, vai de mine ce-am făcut!.
I-am spus să se liniştească şi să-mi spună ce a făcut!.
- Părinte
de când era mică fetiţa mea, de câte ori mă supăra, nu aveam în
gură decât două vorbe:
«Fir-ai a dracului !» şi «Arză-te-ar
focul !». Iată, ieri, exact când a împlinit 20 de ani, a murit arsă
de foc, din cauza gurii mele spurcate! Iată ce-am făcut, mi-am
dat fata diavolului, şi n-am să mi-o pot ierta toată viaţa!“
.
La botezul copilului se cântă „Câţi în Hristos v-aţi botezat,
în Hristos v-aţi şi-mbrăcat. Aliluia“.
, dacă pe copilul nostru
l-am dat lui Hristos la botez, de ce i-l dăm satanei mai târziu
prin drăcuituri sau blesteme ???
Părinţii care drăcuie şi
blestemă pe copiii lor sunt nişte părinţi lipsiţi de dragostea
sfântă, ori nesocotiţi sau orbiţi de diavolul.
La Mănăstirea Cernica au venit nişte părinţi cu copilul lor,
care era îndrăcit. Avea un diavol (sau mai mulţi) în el, care îl
ridicau de la pământ şi apoi îi dădeau drumul ca unei mingi.
Atunci a venit Părintele Argatu cu o cruce în mână, îmbrăcat în
veşminte, a pus crucea pe capul copilului (de vreo şapte anişori)
şi l-a întrebat pe diavolul din el: „Cine eşti tu?“. Şi diavolul i-a
răspuns cu o voce urâtă, ca un grohăit de porc:
„Sunt blestem
părintesc şi păcat strămoşesc!“
Într-o comună, unei femei i s-a furat fânul din pod. Şi
atunci, la mânie, l-a blestemat pe acela care i-a furat fânul să
rămână fără mâna cu care l-a luat. Şi într-adevăr blestemul a
căzut. Dar pe cine? Chiar pe copilul ei care era strungar în
Caracal. Când a venit seara acasă nu mai avea palma de la
mâna dreaptă, fiindcă i-o tăiase strungul, şi i-a spus: „Mamă, te
rog să mă ierţi, eu ţi-am furat fânul din pod, pentru că n-am avut
bani de ţigări“. Copilul trăieşte şi astăzi, dar n-a reuşit să se mai
însoare fiind ciung, iar mama a rămas cu ticul de a-şi roade
unghiile de la mâini (de supărare că şi-a blestemat copilul).
Când înjuri, drăcui sau blestemi îţi înjunghii sufletul de
bunăvoie. Sfinte şi de neuitat sunt cuvintele care spun că:
„Rugăciunile părinţilor întăresc casa copiilor, iar blestemele lor
asupra copiilor trec şi prin piatră“.
Lângă târgul din Craiova, unei familii i s-au furat toate
găinile. Femeia s-a pornit cu blestem împotriva hoţului şi a zis:
„Îl blestem să rămână fără mâna aceea cu care mi-a luat mie
găinile“. Şi blestemul s-a prins, căci, numai după câteva zile,
hoţul, care locuia în apropiere, s-a urcat pe stâlpul de înaltă
tensiune care l-a aruncat la pământ şi a rămas fără mâna
dreaptă, exact până unde o băgase în coteţ.
Însă să vedem ce scrie în Biblie
: „A iubit blestemul, şi-i va
veni lui, nu a voit binecuvântarea care se va depărta de la
dânsul“ (Psalm 108). Aşa cum scrie în psalmul amintit, blestemul
s-a întors peste familie şi binecuvântarea lui Dumnezeu s-a depărtat
de acea casă; ca dovadă, la numai trei săptămâni, soţul doamnei
care blestemase a murit (fără să fi fost bolnav vreodată).
Cutremurătoare este povestea spusă de un învăţător. Făcând o
plimbare prin mahalaua unui orăşel, unde se mutase de curând, a
întâlnit pe o străduţă, un copil, cam de vreo cinci anişori, într-o
cămăşuţă ruptă, murdar, slab şi necăjit. „Cum te cheamă pe tine
copilaş?“, l-a întrebat învăţătorul. „Diavolul !“ i-a răspuns copilul.
„Al cui eşti tu?“ „Al satanei!“, a zis el.
„Dar unde stai tu, măi?“,
l-a întrebat iarăşi învăţătorul.
„În iad !“. Învăţătorul a rămas uimit
de răspunsurile copilaşului şi l-a urmărit să vadă unde intră, în ce
casă locuieşte. Aşa a aflat învăţătorul că mama copilului se certa
foarte des cu soţul ei, care era beţiv, şi-i zicea: „Ce ai făcut,
satano, iar ai venit beat pe capul meu?!“ Omul îi răspundea soţiei
cu înjurături şi ameninţări. Copilul, speriat, fugea în acest timp în
braţele mamei, dar ea îl alunga zicând: „Fugi, diavole, nu mă mai
necăji şi tu, că sunt eu destul de amărâtă de când trăiesc în
acest iad“. Astfel de cuvinte a auzit copilul până atunci. Aşa a
învăţat el de la mama sa că pe el îl cheamă Diavolul, pe tatăl lui îl
cheamă Satana şi trăiesc în iad.
Şi iată, din această istorioară se
poate vedea ce groaznice urmări are pentru un copil creşterea cea
rea, cu vorbe putrede, înjurături, drăcuieli şi alte blestemăţii ce le
aude în casa părintească. Oare, nu vor răspunde aceşti părinţi în faţa
Domnului pentru acest copil???
La Sfânta Mănăstire Lainici a trăit acum 100 de ani un părinte
stareţ, pe nume Irodion Ionescu. A fost duhovnicul Sfântului
Calinic de la Cernica. Acum este canonizat şi Sfintele sale Moaşte
se află în Biserica Sfintei Mănăstiri Lainici. Pentru viaţa lui plină de
smerenie, l-a învrednicit Dumnezeu cu darul înainte-vederii şi
multora le spunea gândurile cele de taină şi le vestea cele viitoare.
Odată, o femeie i-a adus, după un mai vechi obicei, un vas cu lapte
de la capra ei. Cuviosul părinte i-a spus: „Nu primesc laptele, că
nu este de la capra ta!. - Ba da, părinte, de la capra mea este!!.
Dar n-ai dat-o ieri diavolului? Cum să primesc laptele când ai
dat capra diavolului, care acum nu mai este a ta, nu-ţi mai
aparţine, şi eu nu beau lapte de la capra satanei”. Femeia şi-a
mărturisit păcatul şi, luând binecuvântare, din ziua aceea n-a mai
drăcuit.
Ai drăcuit? Ai folosit numele diavolului? El te aude şi vine
peste tine. Te-ai dat pe tine dracului, când te juri, din prostie, pe
diavolul, înseamnă că nu ştii ce putere are invocarea numelui lui. El
îţi zice: „Nu ne cunoşti, nu ştii că suntem poftele tale, cuvintele
tale?“ Fă-ţi un inventar al cuvintelor şi drăcuielilor în care apare
cuvântul dracul.
Curăţă-ţi sufletul de cuvintele astea rele şi du-te la
preotul duhovnic să te spovedeşti, să mărturiseşti toate drăcuielile şi
cere iertare de la Dumnezeu.
