O, sfinte Gheorghe

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

 O, sfinte Gheorghe

O, sfinte Gheorghe, pildă vie
De dragoste şi de credinţă,
Viteazul lui Hristos, martirul
Cel purtător de biruinţă,

Cu rang înalt în oastea lumii
Bogat şi tânăr şi frumos,
Ce-ai preferat ca să pierzi totul,
Pentru iubirea lui Hristos.

Ştiai ce chinuri te aşteaptă
Pentru cerdinţa cea creştină
Dar singur ţi-ai ales martiriul
Spre veşnicia în lumină.

Ai fost bătut şi trs pe roată
Şi-o stâncă grea pe piept ţi-au pus,
În var te-au îngropat şi-n ură
Şi-ntemniţat pentru Iisus.

Cu încăltări de fier încinse
Te-au încălţat, te-au otrăvit,
Te-au torturat în chip satanic
Şi-n toate tu ai biruit.

Nici temniţa nici chinuirea,
Nu au putut să î-ţi slăbească
Credinţa vie şi totală,
Nici vitejia-ţi ostăşească.

Iubirea ta cea ortodoxă,
A doborât idolatria,
A’nvins pe vrăjitor şi mortea
Şi-n suflete nimicnicia.

A smuls din lumea idolatră
Cea înşelată de păcat,
Mulţimi de suflete prin pilda
De ortodox adevărat.

Împărăteasa Alexandra,
Văzând pe viu martiriul tău,
Şi-a lepădat idolatria
Mărturisind pe Dumnezeu.

Câtă putere de credinţă,
Câtă dovadă de iubire,
Şi cât curaj, o sfânte Gheorghe,
Ai pus tu în mărturisire.

N-ai fost un teolog de marcă.
N-ai disecat pe Dumnezeu,
În stilul ce se face astăzi,
Dar ai lovit în ce e rău,

Spunând pe faţă tuturora,
Cum rătăcesc în înşelare
Iar când loveai în ei păcatul,
Loveai acolo unde doare.

Azi nu se face acest lucru.
Îl prezentăm pe Dumnezeu,
Modern … ne deranjând pe nimeni,
Spre-a nu ne face cumva… rău.

Credinţa ta cea foarte vie
Şi sfânta ta mărturisire,
Convinge, strigă, luptă, smulge
Prin Adevăr şi prin trăire.

Ca’n Duhul Sfânt vorbeşti – pe faţă-
De înşelarea idolatră,
De mincinoasa viaţă a lumii,
Prin pilda ta adevărată.

Martiriul tău e-n temelia,
Ortodoxiei noastre sfinte
Zidită-n sânge şi în chinuri,
Nu doar în ziduri şi-n cuvinte.

Acum avem cuvânt în public,
Non stop şi zi şi noapte,
Dar nu se stăvileşte răul
Şi totul trage către morte .

Puţini sunt sinceri în credinţă.
Puţini vor totul în Iisus.
Puţini păzesc ortodoxia
Neîntinată de apus.

Azi nimeni nu infruntă public
Păcatele şi erezia.
Azi compromisul i-o virtute,
Iar ţintă ni-i ecumenia.

Cine s-aruncă azi în luptă
O, sfinte Gheorghe ca şi tine
Să înfiereze răul public,
Ce ni se’aduce ca un bine ?

Noi ortodocşii cei de astăzi,
Ne acceptăm idolatria,
Păcatele’npotriva firii,
Incestul şi pornografia.

Banalizăm sacralitatea,
Şi’ncununăm orice curvar,
Cu cununia fecioriei,
În faţa sfântului altar.

Păcatele fără de număr,
Sunt adulate în popor,
Virtutea e batjocorită,
Şi-i în dispreţul tuturor.

Familia uşor dispare
Concubinaj … prietenie.
Neruşinare dezmăţ public,
E moda…. ÎN ORTODOXIE.

Biserica-i înoitoare.
Nu mai e cea de altă dată
Păzită-n lacrime şi chinuri
Ci-i seacă şi banalizată.

Trăirea ei azi î-ţi permite
Ceia ce-atunci era păcat,
Că-n veacul nostru traiu-acela
E depăşit şi demodat.

Nu eşti modern fără acstea
Eşti rău şi fundamentalist,
Eşti un fanatic şi-un habotnic.
Un paria, un extremist.

Noi poleim exteriorul,
Şi teoria în Hristos
Şi aceşti ani de libertate
Nu ne-au adus real folos.

S-e caută o cale doctă,
Şi-o teorie’n Dumnezeu
Care nu supără pe nimeni,
Şi nu s’atinge de ce-i rău.

De conduita imorală,
De formalism, de stăpânire,
De sincretism, de erezie
Şi acceptăm pecetluire.

Am dobândit în libertate
Cunoaşterea, spre învrăjbire.
O’ nvăţătură fără roade
Şi teatru ca…. mărturisire.

Azi printre oameni nu se vede,
-Că sincer- vrem pe Dumnezeu.
Dorind să fim pe placul lumii
Şi tolerând tot ce e-n rău.

Demască sfinte înşelarea
Şi du-ne către biruinţă.
Arată public Adevărul
Ce macină sfânta credinţă.

Ridica iarăşi lacea-ţi sfântă.
Loveşe-n monstrul cel hidos,
Ce’nghite tinerii de astăzi
Şi adu-i în turma Hristos,

Şi angajează-i tu în lupta
Cea vie. Cea adevărată,
Cu răul care-i mai puternic
Şi mai perfid ca niciodată .

Creştin pe patul de moarte

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

          Un om foarte credincios se îmbolnăvi rău. Când se afla pe patul

de moarte, zbătându-se în grele chinuri, deodată faţa sa luă o înfăţişare

de mulţumire şi bucurie. Cei din jurul său, văzând această schimbare,

îl întrebară, care este cauza pentru care pe patul de moarte zâmbeşte

mulţumit? Evlaviosul răspunse: „Am citit odată că Socrate se

bucura fiind pe patul de moarte pentru că spera că în lumea

cealaltă va avea ocazia să vadă pe Homer, Hesiod şi ceilalţi

bărbaţi însemnaţi ai lumii, deci cu atât mai mult mă voi bucura eu

că în fine voi avea ocazia să-l văd pe Mântuitorul nostru Iisus

Hristos şi lăcaşul său din ceruri“.