Dezleagă-mă, părinte,
De cine-am fost, ce sunt,
De false jurăminte
Și ura din cuvânt,
De vorba mult prea lungă
Ca cernerea de vânt,
De irosirea clipei,
De vini ce m-au înfrânt.
Dezleagă-mă, părinte,
Mărturisesc acum,
Nu-ți cer dezvinuire,
Pe toate mi le-asum,
Greșit-am deopotrivă
Cu ochii, fapta, gura,
Fățarnic și-n derivă,
Am înmulțit minciuna.
Tot rătăcind prin lume
Și nesporind talantul,
Mă simt ca un tăciune
Și-mi fumegă păcatul.
Dezleagă-mă, părinte,
De ce-aș mai vrea să-ți spun,
Nevrednică-s în toate
Și nu-s pe drumul bun,
Duc lupte fără număr
În sufletul bolnav,
Mă îndoiesc și sufăr
Și-i sunt mândriei, sclav.
Greșit-am către Domnul
Și nepăzind credința,
Îmi port înfipt pironul
Ce-mi spintecă ființa.
Dezleagă-mă, părinte,
De nu e prea târziu,
Cât pot, încă, alege
Cu cine vreau să fiu.
În focul stricăciunii,
Nestins și pieritor,
Sau pururea cu Domnul,
De viață ziditor.
Dezleagă-mă, părinte,
Nu-s vrednică să primesc
Din Preacinstitul Sânge
Și Trup Dumnezeiesc,
Îndură-te de mine,
E tot ce îți mai cer,
Să mă unesc cu Domnul
În Duh și-n adevăr.
Nadejde Angelina -- din vol. "Din primăveri trecute peste mine"
Pictura: "Confession"(artist necunoscut)
