de Preot Sorin Croitoru
Am căzut în patimi și-n păcate,
Ți-am călcat poruncile divine,
Însă Tu mi le-ai iertat pe toate,
Arătându-Ți dragostea de mine.
Mult păcat, puțină pocăință,
Dar aceea sinceră, cu jale,
Și mi-ai arătat îngăduință
De pe înălțimea Crucii Tale.
Te-am rugat din suflet ca tâlharul
Să mă pomenești la Parusie,
Nu știam că-mi dăruiseși Harul
Ca să mă ridic din trândăvie.
M-am smerit în suflet ca sutașul
Fiindcă îmi vedeam prin Har căderea
Și știam că am pierdut făgașul,
De aceea mă zdrobea durerea.
M-ai spălat în lacrimile mele
Care izvorau cu ușurință,
Căci lucrare sfântă erau ele,
“Isopul” din psalmi de pocăință.
Am avut în viața asta parte
De iubirea Ta cea nesfârșită.
Una e să o înveți din carte,
Alta e iubirea Ta trăită..
Am trecut de jumătatea vieții,
Soarele răsare și apune,
Nu mai am vigoarea tinereții,
Dar am dobândit înțelepciune.
Iar înțelepciunea cea mai mare
Este faptul că-Ți cunosc iubirea,
De aceea am nădejde tare
Că Îți voi cunoaște mântuirea.
Îți primesc cu lacrimi de iubire
Care nu aș vrea să se usuce
Sângele-Ți ce curge în Potire
Și îmbrățișarea de pe Cruce..
