”Este rău ca omul să păcătuiască, dar mai rău este să se laude cu păcatul său. Căci dacă mândria îl păgubeşte pe cel virtuos, lipsindu-l de roadele virtuţilor sale, cu atât mai mult îl păgubeşte pe cel păcătos, care se laudă cu păcatul său, făcând ca vina sa să fie mai mare. De aceea spune Domnul:
Când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: „Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem” (Luca 17, 10).
Când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: „Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem” (Luca 17, 10).
Dacă cei care ţin toate poruncile lui Dumnezeu sunt datori să fie smeriţi, cu atât mai mult cel păcătos trebuie să-şi zdrobească inima, să plângă şi să se socotească pe sine mai prejos decât toţi. De aceea le-a scris Apostolul Pavel corintenilor:
…în loc mai degrabă să vă fi întristat.
“Ce zici? Altul să păcătuiască şi mie să-mi pară rău?”
Da. Pentru că suntem legaţi unul de celălalt la fel ca mădularele unui trup.
Ce se întâmplă cu trupul?
Atunci când piciorul este rănit, vedem că şi capul se apleacă asupra piciorului.
Ce are omul mai de preţ decât capul?
Şi totuşi, la vreme de nenorocire, nu socoteşte valoarea sa.
Aşa să faci şi tu. Ce spune Apostolul Pavel?
Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng (Rom. 12, 15).”
Sfantul Ioan Gura de Aur, “Problemele vietii”
