duminică, 15 martie 2020

Preotul - "e om și el"

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

"Câte ştiţi despre o viaţă de preot trăită într-o viaţă de om,într-un trup ?
Poate în preot vedeţi doar un om care nu are grija zilei de mâine.
Dar oare chiar nu o are ? Oare nu suferă el când cel sărac vine să-i ceară ajutorul sau ceva de mâncare şi se vede neputincios ?
Oare nu deseori plângem seara când ştim că nu am făcut suficient bine ? Când poate de pe uşa casei noastre parohiale a ieşit un om plângând pentru că nu i-am găsit toate răspunsurile ?

Voi cei “din afara” vedeţi doar “ce se vede” şi credeţi ca nu e nimic dincolo..
Nimic mai mult decât evidentul,nimic ascuns,nimic profund… ca si cum preoţii nu ar fi fiinţe ca voi,oameni complecşi… cu bune şi rele.
Când aţi întrebat ultima dată un preot: “Cum te simţi,părinte ?”… Când aţi stat lângă un preot pentru el,nu pentru voi şi nevoile voastre ? Când aţi avut răbdarea,interesul să simţiţi şi nevoile lui ?

Aţi stat vreodată alături de un preot în noaptea singurătăţii lui să vedeţi cum strânge în mâini Sfanta Cruce sau priveşte fix icoana Pururea Fecioarei Maria…neînţelegând de ce se simte atât de singur cu un Dumnezeu atât de aproape ?
L-aţi privit măcar o clipă în toiul nopţii ridicându-se şi devorând paginile Ceaslovului sau ale altei cărţi de rugăciune sau fugind în biserică sau în capelă căutându-l pe Dumnezeu,căutând ceva,orice ca să nu mai fie singur ?

Aţi fost vreodată lângă un preot când stătea neputincios şi fără cuvinte în faţa unei dureri ce i se împărtăşea ?
Să fiţi lângă el când oamenii îşi spun necazurile,când mamele îşi îngroapă fiii sfâşiate de durere şi-l întreabă
“De ce?
De ce,părinte,de ce ?”

Ştiţi voi cum e să ţi se ceară minuni şi să nu le poţi face ?

Dar la scaunul de spovedanie aţi intrat vreodată ?
Aţi simţit teama neputinţei lui şi oboseala când omul vine să-şi lase păcatele ?
Ştiţi câtă durere şi câte întrebări rămân în inima unui preot după un suflet care se descarcă ?

Aţi transpirat vreodată la amvon predicând ?
Ştiţi oare emoţiile cu care el deschide uşa şi intră în biserică pentru sfânta Liturghie temându-se de Dumnezeu pentru nevrednicia cu care se apropie si că vor fi din ce în ce mai puţini oameni prezenţi ?
Ştiţi trăirile lui de la sfânta Jertfă ? Pasiunea lui ?
Iubirea lui? Puterea lui ?

Ştiţi voi ce se întâmplă acolo cu adevărat ca apoi să judecaţi ?

Aveţi idee cum e să priveşti un om care iţi primeşte binecuvântarea pe patul de moarte,şi care,deşi e pe moarte,îţi zâmbeşte cu linişte ?
Nu înţelege nimeni zâmbetul suferinţei lui… în afară de preot.
Pentru cei care judecă… convinşi fiind că au această autoritate.
Cine-i fără de greșeală ?"
- text preluat -

Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA