
Cel între sfinţi Părintele nostru Spiridon, făcătorul de minuni. Evanghelia de la Luca (VI, 17-23)3 |
![]() PILDA CU CEI CHEMAŢI LA CINĂ Pilda Evangheliei îi împarte în trei clase pe cei care au refuzat invitaţia la cină. În prima clasă a fost cel care „trebuia“ să-şi vadă ţarina. În clasa asta sunt şi azi cei cuprinşi şi înecaţi de grijile avuţiilor. Averea şi strângerea acesteia nu este, în sine, un păcat. Este chiar o datorie pentru fiecare tată de familie. Dar devine un păcat averea când facem din ea un idol, singurul pentru care trăim şi muncim. Lăcomia averilor strică gustul de cele sufleteşti… Ne fură toată vremea, toate gândurile şi toate preocupările noastre. Lăcomia aceasta îi face pe unii oa¬meni zgârciţi. Sunt atâţia oameni care au avere cât să poată trăi şi o sută de ani, dar lăcomia nu le dă răgaz să scape la cele sufleteşti. Strâng avere de dragul averii, de dragul unui idol de suflet pierzător. Însemn aici că şi puţinul celui să¬rac poate fi un astfel de idol. În clasa a doua a fost cel care se scuza că şi-a cum-pă¬rat perechi de boi şi merge să-i încerce. Asta-i clasa „afacerilor” şi a negustoriilor. Asta-i clasa vremurilor şi a oamenilor de azi. Nici negustoria nu-i un păcat. Este şi ea o ocupaţie ce începe la un loc cu mântuirea sufletului. Numai că – dacă nu băgăm de seamă – această ocupaţie se poate face o mare, o foarte mare ispită pentru suflet. Afacerile şi negustoriile îl atrag pe om – dacă nu bagă de seamă – într-un vârtej din care nu mai poate scăpa la cele sufleteşti. Aţi văzut pe oamenii de „afaceri” cât sunt de cufundaţi în afacerile lor. Toată vremea şi toată viaţa lor curg în partea aceasta. Pentru cele sufleteşti, n-au răgaz nici măcar un minut. Am scris la foaie despre un negustor ce ne-a ameninţat că ne pârăşte pentru că trimisesem din greşeală o Biblie rambursată cu 120 de lei. Ne scria că l-am conturbat în negustoria lui cu… Biblia, cu Cuvântul lui Dumnezeu. Ah, ce ispită grea sunt afacerile şi negustoriile pentru mântuirea sufletului! Al treilea invitat din Evanghelie spunea că s-a în-surat şi nu poate veni. Asta închipuie grijile familiale care, şi ele, copleşesc uneori grija de suflet. Mulţi îşi închipuie că greutăţile şi datoriile familiale sunt o piedică pentru cele sufleteşti. Greşită părere. Un tată şi o mamă pot sluji Domnului mai mult decât alţii, aducând la Domnul şi pe copiii lor, pe slujitorii lor şi priveghind să fie căsuţa lor totdeauna plină de rugăciune şi purtări curate. „Însuratul” din pilda Evangheliei închipuie şi des-fătă¬rile, poftele cele lumeşti care sunt, şi ele, o mare – o foarte mare – piedică pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Cine a apu¬cat cu poftele şi dezmierdările cele lumeşti asurzeşte cu totul pentru chemările Domnului. Nu mai are nici un auz şi nici o plăcere pentru chemările mântuirii sufleteşti. Acestea sunt cele trei clase de invitaţi pe care-i mustră pilda Evangheliei. Îi mustră nu pentru că îşi aveau averile şi afacerile lor, ci pentru că afacerile lor erau mai de preţ decât chemarea la cina Domnului. Să luam aminte! Evanghelia nu ne mustră pentru că ne-am avea boii, averile şi afacerile noastre, ci ne mustră pentru că grija de suflet stă în urma tuturor afacerilor şi alergărilor noastre. În mijlocul vieţii noastre trebuie să stea „cina Domnului”, Împărăţia lui Dumnezeu, grija mântuirii sufleteşti. Grija de suflet trebuie să dospească şi să copleşească toate frământările şi alergările noastre. * Pr. Iosif Trifa https://oasteadomnului.ro/pilda-cu-cei-chemati-la-cina/ |