FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....
Aghiazma mare, sfinţită în ziua de Bobotează, are harul
izbăvirii de rele: de boli, de puteri potrivnice, de tulburare
sufletească. Află de ce şi mai ales cum îţi poate fi de folos. În
fiecare an, în a şasea zi a lunii ianuarie, este prăznui-tă Boboteaza,
una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor. Ea precede
sărbătoarea Sfântului Ioan, care a săvârşit botezul Mântuitorului Iisus
Hristos.
Apa sfinţită în această zi devine un simbol al Iordanului, în
care a fost botezat Mântuitorul. Acesta este şi motivul pentru care
aghiazma mare, cum mai este ea numită, este mereu limpede şi are puteri
deosebite.
Ce este aghiazma mare
În ziua de Bobotează, după liturghie, preotul face o slujbă
specială. Vase mari sunt umplute cu apă proaspătă, care va deveni
aghiazma mare. Înseşi cuvintele rugăciunii de sfinţire a apei îi arată
puterile:
„Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o
izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate,
vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor
potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi
vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a
trupurilor”.
O parte din apa sfinţită de Bobotează este folosită de preot
pentru a stropi credincioşii veniţi la slujba de Bobotează, apoi în
timpul botezului copiilor. O altă parte este dată credincioşilor, pentru
a le fi de folos tot anul.
Când se foloseşte?
Timp de opt zile de la sfinţire, în fiecare dimineaţă, pe
nemâncate, credincioşii iau o gură din apa sfinţită, închinându-se.
Bunii creştini ştiu că este mare păcat să bei din aghiazma mare după ce
ai mâncat, să o arunci sau să o verşi. După data de 14 ianuarie, apa
sfinţită se păstrează la icoană, într-o sticluţă curată, cu un fir de
busuioc în ea.
Din ea vor mai gusta la sărbătorile mari, după spovedanie, şi în
zilele de post, pentru a-i întări în credinţă. Chiar şi atunci când
preotul opreşte un credincios de la împărtăşanie, acesta poate lua
aghiazmă şi anafură, dar întotdeauna în această ordine, pentru că
aghiazma mare este mai puternică decât anafura.
Aghiazma, izvor de sfinţenie
Apa este un element al biruinţei, purificator şi regenerator. De
aceea, prin stropirea cu aghiazmă, casa este ferită de rele. Din
vremuri străvechi, se spune chiar că mâncarea sau băutura în care se
pune aghiazmă nu se alterează.
De asemenea, când credincioşii au necazuri mari sau simt că se
apropie un pericol asupra lor sau a celor dragi, pe lângă rugăciunile
rostite cu credinţă , dimineaţa, pe nemâncate, iau puţină apă sfinţită
şi dau şi celor din familie. Aceasta îi protejează de toate gândurile
rele care vin odată cu greutăţile vieţii.
Aghiazma mică
La fiecare început de lună şi la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii,
preotul săvârşeşte una dintre cel mai des întâlnite slujbe, aghiazma
mică sau sfeştania.
Spre deosebire de aghiazma mare, aceasta se poate lua după
anafură şi se poate înmulţi, dar numai prin adăugare în apă proaspătă şi
nu peste o aghiazmă de la altă slujbă.
Acela este cu adevărat liber, care trăieşte pentru Hristos. El
se află deasupra tuturor nenorocirilor. Dacă el însuşi nu va voi să-şi
facă vreun rău, atunci niciodată altul nu va fi în stare să-i facă acest
lucru.