Cum te ajuta apa sfintita la Boboteaza

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....

Aghiazma mare, sfinţită în ziua de Bobotează, are harul izbăvirii de rele: de boli, de puteri potrivnice, de tulburare sufletească. Află de ce şi mai ales cum îţi poate fi de folos. În fiecare an, în a şasea zi a lunii ianuarie, este prăznui-tă Boboteaza, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor. Ea precede sărbătoarea Sfântului Ioan, care a săvârşit botezul Mântuitorului Iisus Hristos.

Apa sfinţită în această zi devine un simbol al Iordanului, în care a fost botezat Mântuitorul. Acesta este şi motivul pentru care aghiazma mare, cum mai este ea numită, este mereu limpede şi are puteri deosebite.

                                                     Ce este aghiazma mare

În ziua de Bobotează, după liturghie, preotul face o slujbă specială. Vase mari sunt umplute cu apă proaspătă, care va deveni aghiazma mare. Înseşi cuvintele rugăciunii de sfinţire a apei îi arată puterile: „Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor”.

O parte din apa sfinţită de Bobotează este folosită de preot pentru a stropi credincioşii veniţi la slujba de Bobotează, apoi în timpul botezului copiilor. O altă parte este dată credincioşilor, pentru a le fi de folos tot anul.
                                                                        Când se foloseşte?

Timp de opt zile de la sfinţire, în fiecare dimineaţă, pe nemâncate, credincioşii iau o gură din apa sfinţită, închinându-se. Bunii creştini ştiu că este mare păcat să bei din aghiazma mare după ce ai mâncat, să o arunci sau să o verşi. După data de 14 ianuarie, apa sfinţită se păstrează la icoană, într-o sticluţă curată, cu un fir de busuioc în ea.

Din ea vor mai gusta la sărbătorile mari, după spovedanie, şi în zilele de post, pentru a-i întări în credinţă. Chiar şi atunci când preotul opreşte un credincios de la împărtăşanie, acesta poate lua aghiazmă şi anafură, dar întotdeauna în această ordine, pentru că aghiazma mare este mai puternică decât anafura.

                                                 Aghiazma, izvor de sfinţenie

Apa este un element al biruinţei, purificator şi regenerator. De aceea, prin stropirea cu aghiazmă, casa este ferită de rele. Din vremuri străvechi, se spune chiar că mâncarea sau băutura în care se pune aghiazmă nu se alterează.

De asemenea, când credincioşii au necazuri mari sau simt că se apropie un pericol asupra lor sau a celor dragi, pe lângă rugăciunile rostite cu credinţă , dimineaţa, pe nemâncate, iau puţină apă sfinţită şi dau şi celor din familie. Aceasta îi protejează de toate gândurile rele care vin odată cu greutăţile vieţii.

                                                           Aghiazma mică

La fiecare început de lună şi la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, preotul săvârşeşte una dintre cel mai des întâlnite slujbe, aghiazma mică sau sfeştania.

Spre deosebire de aghiazma mare, aceasta se poate lua după anafură şi se poate înmulţi, dar numai prin adăugare în apă proaspătă şi nu peste o aghiazmă de la altă slujbă.

Acela este cu adevărat liber, care trăieşte pentru Hristos. El se află deasupra tuturor nenorocirilor. Dacă el însuşi nu va voi să-şi facă vreun rău, atunci niciodată altul nu va fi în stare să-i facă acest lucru.

TU VORBESTI CU DUMNEZEU?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....

           De multe ori vrem ca Dumnezeu sa ne indeplineasca dorintele. Suntem capabili de amenintari impotriva Sa, daca nu ne rezolva doleantele. Frecvent insa Dumnezeu nu are de unde sa stie ce dorim, atata timp cat nu avem un dialog cu El. Il cautam si vorbim cu El, doar atunci cand avem nevoie, vrem sa ne rezolve o problema anume. Pana atunci nici nu Il cunosteam ! Era un Strain pentru noi, dar speram ca acest Strain, despre care de multe ori nu stim mai nimic, sa ne asculte, sa ne iubeasca, sa ne daruiasca ce ne dorim. Este oare posibil, ca neavand un contact permanent cu cineva sa ii putem cere favoruri? Cand bate cineva la usa noastra, ne uitam, iar daca nu il cunoastem nu ii deschidem. Trebuie sa avem un dialog cu Dumnezeu. Un dialog deschis, avand la baza sinceritatea si iubirea. Dumnezeu ne asculta in orice problema am avea. Este chiar langa noi. Nu trebuie sa treaca o zi fara sa ii vorbim. Avem cu siguranta ce sa ii spunem, Il putem consulta ca pe cel mai bun prieten. Este cu siguranta cel mai sincer, care ne doreste doar binele si care ne da cele mai bune sfaturi. Uneori nu intelegem sfaturile Sale, sau poate nu le acceptam pentru ca nu sunt pe placul nostru pamantean.

Dumnezeu nu ne forteaza sa vorbim cu El, nu tipa la noi si nu bate cu pumnul in masa, pentru a ne face atenti. Se uita spre noi si nu intelege de ce nu ii cerem ajutorul cand suntem atat de apasati de probleme. Alergam si ne povestim necazurile altor oameni ca si noi, dar nu Ii cerem sfatul Dumnezeului nostru. Celui care ne-a creat si care ne cunoaste cel mai bine. Unele lucruri nu vrem sa le spunem Lui pentru ca ne este rusine, fara sa ne gandim la El ca la un Tata ceresc. Nu putem pastra o relatie deschisa cu Dumnezeu decat daca avem un dialog cu El.

Cum trebuie sa Ii vorbim ?

« Cu glasul meu catre Domnul am strigat, si m-a auzit din muntele cel sfant al Sau » (psalmul 3).

Chiar daca Domnul este intr-un loc atat de sfant, El ne aude, doar daca Ii vorbim. Niciodata nu ne lasa sa vorbim in gol. Primim un raspuns, pe placul nostru sau nu, la toate cererile noastre.

« Cand te-am chemat, m-ai auzit….. »(psalmul 4).

Sunt foarte multe locurile din psalmi unde gasim aceste exemple simple despre modul cum putem vorbi cu Dumnezeu. Sunt pentru noi un fel de ghid de conversatie. Deci, am inteles pana acum ca Domnul ne aude rugamintile. Este suficient sa Ii spunem ce vrem si atat ? Categoric nu ! Din start ar trebui sa ne intrebam daca suntem vrednici sa cerem ceva. Trebuie sa ne gandim la ce facem noi pentru El ! Nici nu este pretentios. Cu usurinta putem sa Il multumim. Este un Dumnezeu bun si iubitor, nu este tiranic si dictator. Suntem infantili daca credem ca prin nemarturisirea faptelor noastre, Dumnezeu nu le cunoaste. El stie tot despre noi. Sa ne pastram permanent dialogul cu Dumnezeul nostru, sa ne marturisim in fata Lui ca unui parinte intelegator, care ne poate ajuta. Dupa ce Domnul ne asculta cererea, noi ii ramanem datori. Este normal sa Il suparam atunci cand, dupa ce El ne ajuta neconditionat, noi Ii intoarcem spatele si plecam fara sa mai privim in urma. Ramane si ne priveste ca un parinte dazamagit care isi vede fiul nerecunoscator. Il putem multumi cu foarte putin. In lumea asta, cate eforturi nu facem sa ne multumim prietenii, sefii sau alti oameni pe care ii intalnim, dar nu miscam un deget pentru sufletul nostru. Sa pastram cateva momente din zi, pentru o discutie cu Tatal nostru ceresc, sa asteptam cu bucurie aceasta clipa. Daca vrem ca Dumnezeu sa ne auda, trebuie sa ii vorbim !

dr. Radu Tincu