Se spune că tăcerea este de aur. Dar nu totdeauna. În anumite
împrejurări, tăcerea este păcat; iată câteva exemple, când tăcerea devine
păcat:Când taci la spovedanie şi nu spui păcatele, e păcat.
Când îţi auzi copiii minţind, blestemând, înjurând, grăind de rău, etc. şi
taci şi nu-I mustri, este păcat.
Când copiii tăi fac fapte rele şi tu taci, e păcat.
Când semenul tău păcătuieşte şi tu îl vezi sau îi ştii păcatele şi nu-l
sfătuieşti de bine şi taci, e păcat.
Când nu-ţi înveţi copiii să meargă la Biserică, să se spovedească, să se
împărtăşească, să facă fapte bune, să fie respectuoşi, să se roage lui
Dumnezeu, tăcerea este un păcat.
Când nu te rogi lui Dumnezeu pentru părinţii sau copiii tăi, tăcerea este
un păcat.
Când asculţi pe cel ce vorbeşte de rău şi nu-l opreşti, ci taci, este un
păcat.Nu uita că ai datoria de a vorbi despre oameni cu Dumnezeu - adică a te
ruga pentru ei - cât şi datoria de a vorbi despre Dumnezeu cu oamenii - adică
a-i învăţa Credinţa Ortodoxă.
Să nu rămâi în nici o zi dator lui Dumnezeu cu Rugăciunea şi nici omului
cu cuvântul folositor.
