DOUĂ MÂINI ÎMPREUNATE

de Preot Sorin Croitoru

Două mâini împreunate și un suflet umilit
Care plânge cu durere, regretând că a greșit,
Pot să ne deschidă calea către mila lui Hristos,
Către marea Sa iubire pentru omul păcătos!

Două mâini împreunate sunt un dar neprețuit:
După orice rugăciune Dumnezeu ne-a miluit.
N-am primit noi bani și lucruri ce ne leagă de pământ,
Dar în sufletele noastre L-am primit pe Duhul Sfânt!

Două mâini împreunate.. Să vorbești cu Dumnezeu..
Să Îi spui ce ai pe suflet când te doare, când ți-e greu..
Să-I spui Lui ce te apasă, când în oameni nu mai crezi,
Să Îi ceri să te salveze, când soluții nu mai vezi..

Roagă-te cu bucurie, este Dumnezeul tău,
Te iubește fără margini, chiar de ești puțin cam rău..
Te vrea bun, dar nu te-obligă, vrea să îți dorești și tu;
Oamenii impun cu forța disciplina lor, El nu.

Două mâini împreunate deseori în rugăciuni
Ar putea pe bieții oameni să îi facă iarăși buni
Fiindcă pojghița de gheață de pe inimi s-ar topi,
Iar acestea, fericite, ar putea din nou iubi!

Două mâini nu se-mpreună niciodată în zadar
Fiindcă rugăciunea este nesfârșit izvor de har;
Precum țarina udată dă la vreme roada ei,
Roagă-te cu sârguință roada Duhului de vrei!

Două mâini împreunate ne transformă în copii,
Fiindcă Dumnezeu e Tată, iar noi toți Îi suntem fii;
Adânciți în rugăciune ne simțim îmbrățișați
Ca în vremurile-n care eram prunci nevinovați!

Câte daruri ne așteaptă, mâinile împreunând..
De aceea rugăciunea să îți fie primul gând,
Că-i păcat, căci trece viața și te pomenești că mori,
Și-ai lăsat nedezgropate minunatele comori!

COMOARA DIN CER

de Preot Sorin Croitoru

Zice-se de Sfântul Nifon că-ntr-o iarnă s-a-ntâmplat
Să zărească pe o stradă un sărac înfrigurat..
Fără ca să stea pe gânduri, cum am face astăzi noi,
Și-a scos haina și a pus-o peste umerii săi goi..

"Domnul să îți răsplătească!", zise omul zgribulit..
Sfântul Nifon îl privește plin de milă, mulțumit:
"Să te-audă Domnul nostru, om ce duci o cruce grea..
Ți-aș lua-o de pe umeri, crede-mă, de aș putea"..

Și se duse mai departe, iar sărăcu-n urma lui
Nu mai înceta, privindu-l, să dea slavă Domnului..
După luni de frig și foame, se-ncălzea și el puțin,
Astfel, bietul om al străzii, mai scăpase-un pic de chin..

Sfântul Nifon își făcuse pravila și-acum dormea,
Iar în somnul său de noapte dintr-o dată se vedea
Pe-o câmpie minunată ce se vede doar în vis..
Era raiul despre care Sfântul Pavel a și scris..

Păsări mici multicolore înălțau un tainic vers,
O cântare pentru suflet care te oprea din mers..
Flori atât de parfumate, cum nu vezi pe-acest pământ,
Răspândeau spre nări miresme, legănându-se în vânt..

O lumină nici albastră, nici ca cea de la apus,
Nici ca blânda auroră, strălucea frumos de sus,
Însă Sfântul Nifon vede că nu-i soare sus pe cer
Și atunci lumina-aceea i se pare un mister..

Se-auzeau copii la joacă și bărbați cântând în cor,
Pâlcuri, pâlcuri de fecioare alergând pe câmp de zor,
Pretutindeni veselie, cânturi, râsete zglobii,
Ce te fermecau cu totul, de uitai de unde vii..

Oamenii ce îi văzuse nu păreau de pe pământ:
Aveau trupuri luminoase, strălucind de Duhul Sfânt;
Unii străluceau mai tare, alții numai câte-un pic,
Însă toți aveau Lumina, de la mare pân' la mic!

Tot privind cu încântare, câteodată el zărea
Câte o persoană care-atât de tare strălucea,
Că părea un fel de soare ce se plimbă-n pas grăbit,
Iar atuncea Cuviosul Nifon o privea uimit..

"O fi unul dintre sfinții cei mai mari ce s-au născut,
Cine știe câte fapte minunate a făcut..
Cine știe ce martiriu sau torturi a suferit,
Când pe Dumnezeul nostru sfântul L-a mărturisit"!..

Da, avea dreptate Nifon, sfinți sunt cei ce străluceau,
Fiindcă ceilalți îndată se-nclinau când ei treceau!
Și își zise Cuviosul: "Iată cei ce s-au smerit
Sus, în cerurile 'nalte, cât de mult s-au preaslăvit"!..

Când deodată, patru îngeri ce cărau un cufăr greu,
Se opriră chiar la Nifon, ce se minuna mereu..
Unul zise: "Hai, deschideți, să îl răsplătim acum
Pe acel ce-și dete haina cerșetorului din drum"!

Și-ncepură-atunci a scoate haine fine fel de fel,
De o frumusețe care pe pământ nu vezi defel..
Toate-n fir frumos țesute, nu de in sau de bumbac,
Ci din raze colorate, nu cum oamenii le fac..

Pline ochi de nestemate și de perle de sidef,
Împletite chiar de îngeri, nu țesute pe gherghef!
"Vezi, Părinte cuvioase, câtă zestre ai primit,
Dacă, ascultând de Domnul, pe sărac l-ai miluit?"..

Însă bietul Sfântul Nifon, necrezând în ce vedea,
Se scuza cu fâstâceală: "Păi.. nu cred că-i zestrea mea"..
Cu un zâmbet plin de pace, îngerul îi întări:
"CEL CE-N VIAȚĂ MILUIEȘTE, MILUIT ÎN CER VA FI!

Și să nu te miri, bătrâne, pentru cele ce-ai văzut:
Domnul nostru răsplătește pentru binele făcut!
Nici o mică faptă bună nu se face în zadar,
Căci Iisus abia așteaptă să vă miluiască iar"!

După întâmplarea asta, Sfântul Nifon mai zelos
Se silea ca să primească plata Domnului Hristos..
Căuta-n cetăți săracii, îi hrănea și-i îmbrăca,
Și, spre marea lor uimire.. la sfârșit le mulțumea!

Când cei miluiți de dânsul îl priveau nedumeriți,
El le murmura cu lacrimi: "Binecuvântați să fiți"!..
Ferecând în ochii umezi nepătrunsul său mister,
Se gândea cu bucurie la comoara cea din cer..

SPOVEDANIE..

Dezleagă-mă, părinte,
De cine-am fost, ce sunt,
De false jurăminte
Și ura din cuvânt,
De vorba mult prea lungă
Ca cernerea de vânt,
De irosirea clipei,
De vini ce m-au înfrânt.

Dezleagă-mă, părinte,
Mărturisesc acum,
Nu-ți cer dezvinuire,
Pe toate mi le-asum,
Greșit-am deopotrivă
Cu ochii, fapta, gura,
Fățarnic și-n derivă,
Am înmulțit minciuna.
Tot rătăcind prin lume
Și nesporind talantul,
Mă simt ca un tăciune
Și-mi fumegă păcatul.

Dezleagă-mă, părinte,
De ce-aș mai vrea să-ți spun,
Nevrednică-s în toate
Și nu-s pe drumul bun,
Duc lupte fără număr
În sufletul bolnav,
Mă îndoiesc și sufăr
Și-i sunt mândriei, sclav.
Greșit-am către Domnul
Și nepăzind credința,
Îmi port înfipt pironul
Ce-mi spintecă ființa.

Dezleagă-mă, părinte,
De nu e prea târziu,
Cât pot, încă, alege
Cu cine vreau să fiu.
În focul stricăciunii,
Nestins și pieritor,
Sau pururea cu Domnul,
De viață ziditor.

Dezleagă-mă, părinte,
Nu-s vrednică să primesc
Din Preacinstitul Sânge
Și Trup Dumnezeiesc,
Îndură-te de mine,
E tot ce îți mai cer,
Să mă unesc cu Domnul
În Duh și-n adevăr.

Nadejde Angelina -- din vol. "Din primăveri trecute peste mine"
Pictura: "Confession"(artist necunoscut)

. DUMNEZEU NE OBSERVĂ INIMA ŞI-I CERCETEAZĂ CONȚINUTUL ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

🙏 Bucuria mea, iată cât de minunat grăiește Sfântul Părinte, Serafim de Sarov: "Omul cât timp este în trupul său, se aseamănă cu lumânarea aprinsă. Aşa cum lumânarea este ursită să se topească, la fel şi omul să moară. Sufletul lui însă, este nemuritor şi de aceea trebuie să ne îngrijim mai mult de suflet decât de trup: ,,Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?"

 Tot Sfântul Părinte, Serafim de Sarov, zice că "Scopul vieții creștinești este dobândirea Duhului Sfânt!" Harul acesta îl primește creștinul ortodox prin Sfintele Taine, care se săvârșesc numai în Sfânta Biserică Creștin Ortodoxă. 

Sfântul Părinte, Teofan Zăvorâtul, ne-a lăsat și acest cuvânt de învățătură: "Domnul dăruiește Harul, dar, El vrea ca omul să-L caute și să dorească a-L primi, închinându-se cu toate ale sale, lui Dumnezeu."

 Cât de minunat grăiește Sfântul Părinte, Ioan de Kronstadt: "Când îl avem pe Hristos în inima noastră, în toate aflăm mulțumire: amarul ni se pare dulce, sărăcia - bogăție, foamea - îndestulare, întristarea - bucurie! 

Când nu îl avem, pe Hristos în inima noastră, omul este pururea nemulțumit, nimic nu îl mai face fericit: nici sănătatea, nici mâncărurile și băuturile cele mai alese, nici desfătările. Pentru ca Hristos să se sălășluiască în noi trebuie să ne ostenim să dormim mai puțin, să întâmpinăm toate cu pace, răbdare și fără duh de răutate. Căci diavolul stă neîncetat la pândă, căznindu-se să ne lege cât mai adânc sufletul cu vreun păcat ori vreo patimă și, astfel, să ne răcească față de Dumnezeu". 

Este foarte important să știm și ce zice Sfântul Părinte, Paisie Aghioritul: "Dumnezeu ne observă inima şi-i cercetează conţinutul. Să ne cercetăm neîncetat, să ne căim de trecut şi să ne temem de neputinţele noastre. Cu toate acestea, să nu ne pierdem nădejdea în mântuirea noastră". 

Și cerând mereu de la Dumnezeu, SMERENIE și BLÂNDEȚE, să uiți cuvântul Sfântului Părinte, Isaac Sirul: "Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l. Şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi certarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…"

Viața e un anotimp,
Omul, călător în timp,
Când ești mic e PRIMĂVARĂ,
Ai crescut, deja e VARĂ,

Ce-ai sădit, culegi doar TOAMNA,

Peste ani, se-ntoarce IARNA!
Nu-i da trupului ce-ți cere,
Că se-ntoarce cu durere,

 
Nu-ți dezmierda trupul tău,
Că ți-l faci ție călău!

🙏 O, Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, Cel de o cinste cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, ajută-ne să ne slobozim din adâncul putrejunii păcatului și al smintelii poftelor mai înainte de sfârșit!

                                                                         Preot Ioan 🛎️.

SFÂNTA CRUCE - JERTFELNICUL JERTFEI CELEI ÎNFRICOȘĂTOARE ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".... 

   🙏 Bucuria mea, este adevărat ce se spune despre cruce că a fost unealtă groaznică de tortură, dar să luăm aminte că Domnul nostru Iisus Hristos a iubit crucea și este evident că nimeni n-ar fi putut să-L răstignească pe Hristos, dacă El n-ar fi vrut! Pe Sfânta Cruce, pe acest "Altar", a ispășit păcatele întregului neam omenesc. Sfânta Cruce arată rușinea noastră (păcatele), iar din partea lui Dumnezeu arată iubirea nemărginită pentru noi oamenii. Deci, Crucea o cinstim pentru ca a devenit "Altarul de mare Sfințenie" sau altfel spus: "JERTFELNICUL JERTFEI CELEI ÎNFRICOȘĂTOARE". În concluzie, Crucea este cinstită pentru că prin ea s-a înfăptuit MÂNTUIREA UNIVERSALĂ a oamenilor. Hristos, "PAȘTELE NOSTRU", cum zice Sfântul Apostol Pavel, s-a jertfit pe Crucea înălțată pe Golgota și nu în templul iudeilor, pentru ca aceștia să nu-și însușească Jertfa, să nu creadă ca numai pentru acel neam a fost adusă, ci să știm că este o Jertfă universală - pentru întreaga fire omenească. Zice Sfantul Apostol Pavel: “Cuvântul crucii este nebunie pentru cei ce pier, iar pentru noi care ne mântuim este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:18). Și tot el spune: “Să nu-mi fie mie a mă lăuda, decât numai în Crucea lui Hristos” (Galateni 6:14). 

                                                                                                    Amin și Aliluia!

                                                                                                       Preot Ioan 🛎.

De ce credinţa ortodoxă este cea adevărată ?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

RĂSPUNS:

Toţi cei care credem în Domnul nostru Iisus Hristos, ne numim creştini. Însă uneori vă puneţi întrebarea de ce sunt mai multe culte (credinţe, confesiuni) creştine? Şi ortodocşi, si catolici, şi protestanţi, şi baptişti, şi adventişti, şi penticostali, şi alte culte. Unde este adevărul, căci toţi aceştia susţin că la ei este adevărul, la ei este credinţa cea adevărată.
În Sfânta Carte scrie că Hristos este capul Bisericii (nu al bisericilor). Deci Biserica este una, căci Hristos are un singur cap. Care să fie Biserica adevărată ?

Haideţi să coborâm în timp spre începuturile creştinismului, la origini.

La Înălţarea la Cer, Domnul Hristos oare a lăsat mai multe credinţe creştine pe pământ ? Noi cunoaştem credinţa de la Ucenicii Domnului, de la Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti. Aţi auzit cumva că unii apostoli erau ortodocşi, alţii catolici, alţii adventişti ? Nu, desigur. La început a fost o singură credinţă, o singură Biserică. Creştinii s-au ghidat mai întâi după învăţătura primită de la Apostoli, care s-a transmis prin tradiţie. Mai târziu o parte din această tradiţie a fost scrisă în Sfintele Evanghelii, în Faptele Apostolilor, în Epistole, în scrierile Sfinţilor Părinţi. O vreme toate au fost bune şi frumoase. Dar ce s-a întâmplat după aceea. Unii oameni, din mândrie, din îngâmfare, au răstălmăcit învăţătura sănătoasă primită de la Ucenicii Domnului, şi au adus unele interpretări, unele inovaţii în cult şi în dogmă. Însă Părinţii Bisericii din toată lumea creştină, călăuziţi de Duhul Sfânt, s-au strâns în Sinoade (Soboare, un fel de congrese internaţionale), unde au discutat problemele apărute şi au restabilit ordinea în Biserică, iar rătăciţii au căzut sub blestemul Bisericii. Au fost şapte asemenea Sinoade în decursul istoriei, la care au participat sfinţi mari (ex. Sf. Nicolae, Sf. Spiridon, Sf. Împărat Constantin cel Mare etc.) unde s-a stabilit cu exactitate cum trebuie să credem, ce trebuie să credem (Crezul), unde s-a demonstrat, uneori în chip minunat, că icoana şi crucea nu sunt idoli, că Sf. Duminică este ziua Domnului, ziua eliberării noastre din robia iadului, şi multe alte lucruri necesare cultului creştin.
A mers aşa Biserica mult timp, cca. o mie de ani.

La anul 1054 apare în Biserică Marea Schismă, adică o mare ruptură, o separare a părţii de răsărit a Bisericii (Bizanţ), de partea de apus (Roma), datorită pretenţiei papilor din apus de a-şi exercita supremaţia asupra întregii Biserici creştine, ceea ce nu era în concordanţă cu hotărârile Sinoadelor Ecumenice, mai ales că Apusul făcuse unele modificări în dogmă (ex. Filioque la Crez).

În cadrul bisericii apusene a apărut o altă ruptură când s-au desprins protestanţii (care au protestat din anumite motive împotriva papei). Din protestanţi s-au desprins alte grupări creştine, care şi-au făurit un cult după bunul lor plac, nemaipăstrând aproape nimic din cultul creştin stabilit la Cele Şapte Sinoade Ecumenice. Prin urmare unii ţin sâmbăta ca zi de odihnă; nu mai păstrează Sfintele Taine ale Bisericii; fug de cruce, de icoană, de tămâie; nu mai au sfinţi, nu mai au preoţie, nu mai au biserică. Unii au ajuns chiar să-i cunune pe homosexuali, să facă femei preoţi, şi multe alte rătăciri.

După desprinderea de Biserica primară, toate celelalte culte şi confesiuni au făcut tot felul de modificări după poftele şi neputinţele oamenilor.

Doar Biserica noastră Ortodoxă de Răsărit mai păstrează în totalitate predaniile şi tot ce ne-a fost lăsat de la Sfinţii Apostoli şi de la Sfinţii Părinţii noştri, care şi-au vărsat sângele, ca mucenici, pentru păstrarea neştirbită a sfinţeniei Bisericii Strămoşeşti. Ea este Biserica adevăratei slave (în greacă, ortho = corect, doxa = slavă) a lui Dumnezeu.

Dumnezeu arată lumii că Biserica Ortodoxă este cea adevărată prin mai multe minuni, şi anume:

1.În fiecare an, la Ierusalim, în Biserica Sfântului Mormânt, numai şi numai la Paştele ortodox, coboară din Cer o lumină dumnezeiască (Sfânta Lumină), care aprinde vata ce este aşezată pe Sfântul Mormânt şi lumânările din mâinile credincioşilor. Această lumină nu este o lumină materială, căci la început, câteva minute nu frige. I-am văzut pe mulţi trecându-şi mâinile şi bărbile peste această flacără sfântă, fără să se ardă.

Această minune o văd şi celelalte religii şi culte, dar stau împietriţi în mândria lor şi nu vin la adevărata credinţă.

2. Ştim cu toţii că Agheasma Mare pe care o săvârşeşte preotul ortodox la Bobotează nu se strică. Eu am băut de la o bătrână din Constanţa agheasmă de 40 de ani, şi era aşa de plăcută la gust ca şi cum ar fi fost sfinţită în acea zi !

 Unii spun că agheasma noastă nu se strică fiindcă preotul foloseşte busuioc şi cruce de argint. Nu este adevărat ! Agheasma se sfinţeşte şi cu cruce de lemn, şi tot la fel este. Unii oameni au încercat să prepare şi ei agheasmă, procedând precum preotul, dar mare le-a fost mirarea când au văzut că „agheasma” lor s-a stricat, iar cea sfinţită de preot a rămas curată.

3. Creştinii care au dus o viaţă sfântă, sunt proslăviţi de Dumnezeu, căci după moarte trupurile lor, în multe cazuri, nu putrezesc şi sunt plăcut mirositoare. De exemplu Sfântul Ioan Iacob de la Hozeva, român de neam. Sau mai recent, după cum ştiţi din presă, Părintele Ilarion Argatu de la Mânăstirea Cernica, la care, când era în viaţă, alergau mulţi creştini pentru rezolvarea necazurilor lor, a fost găsit după şapte ani neputrezit.

4. Cunoaşteţi destule cazuri de părinţi duhovniceşti ortodocşi plăcuţi lui Dumnezeu, care au primit darul înainte-vederii şi care atunci când aţi alergat la dânşii deja vă cunoşteau necazurile şi ştiau şi cum vă cheamă.

 
5. Aţi auzit, sau aţi văzut icoane ortodoxe care plâng cu lacrimi de sânge sau de mir. Uneori mirul care a izvorât din aceste icoane a depăşit cu mult greutatea icoanei.

Şi sunt multe alte dovezi palpabile din care rezultă că Biserica Ortodoxă este Biserica lui Hristos. Le veţi afla dacă veţi veni mai des la biserică şi veţi citi mai multe cărţi ortodoxe şi nu toate prostiile de prin reviste şi ziare care fac reclamă păcatelor: desfrânării, violenţei, lăcomiei, lenei, luxului şi altor păcat

"Doamne, invata-ne si pe noi sa ne rugam" "!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

 



"Intr-o zi ,Iisus se ruga intr-un loc anumit.Cand a ispravit rugaciunea , ucenicii Lui i-a zis:"Doamne, invata-ne si pe noi sa ne rugam" "!

Rugaciunea nu este numai o rostire de dorinte, nu este numai un strigat la necaz sau o cantare de lauda, ci este o stare de luare aminte, de asteptare si de ascultare atenta la cele de sus.
A ne ruga inseamna a vorbi cu Dumnezeu si a ne recunoaste pacatele pentru care cerem iertare iar atunci cand consideram ca am fost iertati ai vom multumi pentru aceasta.

Cine se roaga mult , cunoaste mai bine voia lui Dumnezeu. Intreaga viata a Domnului Isus a fost o rugaciune si ucenicii erau impresionati pentru rugaciunile sale si pentru faptul ca se retragea intr-un loc linistit .Acolo unde era numai El si Dumnezeul Sau.

Rugaciunea in fiecare dimineata este datatoare de liniste , si gasim in ea modul de a fi condusi pe intrg parcursul zilei de catre Dumnezeu.

Rugaciune;

Sculandu-ne din somn cadem catre Tine, Bunule, si cantaare ingereasca stigam Tie,Puternice ;Sfant Sfant Sfant esti Dumnezeule.

Biserica ştiţi cum se roagă?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

"Dacă ai supărat pe cineva sau te-a supărat cineva şi începi să-l pomeneşti la rugăciune, numai vezi că, de la o vreme, se ridică ura din mijloc.

 Prin rugăciune se taie vrajba şi îndată îl câştigi pe acela şi îl aduci la înţelegere, la unire. 

De aceea spune Sfântul Maxim: 

"Când vei vedea pe cineva că te urăşte, sau te nedreptăţeşte, fie cu dreptate, fie cu nedreptate, începe să-l pomeneşti la rugăciune. 

Dar să nu-l pomeneşti, să-i fie lui vreun rău, că atunci cade pe tine. Să zici aşa: 

„Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul şi pe fratele meu (cutare) că pentru păcatele mele s-a supărat pe mine. Pentru că fratele meu este oglinda mea şi el vede răutaţile mele.”

Aşa spune şi Sfântul Ioan Scărarul.

„Să nu învinuieşti cumva pe fratele tău când te rogi pentru el, sau să-i ceri pedeapsă”, cum îi pun unii în pomelnice la vrăjmaşi. Nu-i voie! Chiar dacă îi puneţi pe unii la vrăjmaşi,

 Biserica ştiţi cum se roagă?

 Biserica se roagă pentru vrăjmaşi să-i înţelepţească, să le ierte păcatele, să-i aducă la cunoştinţa adevărului, să-i facă blânzi şi să-i întoarcă cu bine."

                                                                                                   (Părintele Ilie Cleopa)

... OCARA DE LA OAMENI, ADUCE INTRISTARE INIMII, dar, SE FACE PRICINA DE CURATIE CELUI CE O RABDA! ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Bucuria mea, prin smerenia si simplitatea ei, prin ascultare si dragoste, prin jertfire si daruire de sine, Maica Domnului este, dupa Hristos, modelul de urmat pentru noi toti. Oricata cinste si slava ne-ar da oamenii, oricate vrednicii am dobandi, oricate ceasuri ne-am desfata, toate trec, se risipesc si dispar ca visele noptii si ca fumul ce se risipeste in vazduh. Ba, inca de multe ori acestea lasa in noi amaraciune, tristete si durere. Singurele care raman sunt ascultarea de voia lui Dumnezeu, smerenia, dragostea si o viata crestina traita in pace. 

Asemenea Sfantului Parinte, Ilie Cleopa, si Sfantul Parinte, Paisie Olaru, ne indeamna sa avem indelunga rabdare: "Eu tot am spus la toti: rabdare, rabdare, rabdare in boala, rabdare in orice necaz. Dar cand ajungi sa rabzi tu, atunci vezi cat este de greu de rabdat!" Mi-a placut taaare mult acest cuvant de invatatura al Sfantului Parinte, Marcu Ascetul: "Ocara de la oameni aduce intristare inimii, dar se face pricina de curatie celui ce o rabda."

 Sfantul Parinte, Isaac Sirul, ne indeamna la pocainta

: "Prin botez primim iertarea pacatelor in dar, fiind nevoie numai de credinta, pe cand in Pocainta, pentru iertarea pacatelor de dupa botez, ni se cer "osteneli si necazuri si intristari si strapungeri si lacrimi si plans vreme indelungata" si apoi primim iertarea. 

Sfantul Parinte, Nicolae Velimirovici, zice asa:

"In aceasta lume este o inselare sa crezi ca se poate sluji la doi stapani, a incerca sa slujesti in paralel lui Dumnezeu si mamonei, ce duce la sfasieri launtrice, la ruperea sufletului de catre draci." Si zice Sfantul Parinte, Ioan Gura de Aur: "Esti bogat? Foarte bine! Eşti zgarcit? Foarte rau! Nu bogatii vor fi osanditi, ci, aceia care slujesc bogatiei.”

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze bucuria mea, in toata ziua de astazi. 

                                                                                            Amin si Aliluia!
                                                                                              Preot Ioan .

Crucea vietii omenești

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                        

Un creştin odinioară
Tot se căina mereu:
Grea mai este crucea asta
Ce mi-a dat-o Dumnezeu!

Cum o dau nu-mi merge bine,
De necazuri nu mai scap,
Şi muncesc din greu ca boul
Până cad lângă “proţap”!

Iară alţii sunt mai leneşi
Şi trăiesc mai în belşug,
Numai mie (vorba ceia)
“Boii nu-mi mai rag la jug”!

Şi ofta creştinul nostru
Şi era mereu cârtind:
Nimeni nu putea odată
Să-l audă mulţumind.

Însă cel de sus Părinte
Care-ajută pe “mişel”
Căutând din cele Sfinte
Cercetatu-l-a pe el.

A trimes la el un Înger
Noaptea când dormea trudit
Şi luând pe om de mână
L-a urcat pe deal la Schit.

Se făcea că este ziua
Şi erau numai ei doi
Între nişte cruci frumoase
Felurite, după soi.

Unele erau de aur
Altele din fier şi lemn,
De argint şi de aramă,
Fiecare cu un semn.

Zicea îngerul atuncea:
“Ia-ţi o cruce, care vrei!
Numai potriveşte-o bine
Şi te-ntoarce la bordei!”

Lacom, el apucă-n grabă
Cea de aur mai întâi,
Începând s-o tăbârcească
Pe voinici umerii lui.

De prea multă strălucire
Nu te poţi uita la ea,
Dar voind ca s-o ridice,
Vede că-i nespus de grea.

Se mai uită, iar încearcă,
Până ce îşi ia de seamă
Să-şi aleagă altă Cruce
Tot frumoasă, de aramă.

Dar în ciuda lui ş-aceea
– Pentru dânsul – este grea,
Cea de marmură mai tare,
Cea de fier cam tot aşa.

Lângă ele mai la vale
Vede sub un copăcel,
Cruce de stejar uşoară,
Numai bună pentru el.

O ridică deci şi pleacă,
Iară Îngerul pe drum
Îl întreabă pentru cruce,
Dacă-i mulţumit acum.

“Slavă Domnului, răspunde,
Tare-s mulţumit de ea,
Că din toate numai asta
Este după vlaga mea!”

Îngerul atunci îi zice:
“Omule nemulţumit!
Pentru Crucea vieţii tale
Totdeauna ai cârtit!

Astăzi te-am adus anume
Ca să-ţi fie ţie semn
Ca nici una nu poţi duce,
Decât crucea cea de lemn.

Asta este “Crucea Vieţii”
Dată ţie de când eşti,
Deci lui Dumnezeu dă slavă
Şi de-acum să nu cârteşti.

Cele de metaluri scumpe
Sunt a oamenilor sfinţi,
Cari sufăr pân-la sânge,
Întru grele nevoinţi.

Iară tu cu sărăcia
Lesne te vei mântui,
Dacă vei păzi credinţa
Şi răbdând vei mulţumi!

Sf.Ioan Iacob Hozevitul-Crucea vietii omenești

TÂNĂRUL CEL BOGAT

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

 


de Preot Sorin Croitoru

 
Zise tânărul acela: "Doamne, spune-mi ce să fac
Să-mi câștig un loc în ceruri și lui Dumnezeu să-I plac"..
Îl privi cu simpatie și-i răspunse Domnu-atunci:
"Dacă vrei un loc în ceruri.. ține sfintele porunci"!

Tânărul, privind spre Domnul, Îl întreabă curios:
"Care sunt acestea, Doamne?" și-i răspunse iar Hristos,
Înșirându-i dintre toate, (cele zece, vreau să spun),
Doar o parte dintre ele celui ce-L numise "bun"..

Cam cu mare ușurință, atunci tânărul bogat
Nu stătu prea mult pe gânduri: "Toate astea le-am păstrat"!
De s-ar fi gândit mai bine.. nu fusese chiar așa,
Căci precum "pe sine însuși", el pe nimeni nu iubea!

Domnul a privit spre tânăr și i-a demonstrat atunci
Că de fapt el împlinește.. CE-I CONVINE din porunci!
Și Își puse, deci, la probă "ucenicul" cel zgârcit:
"Uite.. vezi.. te-nvăț un lucru, ca să fii desăvârșit..

Mergi acum și îți împarte bogăția la săraci,
Apoi vino de-mi urmează, și desăvârșit te faci"!
Când aude-aceste vorbe, marele "împlinitor"
Al poruncilor iubirii.. o cam rupe la picior!

Și Se-ntoarce Domnul nostru spre apostolii tăcuți:
"După cum vedeți, bogații pentru Rai nu sunt făcuți..
Mai devreme prin urechea acului strecori cămila,
Decât, după cum văzut-ați, pe bogat în Rai cu sila"!

... SFÂNTA CRUCE - JERTFELNICUL JERTFEI CELEI ÎNFRICOȘĂTOARE ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

   🙏 Bucuria mea, este adevărat ce se spune despre cruce că a fost unealtă groaznică de tortură, dar să luăm aminte că Domnul nostru Iisus Hristos a iubit crucea și este evident că nimeni n-ar fi putut să-L răstignească pe Hristos, dacă El n-ar fi vrut! Pe Sfânta Cruce, pe acest "Altar", a ispășit păcatele întregului neam omenesc.

 Sfânta Cruce arată rușinea noastră (păcatele), iar din partea lui Dumnezeu arată iubirea nemărginită pentru noi oamenii. 

Deci, Crucea o cinstim pentru ca a devenit "Altarul de mare Sfințenie" sau altfel spus:

"JERTFELNICUL JERTFEI CELEI ÎNFRICOȘĂTOARE".

În concluzie, Crucea este cinstită pentru că prin ea s-a înfăptuit MÂNTUIREA UNIVERSALĂ a oamenilor. Hristos, "PAȘTELE NOSTRU", cum zice Sfântul Apostol Pavel, s-a jertfit pe Crucea înălțată pe Golgota și nu în templul iudeilor, pentru ca aceștia să nu-și însușească Jertfa, să nu creadă ca numai pentru acel neam a fost adusă, ci să știm că este o Jertfă universală - pentru întreaga fire omenească. Zice Sfantul Apostol Pavel: “Cuvântul crucii este nebunie pentru cei ce pier, iar pentru noi care ne mântuim este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:18). 

Și tot el spune: “Să nu-mi fie mie a mă lăuda, decât numai în Crucea lui Hristos” (Galateni 6:14). 

                                                                                                Amin și Aliluia!

                                                                                               Preot Ioan 🛎.

N-am nădăjduit niciodată în ajutorul omenesc

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

N-am nădăjduit niciodată în ajutorul omenesc, ci întru Tine, Iisuse, Care povățuieşti inimile şi paşii noştri. Nu m-am mândrit niciodată pentru binele pe care l-am putut face, ştiind că binele vine de la Tine, Care eşti izvorul a toată bunătatea - numai răul este lucrul omului. 

Ramai cu noi, Doamne, în noaptea ce se apropie, această noapte în care nu vedem ce putem face. Dar dacă Tu vei fi Lumina noastră, de cine ne vom teme? În mijlocul durerilor care mă întristează, cea mai mare suferință ar fi dacă Te-ai depărta de mine. Mă voi sili deci sa Te țin aproape de mine prin răbdare, supunere şi lăsare cu totul în voia Ta cea sfântă.

Voia Ta este ca toate făpturile Tale să fie fericite, Doamne. Fă ca nenorocirile care mă apasă să-mi fie de folos sufletesc şi măntuitoare experiență. Tu ai zis că nu voieşti moartea păcătosului şi eşti gata să-l primeşti pe cel care se întoarce la Tine cu inima umilită. Nu mă parăsi în durerea ce mă apasă, o Dumnezeule puternice! Dă-mi mijloace să mă ridic şi să fiu folositor, atât mie, cât şi fraților mei oameni. Făptura mâinilor Tale Te strigă cu durere! Fiul cel rătăcit se aruncă în brațele Tale părinteşti. 

Îl vei lepăda oare de la Tine? O, nu! Aceasta nu se potriveşte bunătății şi îndelungii răbdării Tale. Credința mea este tare în făgăduințele Tale, ca şi nadejdea mea în milostivirea Ta cea nemărginită, iar dragostea mea nu se dezlipeşte de Tine, Care eşti tot numai dragoste.
Plin de aceasta cunostinta, cred ca bunatatea Ta nu ma va parasi pana in sfarsit.

 
                                                                                                                        Aliluia

CRUCEA DOMNULUI HRISTOS

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

 
Creștinule, să-ți amintești
De stai, de vii sau de te duci,
Pe trup să te pecetluiești
Mereu cu Semnul Sfintei Cruci!

Căci iată, nouă ni s-a dat
Ca să ne fie de folos
Din ceruri Semnul minunat:
Chiar Crucea Domnului Hristos!

Creștinule, când te trezești
O Cruce repede să-ți faci..
Pe Dumnezeu să Îl slăvești,
De vrei Stăpânului să-I placi.

Când ai plecat la muncă iar
Cu Crucea să te însemnezi,
Ca să nu-ți fie în zadar
Sudoarea frunții, când lucrezi.

Creștinule, când te hrănești
Și de începi, și de-ai gătit,
Cu Cruce tu să-I mulțumești
Lui Dumnezeu ce te-a hrănit!

Iar în necaz și în dureri,
Când nu te poți opri din plâns
Și milă Domnului Îi ceri
Tu Semnul Crucii ține-l strâns!

Atunci când tu ești mulțumit
Și toți ai tăi sunt fericiți
Că Dumnezeu v-a miluit,
Cu Semnul Crucii să-L slăviți!

Iar noaptea când te duci la somn
De greul zilei ostenit,
Văzând pe Cruce pe-al tău Domn,
Să te gândești cât te-a iubit..

amin

UNDE SUNT NEBUNII?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Eliana Popa

 
Unde sunt acei nebuni care-aud de sus chemarea,
Să ridice neamul nostru și să îi redea onoarea?
Unde ni-s nebunii țării care au curaj să lupte
Cu un veac de întuneric și guvernele corupte?

Stăm cu frunțile-n țărână și cu ștreangul sub bărbie
N-ai avut stăpâni, române, însă azi stai în robie!
La piciorul Europei ne așează guvernanții,
Tote slugile ocultei, toți pigmeii și-nbuibații!

 
Căci acei ce ni-s aleșii s-au făcut stăpâni pe toate,
Nu i-ar mai răbda pământul, de lichele-mpăunate!
Zic și eu ca Eminescu:,, mânca-le-ar inima câinii"
Celor ce ne pun cătușa tot mai strâns în jurul mâinii.

 
Unde ni-s nebunii, Doamne, care-s pregătiți să moară,
Pentru Adevăr și Neam, pentru Tine, pentru Țară?
Caci în veacu-acesta negru, voi fi socotit nebun,
Daca vreau să-nving minciuna și nu vreau să mă supun.

 
Unde ni-s nebunii, Doamne, s-au născut sau se vor naște?
Doar prin jertfa lor de sânge, Neamul nostru va renaște!
Însă până-n acea clipă când s-or ridica nebunii
Tu, române, saltă-ți fruntea, noi aici suntem stăpânii!

Cel ce înşală

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                                      

Cu mult timp în urmă, a trăit un boier tare bun. într-o zi, 1-a chemat la el pe un ţăran şi i-a spus:
- Uite, omule, fiindcă ştiu că familia ta o duce destul de greu, vreau să te ajut. îţi dau de muncă şi te plătesc foarte bine. 

Vrei să lucrezi pentru mine?

- Sigur, boierule - a răspuns omul bucuros - ce trebuie să fac?

- Să-mi construieşti o casă, la marginea pădurii.

Ţăranul a plecat bucuros şi, chiar din acea zi, s-a apucat de treabă. Boierul îi dădea bani pentru tot ce trebuia să cumpere, însă omul ce şi-a spus? "E, şi aşa nu mă vede, ce-ar fi să-1 înşel?!"
Şi, în loc să facă totul aşa cum ar fi trebuit, a început să cumpere lucruri ieftine şi proaste şi să cheltuiască banii ce îi rămâneau. Când a terminat, casa arăta tare frumos pe dinafară, dar ţăranul ştia că n-o făcuse bine şi că, destul de repede, ea se va strica.

Când i-a arătat casa boierului, acesta i-a spus:

- Fiindcă ştiu că tu şi familia ta locuiţi într-o cocioabă mică, îţi fac cadou această casă. De-aia te-am lăsat pe tine să o construieşti şi ţi-am spus acum, la sfârşit, tocmai pentru ca bucuria voastră să fie mai mare.

Acum şi-a dat seama omul de greşeala sa. A vrut să-1 înşele pe altul şi, de fapt, singur s-a înşelat. Dacă ar fi fost cinstit şi şi-ar fi văzut de treabă, şi-ar fi făcut un bine lui şi familiei sale. Acum însă, părerile de rău nu mai puteau îndrepta nimic.

în sinea lui, omul s-a jurat să nu mai înşele niciodată pe nimeni.

"După cum ne purtăm noi cu aproapele, aşa Se va purta Dumnezeu cu noi."

(Sfântul Ioan Gură de Aur )

Când l-ai văzut pe aproapele tău, pe Dumnezeu L-ai văzut.
(Sfântul Clement Alexandrinul).

Cel ce se sileşte să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru toate cele primite de la aproapele său, acela se sileşte şi să iubească

                                                                                                                (Sfântul Teofilact).

N-am pierdut...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

N-am pierdut niciodată cu bunătatea. Este adevărat că au fost și oameni care doar au profitat de sufletul meu cald și încăpător, că au fost și oameni care mi-au răspuns cu rău la binele oferit, că au fost și oameni nerecunoscători, însă viața m-a răsplătit din plin pentru toată bunătatea mea. Tot ceea ce nu am primit de la oameni, am primit înzecit de la Dumnezeu.

N-am pierdut niciodată cu modestia. Este adevărat că unii oameni m-au desconsiderat și că m-au subestimat, dar cu timpul au realizat că modestia este o virtute și au ajuns să își dorească să fie ca mine. Iar ceilalți, care m-au apreciat obiectiv au câștigat în mine un prieten loial.

N-am pierdut niciodată cu sinceritatea. Au plecat de lângă mine doar oamenii care nu suportă adevărul și mi-au devenit dușmani doar cei nesinceri, care, oricum nu aveau ce căuta în viața mea.

N-am pierdut niciodată cu răbdarea. Este adevărat că uneori a trebuit să aștept foarte mult pentru a-mi îndeplini câte un vis, iar alteori a trebuit să renunț de tot la visurile mele… Dar am învăţat că cele mai mari realizări necesită timp și că pentru cele mai importante lucruri trebuie să fii pregătit, pentru a ști cum să le valorifici și să nu le pierzi.

N-am pierdut niciodată iertând. Este adevărat că am iertat oameni care m-au rănit foarte tare, care nu și-au cerut iertare niciodată și care nici măcar nu au regretat că m-au nedreptățit. Dar iertându-i, am câștigat un suflet liber și liniștit, netulburat de amintiri triste din trecut, de regrete, de frustrări și de dureri.

N-am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu. Este adevărat că uneori nu am înțeles greutățile nemeritate prin care a trebuit să trec, dar totodată mi s-a dovedit că orice problemă are o rezolvare, că orice încercare își are rostul ei, că după orice sfârșit urmează un alt început, că după orice durere urmează o mângâiere, că după orice pierdere de sine urmează o regăsire, că după orice eșec urmează o reușită…

N-am pierdut niciodată iubind. Este adevărat că nu mi s-a răspuns întotdeauna cu aceeași iubire, că unii oameni m-au iubit doar declarativ și că doar m-au folosit, dar eu m-am dăruit cu totul și am refuzat să nu mai cred în iubire doar pentru că am întâlnit și oameni care m-au dezamăgit. Iubind, am trăit din plin, cu bucurii și cu momente de adâncă tristețe, dar am trăit cu adevărat… iar azi, privind în urmă, nu regret nimic, nu îmi este rușine de omul care am fost și mai ales, am învățat că iubirea nu cunoaște limite și că este motivul existenței mele…


Shri Mooji Baba

... PAHARE MARI și PAHARE MICI! ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

               

   Bucuria mea, mereu am vorbit despre Porunca iubirii. 

"Dacă vrei să cunoşti ADEVĂRUL, 

 De vrei să-ntâlneşti FERICIREA, 

 În inima poartă-nflorite,

 CREDINȚA, NĂDEJDEA și IUBIREA." 

   ❤️ Inima noastră, trebuie să fie plină de iubire, fiindcă, așa ne îndeamnă Sfântul Părinte Ilie Cleopa: "INIMA ESTE CĂMARA ÎNTÂLNIRII CU DUMNEZEU", iar Sfântul Părinte, Paisie Aghioritul spune în chip minunat: "Oamenii care au dragoste și bunătate se aseamănă cu Îngerii care transmit bucurie și veselie, oriunde s-ar afla." Sfântul Isaia, Pustnicul, ne învață că: "Dragostea de aproapele, întemeiată pe dragostea de Hristos, este trainică, nestricată, nebiruită, nesfărmată“. 

FIȚI CU LUARE AMINTE! 

Să nu lăsăm nici-un gând neconform cu voia lui Dumnezeu, să pătrundă în inima noastră și toate să le facem cu bucurie, cu dăruire, fiindcă, TRISTEȚEA ESTE MOARTEA SUFLETULUI! 

Sfântul Isaia Pustnicul, spune că: "Stăruința în tristețe, scufundă SUFLETUL, ofilește TRUPUL, împuținează VIRTUȚILE și mărește RĂUTATEA.” Sfințitul Părinte, Teofil Pârăianu, ne încredințează că: "NU SE POATE SĂ FII UN BUN CREȘTIN ORTODOX ȘI SĂ NU AI PARTE DE BUCURIE". 

Sfântul Părinte, Arsenie Papacioc zice: “Sunt PAHARE MARI și PAHARE MICI, dar, fiecare pahar, dacă este plin, este desăvărșit!”, adică, oamenii sunt diferiți și fiecare, la măsura lui, adică, DUPĂ PUTERE, trebuie să aibă “PAHARUL SUFLETULUI” plin cu iubire și cu Sfinţenie!

   🙏 FRUMUSEȚEA SUFLETULUI, ESTE UN DIAMANT PREȚIOS.

 Sufletul nu are vârstă, are doar valoare!

"Să fii curat, ca floarea de smochin, 

 Să ai tăria pietrei de rubin, 

 Să fii model, în felul cum trăiești, 

 Pe-aproapele, ca frate, să-l iubești. 

 Să fii model, în buna cuviință, 

 Să înțelegi iubirea, prin credință, 

       Să știi prin grai, a vindeca o rană, 

       Și vei primi a Sfinților coroană, 

       Pe câmpul dărniciei fii model, 

       Din primul rod jertfește pentru El. 

       Ca pomul cel sădit lângă izvor, 

       Răcoarea ta, s-ajungă tuturor, 

              Păstrează al credinței legământ, 

              Model să fii în rugă și-n cuvânt".

                                                                                                Amin și Aliluia!

                                                                                                Preot Ioan 🛎.