BUCURIA MANTUIRII vine din JERTFA si OSTENEALA!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Bucuria mea, dupa cuvantul Sfantului Gavriil Marturisitorul: "Fiecare se poate Sfinti in felul sau, in timpul sau in locul unde l-a pus Dumnezeu. 

Nu exista scuza pentru lenea noastra." Un singur tel are fiecare crestin ortodox pe pamant: MANTUIREA SUFLETULUI.

 Sfantul Isaac Sirul, ne spune asa: "Calea lui Hristos este crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a suit vreodata la cer prin comoditate.” Iar Sfantul Ioan Gura de aur ne sfatuieste asa: "Cine vrea sa impartasească slava Lui Iisus Hristos, trebuie sa-i impartaseasca si viata." 

Sfantul Efrem Sirul, spune despre cei ce se nevoiesc spre dobandirea Duhului Sfant: “Nu pot avea odihna pe pamant cei ce voiesc sa se mantuiasca”. Necontenita este lupta, fie din afara, fie dinlauntru. Vrajmasul ne lupta uneori in chip vazut prin oameni si prin lucruri, iar alteori, in chip nevazut prin cugete. 

Uneori, diavolul se arata pe fata si ne lupta cumplit si cu salbaticie, ca un vrajmas, iar alteori, in chip de prieten lingusitor ne amageste cu viclesug. 

Precum lupta dintre doua ostiri vrajmase, asa este si lupta omului cu patimile lumii acesteia. Cu adevarat, “NU POT AVEA ODIHNA PE PAMANT, CEI CARE VOR SA SE MANTUIASCA!” Odată cu mantuirea vine și odihna. BUCURIA MANTUIRII vine din JERTFA si OSTENEALA!

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau!
🙏 Maica Luminii si Izvorul tamaduirii sufletelor noastre, sa te pazeasca sub Sfant Acoperamantul ei.                                                                                                               Amin si Aliluia!
                                                                                                                   Preot Ioan 🛎.

CÂND AI SUFLETUL RĂNIT

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Eliana Popa

Cand ti-e sufletul rănit
De omul ce l-ai iubit,
Nu mai căuta la el
Ci priveste către Cel

Care-a coborat din Slavă,
Sa bea cupa cu otravă
Care-a venit din Tărie
Ca să-ți poarte Crucea, tie !

Si pe El, L-au părăsit
Cei pe care i-a iubit !
Cine s-a dus să-l ridice
Când era căzut sub Cruce ?

Numai Simon Cirineul
I-a mai luat din spate, greul !
Pe tine te-o vindeca,
Chiar Hristos, cu mâna Sa !

Nu mai plânge-n suferință,
Ridică-te prin Credință,
Pentru al tău sufletel
El v-a coborî din Cer

Si când nu vei mai putea
Îți va sterge lacrima !
Si-ti va da, cu mult mai mult
Decat ceea ce-ai pierdut !

Îți va da Iubirea Sa
Care te va vindeca !
Si în loc de desfătări
Vor fi binecuvântări

Si in loc de doruri grele
Va fi a Sa mângâiere
Nici un om nu-ti poate da
O Iubire ca a Sa !

Că iubirea omenească
Nu-i curată, nici cerească
Doar a Domnului Iubire
Este mai presus de fire!

El ne-a pus măsură-n toate
Si în simturi si in fapte,
Dar ne-a lăsat mostenire
Nesfârșita Sa Iubire !

Nu ne-a pus măsură-n ea
Ci ne-a dat poruncă grea
S-o-mpărtim, s-o risipim
Si dusmanul să-l iubim

Însă nu iubim curat
Pătimași ne-am invatat
Nu stim a iubi ca El
Care-a coborât din Cer.

Ca Iisus Hristos al meu,
Marele Arhiereu !

Voi il cunoasteti pe Hristos?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

O, voi care ziceţi că-L cunoaşteţi pe Hristos, răspundeţi:
Până când nu vreţi să ţineţi seama de Cuvântul şi porunca Lui?
Până când ziceţi mereu «Doamne-Doamne!» — şi nu vreţi să-L ascultaţi?
Până când veţi tot obosi pe Domnul cu nelegiuirile voastre?
Până când Îl veţi chinui cu păcatele voastre? (Isaia 43, 24).
Până când Îl faceţi pe Domnul mereu să sufere? (Luca 9, 41).
Până când sfâşiaţi Cuvântul Lui, Trupul Lui, Inima Lui?

Iisus stă mereu ostenit între voi! Ostenit de certurile voastre, de clevetirile dintre voi, de luptele şi de duşmănia voastră! De ce vă purtaţi aşa cu El?

Hristos a fost străin… a venit să caute un loc la voi… Aşa se cuvine să vă purtaţi? Aşa S-a purtat El cu voi, oare, când voi eraţi străini şi îm-povăraţi? Nu v-a dat El, oare, odihnă atunci? Nu v-a luat El, oare, sarcinile şi durerile voastre? (Mat. 11, 28) Şi n-ar fi, oare, vremea ca acum să vă veniţi şi voi în fire cum se cuvine, spre a nu mai păcătui? (1 Cor. 15, 34).

Dragul meu, tu cum te-ai purtat şi cum te porţi cu Domnul Iisus? Nu te ascunde după versete biblice cu făţărnicie! A venit în casa ta, în biserica ta, în inima ta, în satul tău, în oraşul tău… cum te-ai purtat tu faţă de El şi cum te porţi? Nu-ţi spune El, oare, şi ţie cum i-a spus lui Simon fariseul: Am venit în casa ta… şi tu nu M-ai băgat în seamă (Luca 7, 44-46)? Cum răsplăteşti tu ostenelile Domnului pentru tine?

Chiar şi în Samaria era o fântână, lângă care S-a putut odihni Domnul. Un loc pentru Iisus cel Ostenit. Chiar dacă ai trăi deci în Samaria… Chiar dacă în jurul tău ai vedea că toţi Îl obosesc şi Îl chinuiesc pe Domnul – şi cu atât mai mult chiar atunci, – fii tu o fântână!… Fii tu un loc, o inimă, unde El să poată afla odihnă! Căci dacă un suflet are loc pentru toate şi toate se pot odihni liniştite în el, numai Dumnezeu nu, şi dacă în inima lui, în viaţa şi în casa lui omul poate lăsa şi afla loc pentru toate celelelate, numai pentru Dumnezeu nu are timp, plăcere şi ascultare, – atunci omul acela nu va avea nici el loc la Dumnezeu. Hristos nu va găsi nici pentru el un loc în Casa Tatălui Ceresc. Hristos Domnul locuieşte numai în linişte, în iubire, în pace, în armonie.

Dacă voi sunteţi zbuciumaţi, duşmăniţi, certaţi, dezbinaţi, El nu poate locui cu voi. Se retrage în inimile care pot fi aşa cum doreşte El. Vai, în atâtea adunări numite ale Lui, Hristos Domnul nu stă. Nici nu poate sta. Nu găseşte nici un loc. La atâţia slujitori care se pretind ai Lui, Iisus cel ostenit n-are nici o odihnă. Şi nici o plăcere să stea, deoarece sunt mereu frământaţi, certaţi, nervoşi, nesuferiţi, urzitori de rele şi agitaţi.

Oare la tine Iisus cel ostenit are o inimă bună unde să odihnească?

Impacare - Zorica Latcu Teodosia

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Cu sufletul spre Domnul am strigat:
Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete.
Ma ţine lutul meu, de lut legat,
Şi-n van vrea fierea lumii să mă-mbete.

Spre Tine merge dorul meu întreg,
La Tine-mi este orişice dorire.
Ci lasă-mă de lut să mă desleg,
Să vadă sufletu-mi a Ta mărire.

Mi-e sete de odihnă, Doamne-al meu,
Mi-s mâinile şi tălpile o rană.
Din coastă sânge-mi picură mereu,
În drumul de păcat şi de prihană.

Primeşte-mi, Bune, sufletul stingher,
Găteşte-mi Însuţi locul de hodină,
Mă lasă astăzi să mă înalţ la cer,
Dezleagă-mă de haina mea de tină.

Şi glasul Domnului grăi răspuns:
Durerea ta mă sfâşie de milă,
Cînd plînsul tău la mine a pătruns,
Mi-a înflorit o rană-n piept, copilă.

Ridică-n slavă ochii tăi uimiţi
Şi-mi vezi durerea spinilor pe frunte;
Priveşte-n ochii mei de plâns topiţi
Şi-n palme vezi-mi chinurile crunte.

Eu n-am cerut atunci să vin în sus,
Deşi Părintele ceresc mi-e Tată;
Din cupă am sorbit amar nespus,
Şi cupa mea e-n veci nedeşertată.

Dar rana ta mă doare mai cumplit,
Pe cruce-am sângerat şi pentru tine!
Te-am cunoscut din veci şi te-am iubit,
Şi-i grea povara dragostei depline.

Şi-am îngânat, cu duhul umilit:
Primeşte-mă-n iubirea Ta cerească,
Şi lasă Doamne-n lutul istovit,
Dureri şi răni în sânge să-nflorească.

Icoane de pomană

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de

    Icoana nu poate lipsi din casa creştinului. Prezenţa icoanei arată că acea casă este încreştinată, că familia care locuieşte acolo este creştină. Icoana din casă este o mărturisire a credinţei în Dumnezeu.Icoana, prezenţă a celui înfăţişat în ea
Aşa cum fotografia sau tabloul unei persoane dragi ne aduc în faţă persoana dragă pe care o reprezintă, tot aşa şi icoana ne poartă cu gândul la cel înfăţişat în ea. Icoana este o prezenţă a celui înfăţişat în ea: a Mântuitorului Hristos, a Maicii Domnului sau a sfinţilor. Prezenţa chipului unei persoane este într-o măsură prezenţa respectivei persoane. Chipul ne pune în legatură cu persoana pe care o reprezintă, ne ajută să ne ducem cu gândul la ea sau mai curând, aduce persoana respectivă în faţa noastră, lângă noi, ne înlesneşte o întâlnire cu ea. Icoana ne ajută să ne rugăm mai bine, pentru că ne ajută să intrăm mai uşor în legatură cu Dumnezeu, să-L vedem în persoana Mântuitorului Hristos, să simţim prezenţa Maicii Domnului şi a sfinţilor pe care îi dorim împreună rugători cu noi şi pentru noi.Cine nu iubeşte icoanele nu iubeşte cu adevărat nici pe cei care sunt înfăţişaţi în icoane
În rătăcirea lor, sectanţii spun că nu e bine să cinstim şi să ne închinăm la icoane pentru că sunt idoli, că nu e bine să te închini la o bucată de lemn sau hârtie, pentru că aşa spune legea lui Dumnezeu. Dar creştinii nu se închină la lemn sau hârtie. Cine-şi poate închipui că mamele şi bunicile noastre îngenunchează, se roagă şi plâng în faţa unor bucăţi de lemn aceia se înşeală amarnic şi îşi dau în felul acesta măsura întunecimii minţii lor. Cel mai simplu exemplu care este la îndemâna tuturor ne poate lămuri asupra acestui lucru: în faţa fotografiei unei persoane dragi, ceea ce ne bucură sau ne emoţionează nu este bucata de hârtie oricât de frumoasă ar fi aceasta, ci este chipul celui drag. Adeseori, de prea mult dor, sărutăm fotografia persoanei îndrăgite. Aceasta nu înseamnă că sărutăm hârtia, ci chipul celui drag şi prin aceasta persoana care ne este dragă. Fotografia ne este dragă şi o păstrăm cu sfinţenie mai ales când cel din fotografie este departe de noi. Dacă am pierde fotografia respectivă sau dacă cineva ne-ar rupe-o, de exemplu, ne-am supăra foarte tare şi ne-ar părea rău. Nu pentru că am pierdut o bucăţică de hârtie, ci pentru că am pierdut un semn, o prezenţă a celui drag. Cu cât ne este mai dragă persoana respectivă cu atât preţuim mai mult şi fotografia şi o ţinem la loc de cinste. Tot aşa şi icoanele. Cu cât ne sunt mai dragi Mântuitorul, Maica Domnului şi sfinţii, cu atât iubim şi cinstim mai mult icoanele. Cine nu iubeşte icoanele nu iubeşte cu adevărat nici pe cei care sunt înfăţişaţi în icoane. Altfel cum s-ar putea lipsi de chipurile celor dragi?Icoana, fereastră spre adevăratul Dumnezeu
Dar icoana este mult mai mult decât o fotografie. Mai întâi, pentru că ea ne înfăţişează chipul lui Dumnezeu Însuşi, chipul Fiului lui Dumnezeu întrupat. Ea este o fereastră spre lumea lui Dumnezeu, spre Împărăţia cerurilor. Chipul Maicii Domnului şi cel al sfinţilor din icoane este chipul omenesc îndumnezeit, copleşit de lumina dumnezeiască a Împărăţiei lui Dumnezeu. Icoana este sfinţită prin chipul pe care îl reprezintă. Fără icoană ne putem rătăci de la adevăratul Dumnezeu, închipuindu-ne fiecare, după mintea, priceperea şi credinţa sa un Dumnezeu, care de cele mai multe ori este unul plăsmuit de imaginaţia noastră. Aşa încât riscul idolatriei este mult mai mare fără icoană, omul fiind tentat să-şi "închipuie" un Dumnezeu "convenabil", după propriile dorinţe şi nevoi.Ce fel de icoană trebuie să punem în casă?
Este bine ca să punem în casele noastre icoane pictate pe lemn dupa rânduiala Bisericii. În lipsa celor pictate pe lemn, se pot folosi şi cele pe hârtie, fie lipite pe lemn, fie înrămate. Este foarte important să distingem între icoana adevărată şi tabloul religios. Icoana adevărată este cea care ne arată chipul îndumnezeit al Mântuitorului, al Maicii Domnului şi al sfinţilor, iar tabloul religios este cel care înfăţişează numai chipul omenesc al acestora. Pentru a nu greşi, se recomandă creştinului să întrebe preotul atunci când doreşte să-şi procure o icoană. Trebuie să fim foarte atenţi ce fel de icoană punem în casa noastră. Chipul acela se va întipări în mintea noastră, a copiilor noştri pentru totdeauna şi ne va ajuta să ne îndreptăm cu mintea spre Dumnezeu. Creştinul nu trebuie să se zgârcească tocmai atunci când cumpără o icoană.Icoana dăruită
În tradiţia noastră se păstrează credinţa că este bine ca icoana să o primeşti în dar. Un lucru foarte frumos! De aceea, amintim aici, momentele prielnice pentru un astfel de gest binecuvântat. Este frumos şi foarte potrivit ca naşul să dăruiască prima iconiţă la botez. El poate oferi icoana cu chipul sfântului al cărui nume îl pune copilului. La fel, naşii de cununie. Ei pot oferi la cununie, în biserică, finilor lor, icoana sfântului care doresc ei să le fie ocrotitor al casei şi al familiei noi. Părinţii, pot şi ei să dăruiască o icoană copiilor, când aceştia se mută la casă nouă. În toate aceste prilejuri, sau cu alte ocazii, preotul parohiei poate şi el să ofere icoane credincioşilor săi. Putem oferi o icoană în dar prietenilor noştri, folosindu-ne de un prilej anume sau de o simplă vizită. Se vor bucura mai mult decât ne închipuim. Atenţie însă, icoana dăruită să fie de cea mai bună calitate. Dacă totuşi nu vom primi în dar icoana, este de la sine înţeles că nu vom sta fără icoană aşteptând, ci ne-o vom procura singuri.Icoana de familie
Icoana moştenită de la părinţi este una dintre cele mai de preţ moşteniri. Ea are rolul de a ne lega de părinţii şi strămoşii noştri prin cea mai trainică legătură, cea a credinţei. Icoana veche, în faţa căreia s-au rugat părinţii, bunicii şi străbunicii noştri poartă încărcătura credinţei şi rugăciunilor acestora. Continuitatea credinţei este un element foarte preţios pentru spiritualitatea ortodoxă. De aici şi aprecierea deosebită pe care o acordăm tradiţiei. Nu trebuie să renunţăm la icoanele moştenite pentru nimic în lume. Aveam datoria de a le lăsa moştenire sfântă şi testament al credinţei copiilor şi nepoţilor noştri. Dacă nu am moştenit o icoană, putem să ne îngrijim noi ca în familia noastră să intre o icoană de preţ pe care să o lăsăm moştenire. Nimic mai frumos decât să auzi: "Această icoană o am de la mama mea" sau "de la bunica mea!"Sfinţirea icoanei
      Înainte de a fi aşezată în casă, icoana nouă se aduce la biserică pentru a fi sfinţită. Ea se lasă la biserică - de obicei patruzeci de zile - timp în care este ţinută în Sfântul Altar. Între timp, sau la sfârşitul celor patruzeci de zile, preotul o sfinţeşte, stropind-o cu apă sfinţită şi rostind rugăciunile rânduite de Biserică. Se recomandă ca preotul să scrie pe spatele icoanei data sfinţirii, hramul bisericii unde a fost sfinţită şi numele său.Locul icoanei în casă
Este bine să avem în fiecare cameră câte o icoană. Locul icoanei în casă este pe peretele de răsărit. Pe peretele cu icoana nu trebuie să mai punem nimic altceva, pentru ca atenţia noastră să nu fie atrasă de alt lucru atunci când ne rugăm în faţa icoanei şi pentru că nu este bine să punem alături de icoană lucruri care nu au legătură cu aceasta. Punem icoana la răsărit pentru că ne rugăm întotdeauna cu faţa la răsărit, şi la biserică şi acasă. Răsăritul, locul de unde ne vine lumina, este semnul lui Dumnezeu, al Mântuitorului Hristos, numit în rugăciunile Bisericii "Răsăritul cel de sus", "Soarele Dreptăţii", etc... Apoi, lumina este semnul lui Dumnezeu, al binelui şi al lucrurilor bune care se fac la lumina zilei, în timp ce apusul, întunericul este semnul răului şi al lucrurilor care se fac la întuneric. Deci, trebuie să avem grijă să aşezăm icoana la răsărit, pentru a ne închina cu faţa la răsărit. A fost un timp când unii dintre creştini ţineau icoanele ascunse, după uşă, în vreun colţişor sau chiar în şifoniere sau în valize. A sosit timpul să scoatem icoanele la vedere şi să le aşezăm unde le este locul.

https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.com

Binecuvantare ..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Bucuria mea, asa spune Sfantul Parinte Arsenie Boca:

 "Oare stii, tu omule, ca din prima si pana la ultima zi a vietii tale alergi mereu? Iti transporti sufletul spre limanul Imparatiei lui Dumnezeu, in caruta trupului tau. Fii hotarat! Incearca si ai sa vezi cat poate un om care vrea sa fie curat sufleteste. Dumnezeu, e pretutindeni, doar ca trebuie rugat. Uneori chiar o rugaciune scurta, facuta insa, din tot sufletul si cu toata inima, te ajuta daca o zici cu putere".

IISUSE, IISUSE, IARTĂ-NE IISUSE !

FACEBOOK ȘI VIAȚA DUHOVNICEASCĂ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

    Hristos a înviat, respectabili cititori! M-am gândit să "vă dau puțin de gândit" în privința prezenței dumneavoastră pe rețeaua socială "națională", care este rețeaua Facebook. Sunt multe rețele sociale pe internet, dar știm din surse sigure că românii o preferă pe cea despre care vă scriu acum.
Este bine să "stăm" pe Facebook, este rău?.. Citesc de multe ori critici de genul: "De ce ești în momentul acesta pe Facebook, n-ar trebui să fii la rugăciune, dacă tot te dai așa de mare creștin"?? Și multe alte șicanări de genul acesta.. Bineînțeles, aici criticile "înțeapă" persoane care sunt legate între ele prin același interes, anume viața creștină, pentru că nu poți să trimiți la rugăciune pe un ateu declarat, ci doar pe unul care-și afirmă public credința.
Facebook-ul este o piață, nimic altceva. Este locul de întâlnire a lumii moderne. Bunicii noștri stăteau la taifas duminica după "slujbă" pe la răscrucile ulițelor. Părinții noștri se întâlneau "la câte o bere rece" și mai discutau.. Noi, cei de azi, ne întâlnim pe.. Facebook!
Așadar, Facebook nu este nici bun, nici rău. Este un spațiu virtual, un loc în care schimbi idei. Dialoguri fără voce, așa.. de la minte la minte. De la suflet la suflet.. Tu poți să-ți faci rețeaua socială și bună și rea. Dar reține, erorile țin de caracterul tău, de patimile tale, nu de instrumentul pe care-l folosești! Pentru că unii fac accidente pe șosea, ce vom spune de-acum, că străzile omoară oameni?? Pentru că unii cad în șanțuri de beți, ne vom răscula împotriva vinului? Cât de bine merge un pahar de vin la o fripturică!..
Va să zică, dacă ai patimi sufletești, mai devreme sau mai târziu vor ieși la iveală și pe Facebook. Te vei lăuda. Te vei supăra că nu primești suficientă atenție de la alți utilizatori. Vei deveni de multe ori ridicol în încercarea de a atrage atenția altora. Te vei enerva atunci când ești contrazis. Te vei înroși la față de invidie și vei cleveti, văzând progresele afișate de alții pe Facebook. Vei minți, te vei prezenta altfel decât ești în realitate. Pe Facebook nu vei fi niciodată cel "de zi cu zi", ci vei fi o persoană "șnur"! Vei da sfaturi. Te vei consider vrednic de a-ți impune ideile. Asta, pentru că te crezi deștept. Vei prefera mai degrabă să dai sfaturi decât să te rogi. Te vei îndepărta de Dumnezeu, limitându-te la citiri duhovnicești, și pierzând cu totul rugăciunea. Și cu cât vei descoperi că știi mai multe despre Dumnezeu, cu atât te vei simți mai departe de El, pentru că Dumnezeu nu Se lasă cunoscut prin citiri, ci prin rugăciune.
Lumea de azi este foarte informată, dar în același timp, foarte flămândă de Dumnezeu! Aceasta pentru că nu-L "mănâncă" pe Dumnezeu rugându-se cum trebuie. Astfel, toată informația aceasta de-a valma, imagini, cântări, predici, poezii, toate acestea, pierzând temelia, care este rugăciunea, vor strivi pacea duhovnicească a inimii! Așa cum o casă zidită din materiale grele are nevoie de o fundație puternică, tot la fel și omul modern care se umple de cunoștințe teologice de pe internet are nevoie de rugăciune puternică! De nu.. se prăbușește.
În concluzie, au dreptate cei care ne iau în râs pe noi, "pocăiții de pe Facebook"?.. Nu știu.. Depinde de noi.. Dacă știm să ne oprim la timp, atunci Facebook pentru noi devine o bibliotecă foarte bogată și mereu accesibilă, la îndemâna tuturor. Dar dacă ne lăsăm mânați de patimi duhovnicești atunci când "navigăm".. da, s-ar putea să ne "spargem" precum catargele din poezia lui Mihai Eminescu!
Dumnezeu să ne lumineze!
Hristos a înviat!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

Rugăciune către Prea Sfânta Născătoare de DUMNEZEU – La vreme de necaz şi de întristare

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

     Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său.
Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările.
Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură.
Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea.
Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea.
Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău.
Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare; nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică.
O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea. Amin.
Prea Sfântă Maică a lui Hristos, Prea Curată, Prea Binecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile!
El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea.
Nu am pace – sufletul meu se pleacă – duhul meu se cutremură.
Grăbeşte, Prea slăvită Maică şi mă ajută!
Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului.
Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forte diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-1 eliberezi din legăturile iadului.
Slobozeşte-mă şi pe mine. Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul.
Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii. Amin.

O frumoasa rugaciune,

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                              Dumnezeu sa va asculte rugaciunile 

Doamne, norii negri ai nefericirilor se gramadesc asupra capului meu si intristarile chinuitoare ma ingrozesc. Dar, desi sufar, nu cartesc impotriva Ta, Preabunule, caci Tu esti totdeauna sprijinitorul meu si piatra cea neclintita, pe care sunt intemeiate nadejdile mele. Tu cunosti, Dumnezeule, pricinile nefericirilor si intristarilor mele si ingrijesti de soarta mea. Desi sufar, dar stiu ca Tu ma iubesti si aceasta incredintare ma incurajeaza. Plin de nadejde in dragostea si in bunatatea Ta, nu voi lasa sa ma biruiasca impotrivirile soartei, ci ma voi lupta cu curaj si cred, ca avand ajutorul Tau voi iesi biruitor. Cel ce carmuiesti lumea si soarta muritorilor, carmuieste si corbia vietii mele, cea izbita de valurile ispitelor, spre liman linistit. Intelepciunea ta sa ma povatuiasca pururea in calea binelui si a fericirii, pentru rugaciunile tuturor Sfintilor Tai si ale Preacuratei Maicii Tale.

AMIN!
                                     Si acum o povestioara frumoasa...

                                     Răspunde răului cu bine - pildă

Un preot îi iubea nespus de mult pe săraci. Într-o zi merse într-un salon de oaspeţi pentru a cerşi bani pentru cei nevoiaşi. Ajunse şi la un bărbat care ura tot ceea ce avea legătură cu Biserica. El i se adresă preotului, spunându-i: `Cum de ai curajul să-mi ceri bani?`. Şi-l scuipă pe preot. Acesta îşi scoase batista din buzunar cu calm, se şterse pe faţă, apoi spuse cu modestie: `Asta a fost pentru mine. Acum însă daţi-mi ceva, vă rog, şi pentru cei nevoiaşi`. Şi-i întinse pălăria. Fiind impresionat de gestul preotului, bărbatul îi dărui toţi banii pe care îi avea la el.

Preacurată Fecioară de Dumnezeu...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

       Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Care poţi face tot binele, primeşte de la noi aceste cinstite daruri care se cuvin numai Ţie, că ai fost aleasă din toate neamurile şi Te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cereşti şi pământeşti. Prin Tine L-am cunoscut pe Dumnezeu şi ne-am învrednicit de Sfântul Său Trup şi de Preacuratul Său Sânge. Fericită eşti între toate neamurile, Ceea ce eşti de Dumnezeu fericită, mai luminată decât Heruvimii şi mai cinstită decât Serafimii! Preasfântă Fecioară întru tot lăudată, nu înceta să Te rogi pentru noi păcătoşii, ca să ne izbăvim de sfatul celui înşelător şi de toată primejdia şi să fim păziţi nevătămaţi de toată lovirea înveninată a vicleanului ispititor. Îţi mulţumim pentru tot ajutorul Tău sfânt, Maică Preacurată, şi cu mulţumire Îl slăvim pe Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Rugăciune către Îngerul păzitor al sufletului omului, care se citeşte în fiecare seară

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Sfinte Îngere, îndrumătorul necuratului meu suflet şi al vieţii mele celei ticăloase, nu mă părăsi pe mine, păcătosul, nici nu te îndepărta de mine pentru neînfrînarea mea; nu da loc diavolului viclean, ca să-mi stăpînească cu silnicie acest trup muritor. Întăreşte întinata şi neputincioasa mea mînă şi mă călăuzeşte pe calea mîntuirii. Aşa Sfinte Îngere, păzitorul şi acoperitorul întinatului meu suflet şi trup, iartă-mi toate faptele cu care te-am necăjit în toate zilele vieţii mele şi orice am greşit în această zi. Acoperă-mă în această noapte şi păzeşte-mă de toată ispita celui potrivnic, ca să nu mînii cu nici un păcat pe Dumnezeu; roagă-te pentru mine către Domnul, ca să mă întărească întru frica Sa şi vrednic să mă arate pe mine, bunătăţii Sale. Amin.

Duhovnicul

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

           TREBUIE SA NE RUGAM PENTRU DUHOVNIC INAINTE DE SPOVEDANIE

De preferat este ca duhovnicul sa fie bun. Daca nu-l putem gasi bun, sa ne spovedim la el asa cum este! Insa atunci cand te spovedesti, sa te rogi inaintea lui Dumnezeu ca sa puna in gura si in mintea duhovnicului raspunsul la ceea ce te framanta.
Deci rugaciunea aceasta pentru duhovnic, inainte de Spovedanie, este foarte importanta. Nu trebuie sa astepti un raspuns sau un sfat de la duhovnic si sa stai cu mainile in sold, ci trebuie, in primul rand, sa-l ajuti pentru a te putea ajuta.
Sa te rogi zicand: „Doamne pune in mintea si in gura duhovnicului meu raspunsul care imi este de folos”.
Daca ai ceva de intrebat pe duhovnic, intai sa te rogi lui Dumnezeu sa-i puna in minte raspunsul. Daca nu te rogi, poti primi un raspuns mai mult omenesc. Acel raspuns obiectiv, divin si folositor vine doar datorita starii sufletesti a penitentului.

https://www.facebook.com/calugarul.alb.1?__tn__=%2Cd-Y-R&eid=ARA3-qC6FcRLUfVCtsDm0jtlRLYJGtn0a_nufJGZ8higrzjnd_hXryHTDPx6LiVzBMAKxQmlKibWl5Sh

Teodorescu Adrian

TREBUIE SA NE RUGAM PENTRU DUHOVNIC

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                                               INAINTE DE SPOVEDANIE
CHIAR DACA NU AVEM UN DUHOVNIC ISCUSIT DE NE VOM RUGA, VOM AFLA ADEVARUL

Cum toti oamenii au posibilitatea de a intra la mari duhovnici sau, mai mult, de a se spovedi la ei. Insa totul depinde de penitent. Daca avem o mare nelamurire in viata, nu stim ce sa facem, nu avem pe cine sa intrebam, atunci trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu din toata inima noastra si sazicem: „Doamne pune cuvant in gura duhovnicului meu pentru a-mi spune ce sa fac”. Si asa, daca ne rugam din toata inima, datorita credintei noastre, Dumnezeu ne poate spune lucruri mari, chiar si prin gura unui pacatos de duhovnic.

Atunci cand suntem in genunchi inaintea duhovnicului la Spovedanie sa ne inchipuim ca suntem inaintea lui Dumnezeu si sa ne daruim total, sa ne imaginam ca Dumnezeu este prezent, de fata, vede si aude tot. Deci foarte mult face rugaciunea dinainte de Spovedanie pentru ca aceasta sa aiba un efect bine facator.

O, sfinte Gheorghe

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

O, sfinte Gheorghe, pildă vie
De dragoste şi de credinţă,
Viteazul lui Hristos, martirul
Cel purtător de biruinţă,

Cu rang înalt în oastea lumii
Bogat şi tânăr şi frumos,
Ce-ai preferat ca să pierzi totul,
Pentru iubirea lui Hristos.

Ştiai ce chinuri te aşteaptă
Pentru cerdinţa cea creştină
Dar singur ţi-ai ales martiriul
Spre veşnicia în lumină.

Ai fost bătut şi trs pe roată
Şi-o stâncă grea pe piept ţi-au pus,
În var te-au îngropat şi-n ură
Şi-ntemniţat pentru Iisus.

Cu încăltări de fier încinse
Te-au încălţat, te-au otrăvit,
Te-au torturat în chip satanic
Şi-n toate tu ai biruit.

Nici temniţa nici chinuirea,
Nu au putut să î-ţi slăbească
Credinţa vie şi totală,
Nici vitejia-ţi ostăşească.

Iubirea ta cea ortodoxă,
A doborât idolatria,
A’nvins pe vrăjitor şi mortea
Şi-n suflete nimicnicia.

A smuls din lumea idolatră
Cea înşelată de păcat,
Mulţimi de suflete prin pilda
De ortodox adevărat.

Împărăteasa Alexandra,
Văzând pe viu martiriul tău,
Şi-a lepădat idolatria
Mărturisind pe Dumnezeu.

Câtă putere de credinţă,
Câtă dovadă de iubire,
Şi cât curaj, o sfânte Gheorghe,
Ai pus tu în mărturisire.

N-ai fost un teolog de marcă.
N-ai disecat pe Dumnezeu,
În stilul ce se face astăzi,
Dar ai lovit în ce e rău,

Spunând pe faţă tuturora,
Cum rătăcesc în înşelare
Iar când loveai în ei păcatul,
Loveai acolo unde doare.

Azi nu se face acest lucru.
Îl prezentăm pe Dumnezeu,
Modern … ne deranjând pe nimeni,
Spre-a nu ne face cumva… rău.

Credinţa ta cea foarte vie
Şi sfânta ta mărturisire,
Convinge, strigă, luptă, smulge
Prin Adevăr şi prin trăire.

Ca’n Duhul Sfânt vorbeşti – pe faţă-
De înşelarea idolatră,
De mincinoasa viaţă a lumii,
Prin pilda ta adevărată.

Martiriul tău e-n temelia,
Ortodoxiei noastre sfinte
Zidită-n sânge şi în chinuri,
Nu doar în ziduri şi-n cuvinte.

Acum avem cuvânt în public,
Non stop şi zi şi noapte,
Dar nu se stăvileşte răul
Şi totul trage către morte .

Puţini sunt sinceri în credinţă.
Puţini vor totul în Iisus.
Puţini păzesc ortodoxia
Neîntinată de apus.

Azi nimeni nu infruntă public
Păcatele şi erezia.
Azi compromisul i-o virtute,
Iar ţintă ni-i ecumenia.

Cine s-aruncă azi în luptă
O, sfinte Gheorghe ca şi tine
Să înfiereze răul public,
Ce ni se’aduce ca un bine ?

Noi ortodocşii cei de astăzi,
Ne acceptăm idolatria,
Păcatele’npotriva firii,
Incestul şi pornografia.

Banalizăm sacralitatea,
Şi’ncununăm orice curvar,
Cu cununia fecioriei,
În faţa sfântului altar.

Păcatele fără de număr,
Sunt adulate în popor,
Virtutea e batjocorită,
Şi-i în dispreţul tuturor.

Familia uşor dispare
Concubinaj … prietenie.
Neruşinare dezmăţ public,
E moda…. ÎN ORTODOXIE.
Biserica-i înoitoare.
Nu mai e cea de altă dată
Păzită-n lacrime şi chinuri
Ci-i seacă şi banalizată.

Trăirea ei azi î-ţi permite
Ceia ce-atunci era păcat,
Că-n veacul nostru traiu-acela
E depăşit şi demodat.

Nu eşti modern fără acstea
Eşti rău şi fundamentalist,
Eşti un fanatic şi-un habotnic.
Un paria, un extremist.

Noi poleim exteriorul,
Şi teoria în Hristos
Şi aceşti ani de libertate
Nu ne-au adus real folos.

S-e caută o cale doctă,
Şi-o teorie’n Dumnezeu
Care nu supără pe nimeni,
Şi nu s’atinge de ce-i rău.

De conduita imorală,
De formalism, de stăpânire,
De sincretism, de erezie
Şi acceptăm pecetluire.

Am dobândit în libertate
Cunoaşterea, spre învrăjbire.
O’ nvăţătură fără roade
Şi teatru ca…. mărturisire.

Azi printre oameni nu se vede,
-Că sincer- vrem pe Dumnezeu.
Dorind să fim pe placul lumii
Şi tolerând tot ce e-n rău.

Demască sfinte înşelarea
Şi du-ne către biruinţă.
Arată public Adevărul
Ce macină sfânta credinţă.

Ridica iarăşi lacea-ţi sfântă.
Loveşe-n monstrul cel hidos,
Ce’nghite tinerii de astăzi
Şi adu-i în turma Hristos,

Şi angajează-i tu în lupta
Cea vie. Cea adevărată,
Cu răul care-i mai puternic
Şi mai perfid ca niciodată .

sursa net 

Omule, faptura Mea

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Omule, faptura Mea,
Pentru ce M-ai parasit
Si pe alte cai mergand,
Drumul vietii l-ai gresit?

Iubitor de oameni sunt
Si “al milei Dumnezeu”,
Pentru ce tu te-ai facut
Rob “potrivnicului Meu”

Pentru tine, Eu-din veac-
Mantuire am lucrat,
Pogorandu-Ma de sus,
Cerurile am plecat.

Caci, luand Eu chip de rob,
Din fecioare M-am nascut
Si, smerit si prea sarac,
Pe pamant am petrecut

Suferit-am prigoniri,
Vorbe rele si ocari,
Trupul meu spre rane-am dat
Si obrazul la scuipari

Pogorandu-Ma din cer,
Ca sa te ridic la el,
Chipul slavei am lasat,
Pentru tine,cel “misel”!

Necinstire am rabdat,
Ca din nou sa te slavesc,
Intru tot sarac am fost,
Ca sa te imbogatesc.

Rane grele am primit,
Sangerandu-Ma de tot,
Ca sa-ti vindec rana ta
Si den “sangiuiri” sa te scot.

Strop de sange n-am crutat
Si de chip Eu M-am lipsit,
Ca sa-ti curat sufletul,
Intru patimi ponosit

Tu gresind de la-nceput,
Impotriva Tatalui,
Ti-am luat asupra Mea
Sarcina pacatului

Birnic mortii tu erai
- Pe vecie osandit -,
Dar luand Eu vina ta,
“Birul mortii” am platit .

Fiere beau si cu otet
Si pe lemn Ma rastignesc,
Ca din “lemnul cel amar”,
Rod prea dulce sa-ti gatesc.

Rastignit intre talhari,
- Socotitu-M-am “blestem”,
Ca, pe tine iar mostea
- La viata sa te chem.

Pentru aceasta dragoste,
Uraciune Imi platesti,
Si “pogoramantul” Meu
Pururea dispretuiesti!

Caci, in loc sa vii acum,
Cu iubire sa-Mi slujesti,
Tu iubesti pacatele
Si de patimi te robesti.

Care lipsa, spune-Mi dar,
Intru Mine ai aflat,
De-ntirzii tu, ratacind
- De la mine departat - ?

Daca vrei tot binele,
Eu sunt “binelui Izvor”,
Si aicea pe pamant,
Si in veacul viitor

Fericirea vesnica,
Daca vrei s-o dobandesti,
Eu sunt singur “Datator
Fericirii sufletesti”.

Frumusetea tu dorind
Desfatare ca s-o ai,
Eu “podoaba” lumii sunt
Si “dulceata cea din Rai”.

De ravnesti la neam slavit,
Eu sunt “Unul cel Nascut”
Din Fecioara negrait
Si din Cel fara-nceput.

Cauti slava si puteri
Ca sa ai neincetat,
Eu sunt “domn Puterilor”
Si “al Slavei Imparat”.

La averi fara sfarsit,
Daca (poate) ai ravnit,
Eu sunt “Vesnic Vistier
Bunatatilor din cer”.

Intelept voind sa fii,
Fa-te Mie urmator,
Eu sunt “Raza Tatalui”
Si “al tau luminator”

Cu prieten credincios,
Daca vrei mereu sa fii,
Eu sunt “Mire sfletesc”
In “camara” Mea sa vii.

Iar dreptate cautand,
De la oameni n-ai sa scoti,
Eu sunt “Drept judecator”
Nemitarnic pentru toti.

Intru scarbe si nevoi,
Cand Ma chemi in ajutor,
Pretutindenea degrab,
Eu iti sunt ajutor.

La durere nu slabi,
Amarandu-te prea rau,
Eu sunt “Doctor trupului
Si al sufletului tau”.

De-ntristare si necaz
Daca esti impresurat,
Alinarea ta sunt Eu,
Suflete nemangaiat

Obosit de greutati
Pe al vietii tale drum,
Eu in veci odihna sunt,
Totdeauna si acum.

30

Pacea sufletului tau
Daca rau s-a tulburat,
Catre Mine, vino iar,
Eu sunt pacii Imparat

Frica mortii daca ai,
Crede, nu te tulbura,
Eu sunt “viata tuturor”
Si acum si pururea.

Negura pacatelor
Cuprinzandu-ti viata ta,
Eu sunt “Soare neapus”,
Vino la lumina Mea!

Adevar neprihanit
Pe pamant nu cauta,
Eu sunt “Sfantul Adevar”
Pentru mantuirea ta.

Ratacindu-te mereu
Intral vietii greu noian,
Eu sunt “calea fara gres”
Care duce la liman.

Iar acuma daca n-ai
Povatuitor la cel,
Eu, “Pastorul tau cel Bun”
Nu te voi lasa stingher.

Daca tu cutezi sa vii,
(De pacate rusinat),
Eu, sa stii ca sunt la toti,
“Primitor prea indurat”.

Caci am zis sa vina toti
- Catre Mine-cei ce au
Osteneala si poveri,
Ca odihna sa le dau! -

Sfanta Evanghelie si slujba sfintirii apei

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Icoana Izvorul Tămăduirii

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Icoana numita "" se intalneste si in reprezentarile murale si in icoanele pe suport. Se asaza pe iconostasul si pe tetrapodul bisericilor cu hramul "Izvorul tamaduirii". Aceasta icoana se mai intalneste si in cupola aghiazmatarelor din manastirile . Aghiazmatarul este o fantana cu apa sfintita aflata langa biserica mare (katholikon) a unei manastiri. El consta dintr-un bazin mare, cu o cupola deasupra, sustinuta de coloane, unite intre ele in partea superioara prin arce rotunde din caramida, iar in partea inferioara prin lespezi de marmura sculptate. Se foloseste la pregatirea (hagiasmas) in prima zi a fiecarei luni.

Aceasta icoana exprima ideea ca L-a nascut pe Hristos, Care este Datatorul apei vii a Duhului. Pentru ca Hristos i-a spus femeii samarinence: "De ai fi stiut darul lui Dumnezeu si cine este Cel ce zice tie: da-mi sa beau, tu ai fi cerut de la Dansul si ti-ar fi dat tie apa vie" (In. 4, 10; cf. In. 7, 38). In Imnul Acatist se spune despre Maica Domnului ca este "izvor nesecat de apa vie". "Izvorul Vietii" este o expresie care apare in Canonul Zamislirii Sfintei Fecioare de catre Sfanta Ana si in alte locuri.

Intelegerea Maicii Domnului ca Izvor al tamaduirii este exprimata in icoane intr-un mod simplu, fie reprezentand-o pe Maica Domnului singura, fie infatisand-o cu Pruncul Hristos intr-un vas baptismal cu revarsari de apa, impreuna cu alte cateva figuri in preajma. In alte icoane, ideea este exprimata elaborat. La Manastirea Chora (Kharieh Djami) din Constantinopol se afla o icoana in mozaic din secolul al XIV-lea care o reprezinta pe Maica Domnului ca Izvor al tamaduirii singura, bust, cu mainile ridicate in rugaciune.

O alta reprezentare simpla si frumoasa a temei Izvorul tamaduirii este o fresca din paraclisul Sfantul Gheorghe din Manastirea athonita Sfantul Pavel. Aici Maica Domnului este reprezentata asezata intr-un vas baptismal, cu Pruncul Hristos in brate. In dreapta ei sta regele proroc Solomon cu un filacter in mana pecare se afla scris: "Te vad pe tine Fecioara ca pe o gradina si ca pe un izvor pecetluit".



Fresca dateaza din 1423. O altă repezentare similara celei precedente, datand din secolul al XIV-lea, se afla inca in Biserica Sfintilor Teodor din Mystra. Si aici Prea Sfanta Fecioara si Pruncul sunt zugraviti intr-un vas baptismal, incadrati de cate un inger.

Aceste icoane trebuie sa serveasca drept arhetipuri pentru pictorii iconari, mai degraba decat cele prea elaborate, descrise de Dionisie din Furna si de Kontoglou. Ei spun ca printre elementele componente ale icoanei ar trebui incluse ziduri fortificate, imparati, patriarhi, alti episcopi, preoti, diaconi, multimi de oameni barbati, femei si copii. Kalokyris arata ca acest prototip a fost inspirat de un izvor din afara zidurilor fortificate ale Constantinopolului, a carui apa era vestita pentru proprietatile ei tamaduitoare si l-a facut pe imparatul Leon Tracul (secolul al V-lea) sa construiasca acolo o biserica inchinata Maicii Domnului. Multi se duceau la izvor pentru a fi vindecati.

Prototipul descris de Dionisie si de Kontoglou nu este potrivit din doua motive. Primul este acela ca se pune accent pe apa materiala, fizica, mai mult decat pe apa vie a Duhului Sfant pe care a adus-o Hristos. Al doilea motiv este acela ca prototipul este nejustificat de complex, distrage atentia de la esential. Complexitatea nejustificata este straina traditiei iconografice a spiritualitatii bizantine. Inscriptia icoanei este: "Maica Domnului Izvorul tamaduirii". In partea superioara a icoanei apare prima parte a inscriptiei; langa bratele sau umerii Maicii Domnului, a doua parte.

                                                                          Constantine Kavarnos

Paste 2015 trailer

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Hristos a inviat!

Biserica Sfintilor Petru si Pavel - Mihail si Gavril: Hristos a înviat ! Pentru noi păcătoșii(filmare di...: Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Du...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

CUVANT la INVIEREA DOMNULUI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                                                            al Sfantului Ioan Gură de Aur

Al celui între sfinţi Pãrintelui nostru Ioan Gurã de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, în sfânta şi luminata zi a slãvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru.

De este cineva credincios şi iubitor de Dumnezeu, sã se bucure de acest Praznic frumos şi luminat.
De este cineva slugã înţeleaptã, sã intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului sãu.
De s-a ostenit cineva postind, sã-şi ia acum rãsplata.
De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, sã-şi primeascã astãzi plata cea dreaptã.
De a venit cineva dupã ceasul al treilea, mulţumind sã prãznuiascã.
De a ajuns cineva dupã ceasul al saselea, sã nu se îndoiascã nicidecum, cãci cu nimic nu va fi pãgubit.
De a întârziat cineva pânã în ceasul al nouãlea, sã se apropie, nicidecum îndoindu-se.
De-a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, sã nu se teamã din pricina întârzierii, cãci darnic fiind Stãpânul, primeşte pe cel din urmã ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel din urmã miluieşte şi pe cel dintâi mângâie; şi acelui plãteşte, şi acestuia dãruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl tine în seamã, şi lucrul îl preţuieşte, şi vointa o laudã.
Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru: şi cei dintâi şi cei de-al doilea luaţi plata.
Bogaţii şi sãracii, împreunã bucuraţi-vã.
Cei ce v-aţi înfrânat şi cei lenesi, cinstiţi ziua.
Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vã astãzi.
Masa este plinã, ospãtaţi-vã toţi.
Viţelul este mult, nimeni sã nu iasã flãmând.
Gustaţi toţi din ospãţul credinţei: împãrtãşiţi-vã toţi din bogãţia bunãtãţii.
Sã nu se plângã nimeni de lipsã, cã s-a arãtat împãrãţia cea de obşte.
Nimeni sã nu se tânguiascã pentru pãcate cã din mormânt, iertare a rãsãrit.
Nimeni sã nu se teamã de moarte, cã ne-a izbãvit pe noi moartea Mântuitorului; şi a stins-o pe ea cel ce a fost ţinut de ea.
Prãdat-a iadul, Cel ce s-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amãrãciune fiindcã a gustat din Trupul Lui.
Şi aceasta mai înainte înţelegând-o, Isaia a strigat: iadul s-a amãrât întâmpinându-te pe Tine jos: amãrâtu-s-a cã s-a stricat.
S-a amãrât cã a fost batjocorit; s-a amãrât cã a fost omorât, s-a amãrât cã s-a surpat, s-a amãrât cã a fost legat.
A prins un trup şi de Dumnezeu a fost lovit.
A prins pãmânt şi s-a întâlnit cu cerul.
A primit ceea ce vedea şi a cãzut prin ceea ce nu vedea.
Unde-ţi este moarte, boldul?
Unde-ţi este iadule, biruinţa?
Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit.
Sculatu-s-a Hristos şi au cãzut diavolii.
Înviat-a Hristos şi se bucurã îngerii.
Înviat-a Hristos şi viaţa stãpâneşte.
Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapã; cã Hristos sculându-se din morţi, începãtura celor adormiţi S-a fãcut.
Lui se cuvine slavã şi stãpânire în vecii vecilor.
                                                                                                                  AMIN

PRIETENUL CREDINCIOS

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

       Bucuria mea, iata ce spune Sfantul Ioan Gura de Aur despre prietenie: “Cu adevarat, prietenul credincios mangaiere este in viata.

Ce n-ar fi in stare sa faca un prieten adevarat?

 Cata placere, cata prisosinta si cat temei nu aduce el?

 Poti descoperi atatea comori, dar nimic nu pretuieste cat un prieten adevarat. Vederea unui prieten imbraca inima in sarbatoare si o infloreste; te legi de el cu un lant care-ti umple sufletul de o fericire nespusa, chiar numai aducerea-aminte despre el, da aripi gandului si-l inalta. Vorbim despre prietenii buni, care sunt devotati si jertfelnici. Vorbim despre acei care ard de prietenie adevarata.” Nu-ti este prieten cel care minte, care umbla cu masca si aceasta masca o schimba in functie de cel cu care se intalneste.
Daca o persoana se indeparteaza de tine sa nu te intristezi. E doar raspunsul lui Dumnezeu la rugaciunea ta: “...si ne izbaveste de cel viclean...”


🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, iar un Inger tare, pazitor, sa-ti vegheze somnul! Amin si Aliluia!
                                                                                                Preot Ioan 🛎.

“GLOBALGHEDONUL”

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

     “GLOBALGHEDONUL” – o poezie ce am scris-o în ultima vreme, ca un protest împotriva “înlănţuirilor” de orice fel, dar mai ales în favoarea lui Hristos-Dumnezeu şi a Bisericii Sale, în favoarea Vieţii şi trezviei!...
 Risipeşte Doamne norii ce-ntunecă pământul
 Şi fă-i ploaie de-ndurare ca să spele tot noroiul,
 Ce-l împroşcă nefârtatul dimpreună cu zeloţii Lumii desfrânate.
 Şi din umbră înfigând colţii Sfâşiind tot ce apucă, mulţi cădem ca frunzele Bolnăvite sau mânate de cei care bat tobele! Dar tot n-avem ochi să vedem a lumii faţadă Ce promite veşnicia făcând din păcat paradă. Ne credem stăpânii lumii stâpâniţi fiind de ea, Dar pământul atrage pământul, apoi moartea, A cărei duhoare umple zarea sufocând casele, Şi înrobindu-ne de patimi ne-au ajuns păcatele.
 Ne-am întunecat mintea cu atâta necredinţă, Dăm vina unii pe alţii şi venerăm zeul - ştiinţă, Dar tot n-avem urechi s-auzim şuierul metalic Coliviei aşternute de satrapii lumii – sistematic…
 De când lumea, Cain cel zgârcit vrea să ucidă Pe mărinimosul Abel, făcând lumea fratricidă; Iar Irod tiranul taie cu miile pruncii nevinovaţi, Dar toţi devenim irozii ucigaşi ai fiilor chiuretaţi.
 Apoi Iuda arghirofilul îşi trădează Mântuitorul, Dar cu toţii devenim iude alegând pe vicleanul! Iar astăzi şi mâine, mereu, Hristos ne previne: Crezi tu că aceştia au fost mai păcătoşi ca tine? Şi mai crezi tu omule, că aducându-te la viaţă Din iubire, ura şi trufia îţi vor da vreo speranţă? Dacă Eu am creat lumea, bună şi nemuritoare, O voi lăsa nelegiuiţilor s-o piardă la întâmplare? V-am spus că şi perii capului vă sunt număraţi!
 L-am întrebat oarecând pe Iov, va întreb şi azi: Unde eraţi voi, când am întemeiat pământul Şi am întărit temeliile lui? Încotro suflă Duhul?
 Unde eraţi când stelele dimineţii încântau zarea Şi toţi îngerii Mă sărbătoreau?
Sau când marea Ieşită din sânul firii am închis-o cu porţi şi când Am înveşmântat-o cu negura, eraţi voi ajutând? Ştiţi voi care drum duce la palatul luminii şi care Este locul întunericului? Aveţi ochi sau cugetare Să pricepeţi cămările grindinei, ce le ţin deoparte Pentru vremuri de strâmtorare şi bătăi de moarte?
 Cunoaşteţi voi legile cerului şi puteţi ca să faceţi Pe pământ să fie ce este scris în ele? Sau vedeţi Vreun cusur cu adevărat asupra judecăţii Mele?
 Cine îndrăzneşte să dea piept cu Mine?
Şi în cele Ale Mele, M-a îndatorat cineva ca să-i înapoiez?
 Dar mai e cineva precum dreptul Iov ca să-l aşez La masă cu Mine şi să creadă că orice gând am, Pictorul Vasile Neguş Ajunge şi faptă? O, ce pustiu de trufie, cât alean!... Cu adevărat, Dumnezeu nu aruncă cu zarurile, Ci numai omul umblă prin ghicitură, iar valurile Lumii de ţărână îneacă pe toţi cei flămânzi şi goi, Devenind păpuşarii ideali ai ciocoilor vechi şi noi. Aceiaşi boieri ce stau cocoţaţi în vârful piramidei, Iscodindu-ne după colţ cu ochiul tiran pun temei Să piardă credinţe, istorii şi naţii, punând belciuge Prin legi ticăloase şi caii troieni, ca să ne înjuge! Singuri am tăiat şi ne tăiem craca de sub picioare Când am ales păcatul şi ne-am scos la vânzare, Pe un argint, pe treizeci, pe un interes sau o clipă De plăcere. Pe mititei şi băutură, alegând în pripă Pe politrucii lumii sau umplând vistieriile boierilor Prin datorii şi atârnare, stând în bătaia vânturilor. Nu mai avem regi, încă un David sau Solomon, Un Decebal sau Ştefan, ci fugim spre armagedon. Singurul război ce îl avem este războiul nevăzut Cu demonii, cu noi înşine, cu toţi ce ne-au ţesut Cămaşa de forţă injectându-ne cu boale, patimi Şi dezbinare, ideologii marxiste şi-ale lor grăsimi. Înmulţitu-s-au corbii ce-aşteaptă leşurile promise La recensământul călăilor lumii ce ei îl socotise, Dar tot nu vedem cine ne trage sforile şi de unde Nicicând nu vom afla mila, ci ură şi deznădejde. Astfel, demonii şi cezarii mai câştigă încă o luptă Dar nu şi războiul, căci intrând în Biserica văzută Cu bocancii noroiaţi de patimi, orbi şi surzi fiind Nu pot să îl vadă pe Hristos - Stăpânul, cârmuind. Şi ca Dumnezeu, îngăduie doar ce ne este de folos Alegând grâul de neghină, mic şi mare, sus şi jos, Dar tot fugim de mărturisire ajungând oi speriate, Păstori fără de oi, fugind de Hristos ca de moarte! Cum să ne conducă bine tot aceia ce ne subjugă, Aceia care ne fură pâinea, ţara, şi care ne-atârnă De copitele boierilor lumii? Aceia care îşi fac cruci Strâmbe doar la patru ani şi apoi se fac iar uituci. Sau cei care îl vând pe Hristos, zicând că apusul E la fel cu răsăritul, nemaiştiind care este Domnul Şi care cezarul. Pe aceştia, care având hambarele Dosite, să-i credem acum ca pe sfinţi, precum oile? Hristos este Păstorul, iarăşi noi oile Lui şi cu toţii Fiind botezaţi ascultăm numai de El, iar de alţii, Doar atunci când nu ştirbesc Adevărul. Dar va fi Vai de cezarul care se vrea Dumnezeu şi va risipi Biserica Lui cu legi omeneşti, crezând că-n Potir Nu e Viaţa însăşi, nemurirea, ci moartea!...Sictir De-aici Satană, căci faci din nevăzutul “ţânţar”, Deşi înţeapă şi el, Apocalipsa lumii cu al ei amar!...
 Pictor, teolog, Vasile Neguş