Sfanta Liturghie la Sărbătoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel - 2018

                                                        PRAZNIC CU BUCURIE

Bucurati-va, Sfintilor Apostoli Petru și Pavel! Zicea Sfantul Apostol Petru: "Doamne la cine ne vom duce? Tu singur ai cuvintele vietii vesnice" (Ioan 6:68), iar Sfantul Apostol Pavel spunea: "Sunt incredintat ca nici moartea, nici viata..., nici alta faptura oarecare, nu poate sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu cea intru Hristos Iisus, Domnul nostru" (Romani 8:38-39).
Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, rugati-va lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin.
Har si pace sufletului tau, de la Atotputernicul Dumnezeu. Amin si Aliluia! 
                                                                                                                                   Preot Ioan.

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Acatistul Sf Petru si Pavel --

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Rugăciune de multumire

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, Bunule şi Iubitorule de oameni, doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, Cel ce porţi fără durere neputinţele noastre, cu a Cărui rană toţi ne-am vindecat; Păstorule cel bun, Care ai venit spre căutarea oii celei pierdute; Cel ce dai mângâiere celor slabi la suflet şi viaţă celor zdrobiţi; Care ai tămăduit izvorul celei ce era în curgerea sângelui de doisprezece ani; Cel ce pe fiica cananeiencei ai izbăvit-o de demonul cel cumplit; Care ai iertat datoria celor doi datornici şi ai dăruit iertare femeii celei păcătoase; Cel ce ai dăruit vindecare slăbănogului împreună cu iertarea păcatelor lui; Care cu cuvântul ai îndreptat pe vameşul şi ai primit pe tâlharul prin mărturisirea lui cea mai de pe urmă; Cel ce ai ridicat păcatele lumii şi pe Cruce le-ai pironit; Ţie ne rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: în bunătatea Ta, Însuţi slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule, fărădelegile şi păcatele robului Tău (N) şi greşealele lui cele de voie şi cele fără de voie, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele prin călcarea de poruncă şi prin neascultare, cele din timpul nopţii şi cele din timpul zilei; şi de este sub blestem preoţesc, sau al tatălui său, sau al mamei sale, sau cu ochii a poftit, sau cu mirosul s-a desfrânat, sau cu pipăitul s-a pornit spre desfrânare, sau cu gustul s-a dezmierdat, sau cu vreo aprindere oarecare trupească sau sufletească s-a despărţit de a Ta voie şi sfinţire, orice a greşit şi el şi noi, ca un bun şi iubitor de oameni Dumnezeu, Care nu ţii minte răul, iartă. Şi nu lăsa pe acesta şi pe noi să cădem în viaţa cea întinată, nici pe căile pierzării să alergăm. Aşa, Stăpâne Doamne, ascultă-mă pe mine păcătosul în ceasul acesta, pentru robul Tău (N). Treci cu vederea, ca un Dumnezeu, Care nu ţii minte răul, toate păcatele lui. Izbăveşte-l pe el de chinul cel de veci. Gura lui o umple de lauda Ta. Buzele lui le deschide spre slăvirea numelui Tău. Mâinile lui le întinde spre lucrarea poruncilor Tale. Picioarele lui îndreptează-le spre vestirea Evangheliei Tale. Toate mădularele şi gândirea lui, întăreşte-le cu harul Tău. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Care prin Sfinţii Tăi Apostoli ne-ai poruncit nouă, zicând: orice veţi lega pe pământ vor fi legate şi în ceruri şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în ceruri. Şi iarăşi: cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta lor şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi. Şi precum ai ascultat pe Iezechia în întristarea sufletului său la ceasul morţii şi nu i-ai trecut rugăciunea lui, aşa auzi-mă în ceasul acesta şi pe mine smeritul şi păcătosul şi nevrednicul robul Tău care mă rog Ţie; căci Tu eşti, Doamne Iisuse Hristoase, Cel care ai poruncit să iertăm de şaptezeci de ori câte şapte celor ce cad în păcate, şi în bunătatea Ta şi în iubirea Ta de oameni, Îţi pare rău de faptele noastre cele rele şi Te bucuri de întoarcerea celor rătăciţi. Că precum este slava Ta, aşa este şi mila Ta, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tatălui Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

UN OM FERICIT (autor anonim)

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

"Auzit-am că, pe vremuri,
Dumnezeu ar fi dorit
Ca să afle, printr-un înger,
Dacă omu-i fericit!

Merse îngerul pe cale
Lumea-ntreaga colindînd,
Când la deal şi când la vale,
Pe creştini tot întrebînd

Unul zise Cum pot oare
Fericit să mă numesc?
Să îmi fie cu iertare,
Nu vezi cât de mult trudesc?!

Altul zise cu durere:
— Eu aş fi, dar ce să fac,
Fiindcă banii-s la putere,
Iar eu sunt un om sărac!

Unul spuse cu mândrie :
— Eu am bani, ce pot să zic?
Am destulă avuţie,
Nu duc lipsă de nimic!

Însă fericit aş spune
Că nu pot să mă numesc,
Fiindcă n-am copii pe lume
Şi încep să-mbătrânesc.

Altul strigă cu ocară:
— O, ce fericit aş fi,
Dacă n-aş avea povară
O mulţime de copii!

Nu am ce le da la masă,
Tare mult mă chinuesc,
Cum pot oare cu-aşa casă
Fericit să mă numesc!

Când pe altul îl întreabă:
— Tu eşti fericit, ori ba?
Dând din cap, el spune-n grabă
— Hm! nu prea mult, măria-ta!

— Dar de ce? Ce îţi lipseşte?
Zise îngerul suav,
— Aş trăi împărăteşte,
Dar sunt trist, că sunt bolnav!

Am umblat prin lumea-ntreagă
Pe la doctori, dar n-am leac
Sunt slăbit şi fără vlagă
Şi nu ştiu ce să mai fac!

Şi cuprins de întristare,
Îngerul plecă mâhnit,
Că în lumea asta mare
Nici un om nu-i fericit!

Tot aşa cârteau creştinii,
Orşiunde întreba,
Apăsând mai tare spinii
Domnului pe fruntea Sa.

Şi cu fiece răspuns,
Pas cu pas Îl aduceau,
Spre Golgota, în ascuns
Şi pe Cruce-L răstigneau!

Merse îngerul ce merse
Până când a întîlnit
Un om ce sudoarea-şi şterse
De pe chipul său trudit

— Omule, te văd muncind
Şi esti mult prea obosit,
Ziua toată robotind,
Spune-mi: tu eşti fericit?

Omul se-ndreptă de spate
Şi, privindu-l pe străin
Îi spuse cu bunătate:
— Fericit sunt pe deplin!

Îngerul sări deodată
Iscodindu-l înadins:
Casa ta-i dărăpănată,
Focu-n vatră ţi s-a stins.

Ai copii prea mulţi, se pare
Şi cu greu îi creşti pe toţi,
Nu ai bani pentru mâncare,
Şi eşti fericit, socoţi?

Eu nu te cunosc, străine!
Şi nu ştiu de unde vii
Dar, de vrei rămâi la mine
Până mîine-n zori de zi.

Iat-acum se face seară,
Nu-i bine să mergi pe drum,
Că sunt oameni răi pe-afară
Şi flămând vei fi oricum.

Nu am bani, nu am avere,
Nu am casa un palat,
Am în schimb, o mângâiere,
Că am sufletul curat.

Casa mea dărăpănată,
Cu căldură te-o primi,
Chiar de focu-i stins în vatră,
Om mânca ce s-o găsi.

Şi cu toţii stînd la masă
Domnului I-am mulţumi,
Că spre noi mereu revarsă
Un noian de bucurii.

Să fii fericit în lume
Dacă vrei, nu e prea greu,
Că averea mea, vezi bine,
E doar Bunul Dumnezeu.

El îmi dă mereu putere,
El mă iartă când greşesc,
El mi-alină orice durere,
El m-ajută să trăiesc.

Cine are-aşa avere
Are tot ce şi-a dorit,
Are-n suflet mângîiere
Şi e-n viaţă fericit!

Am copii pe lîngă casă,
Am pământ să-l pot munci,
Am nevastă credincioasă,
Fericit de ce n-aş fi?

Îngerul să-i spună taina
Ar fi vrut, dar ce folos?
Se vedea că poartă haina
Dăruită de Hristos!

Bucuros, el se întoarse
Şi zbură spre cer grăbit,
Fiindcă, în sfârşit aflase,
Un om care-i fericit.

Auzind Domnul îndată
Le dădu creştinilor
Pedeapsa meritată
Pentru necredinţa lor.

Numai cel ce nu cârtise
Fericit în veci va fi,
Că, din toţi, doar el primise
Darul, de-a se mântui

Cine are-nţelepciune
Să priceapă, n-ar fi greu:
Fericirea nu e-n lume,
Ci e doar în Dumnezeu!!!

Dac-am fi, din întîmplare,
Întrebaţi şi noi cândva,
Conştiinţa noastră oare
Ce-ar răspunde? NU sau DA?!"

DE CE APRINDEM LUMÂNĂRI?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

O aprinzi. Dar unde o trimiţi? N-o trimiţi undeva? Prin lumânare cerem ceva de la Dumnezeu. Când o aprinzi şi spui: ,,Pentru cei ce suferă trupeşte şi sufleteşte şi pentru cei ce au mai mare nevoi,”, în aceştia sunt cuprinşi şi vii şi morţii. Ştiţi câtă odihnă simt cei adormiţi când aprindem o lumânare pentru ei? Astfel dobândeşte cineva comuniune duhovnicească şi cu cei vii şi cu cei adormiţi. Lumânarea, în puţine cuvinte, este o antenă ce ne pune în legătură cu Dumnezeu, cu cei bolnavi, cu cei adormiţi.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, Editura Evanghelismos, 2003, p. 162)

             ROSTUL LUMANARII ESTE SA ARDA iar OMUL TREBUIE SA SE ROAGE

Lumanarea trebuie sa arda si sa lumineze. Sufletul omului este asemanator unei lumanari. Lumina sufletului este rugaciunea. Sufletul care se roaga este ca o lumanare aprinsa, iar daca nu se roaga este ca o lumanare stinsa: "Stiu faptele tale, ca ai nume, ca traiesti, DAR ESTI MORT" (Apocalipsa 3:1). O lumanare aprinsa nu arde pentru sine, ci intotdeauna pentru ceilalti (un suflet altruist). Din flacara ei se pot aprinde si alte lumanari, fara ca lumina ei sa se imputineze. Sfintii Parinti se rugau pentru toti oamenii, pentru mantuirea intregii lumi. Intotdeauna o lumanare moare arzand, dupa ce si-a topit tot trupul si si-a inaltat flacara la Cer. Asemenea si pe oameni, sfarsitul vietii ar trebui sa-i gaseasca in rugaciune. CEA MAI FRUMOASA MOARTE, ESTE MOARTEA UNEI LUMANARI. Ea moare dupa ce topit in sine tot ce a fost pamantesc si a devenit in intregime lumina. CE MINUNAT AR FI SA INVATAM SA MURIM CA O LUMANARE! Lumanarea este nelipsita de la Botez pana si la inmormantare, parca ar vrea sa ne spuna: "NU UITATI DE RUGACIUNE!"

In zona Olteniei "doamnele in varsta" sustin ca daca a cineva a murit cu lumanarea aprinsa, gata, s-a mantuit. Nu este deloc adevarat. Pentru a ne mantui trebuie sa fim spovediti si impartasiti cel putin in cele 4 posturi mari ale anului. Sa ne fie clar: Lumanarea n-a botezat pe nimeni, n-a cununat pe nimeni, nu iarta pacate si nu este Sfanta Impartasanie. Exemplu: Sfanta Filofteea de la Curtea de Arges a fost omorata cu fierul de la plug, de tatal ei, care nu i-a aprins lumanare si ea are Moaste Sfinte care miroase a flori de margaritar. Deci, nu lumanarea conteaza ci starea in care merge sufletul la Dumnezeu (spovedit sau nespovedit, impartasit sau neimpartasit).
                                                                                                                     Preot Ioan.

Sărbătoarea Cincizecimii , sau Coborârea Duhului Sfant...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                                                        PRAZNICUL CINCIZECIMII
                                                          Din Faptele Apostolilor citire:

“In zilele acelea, cand a sosit ziua Cincizecimii, Apostolii erau toti impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai. Si erau in Ierusalim locuitori iudei, barbati cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Si iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei vorbind in limba sa. Si erau uimiti toti si se minunau, zicand: Iata, nu sunt acestia care vorbesc toti galileeni? Si cum auzim noi fiecare limba noastra in care ne-am nascut? Parti si mezi si elamiti si cei ce locuiesc in Mesopotamia, in Iudeea si in Capadocia, in Pont si in Asia, in Frigia si in Pamfilia, in Egipt si in partile Libiei cea de langa Cirene, si romanii in treacat, iudei si prozeliti, cretani si arabi, ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu” (Din Faptele Sfintilor Apostoli 2:1-11).
PRAZNIC CU BUCURIE! Ma rog lui Dumnezeu ca, cele 7 daruri ale Duhului Sfant: INTELEPCIUNEA, INTELEGEREA, SFATUL, PUTEREA, STIINTA, EVLAVIA si FRICA DE DUMNEZEU, sa copleseasca sufletul tau. Amin si Aliluia!

Astăzi 27 mai 2018 sărbătorim pe lângă   Coborârea Duhului Sfant...si  doi mari sfinti , Sfantul IULIU VETERANUL si Sfântul IOAN RUSUL , un sfânt drag mie ...(anul trecut Dumnezeu m-a invrednicit si am ajuns in Grecia ,in Insula Evia unde am vizitat frumoasa biserică unde se află moastele sfântului).

Cu ajutorul bunului Dumnezeu ,am ajuns la Mânăstirea Jiana , in judetul Mehedinti , impreună cu câteva vecine ...

Manastirea Jiana ,are hramul ,,Sfantului Mucenic Iuliu Veteranul”. Pe un teren donat de familia dr. Plenicianu, (Fiica vecinei mele ,din satul natal ,o femeie de nota 10 )părintele protosinghel Augustin Dragomir, actualul staret, a reusit sa ridice biserica manastirii care a fost incredintata ocrotirii Sfantului Simeon Stalpnicul....

Am ajuns la Sfanta Mânăstire , cu mare bucurie in suflet , am ascultat acatistul Sfantului Iuliu Veteranul, apoi sfânta Liturghie oficiată de un sobor de preoti , am ascultat slujba si mi-au rămas in minte vocile ingeresti ale preotilor de aici...
Aici am intâlnit oameni minunati si pe fiica vecinei mele Tania Pleniceanu , o doamnă de mare omenie si o frumusete sufletească cum rar intalnesti...
A fost foarte frumos , pot spune că am fost foarte fericită că am ajuns să văd aceste frumoase locuri , si să il cunosc pe Protosinghel Augustin ,staretul de la Manastirea Jiana (Mehedinti), un om deosebit si cu o voce superbă si blândă asa cum ii stă bine unui preot Ortodox ...
După sfânta Liturghie am fost invitati la o agapă, am mâncat , am fost binecuvântati de părinte si am plecat spre casele noastre cu fericire in suflet , si cu convingerea că Ortodoxia noastră ,este cea mai frumoasă si nu se poate compara cu nici o altă confesiune...nu inainte de a multumi părintelui si de a promite că ne vom reintoarce cât de curând pe aceste meleaguri ...

                             Am să vă postez câteva filmulete si cateva poze făcute cu telefonul ...

La sfârsit după ce am fost binecuvantati, am sărutat sfintele Moaste ce se află in Sfanta Manăstire , am primit o iconită cu sfantul Iuliu Veteranul si pliante cu invătături care să ne aducă aminte de această frumoasă Mânăstire ..am plecat spre casele noastre ...
Mai multe despre Sfânta mânăstire găsiti aici :

http://www.gds.ro/Local/2017-06-09/jiana,-manastirea-din-inima-campiei-blahnitei/