SFÂNTA LITURGHIE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

S-a terminat și Sfânta Liturghie,
Trec pragul casei mirosind a mir;
Din reverendă fumul de tămâie
Se simte încă tare când inspir.

Sunt ostenit de-atâta încordare,
Am încercat și azi, cum fac mereu,
Cu fiecare slovă și cântare
Să mă împărtășesc din Dumnezeu.

De când începe până se termină
Slujirea sfântă este ca un vis
În care se împrăștie lumină
Prin ușile Altarului deschis..

De când începe până se sfârșește,
Din cer se cerne pace pe pământ.
Hristos Arhiereu liturghisește,
Jertfindu-Și tainic Trupul Său cel sfânt.

Ne ostenim și noi după putere,
Popor și preot, strana cu citeți,
Sorbim în inimi stropi de Înviere,
Ca o arvun-a celeilalte vieți.

Gustăm pe rând bucatele divine,
Cuvântul lui Hristos și harul Lui.
Ce bine e cu sufletele pline,
Ce bine e să ne simțim sătui..

Cu glasul blând Iisus Hristos ne cheamă
Să ne împărtășim din Cina Sa
Plini de credință, dragoste și teamă,
Căci din Potir.. pe El Îl vom mânca!

E-atât de mare Sfânta Liturghie,
Când dogmele prind viață pentru noi,
Iar clipele cu iz de veșnicie
Devin icoana Vieții de Apoi..

Ce bine e când turma se adună
Ca să Îi cânte Bunului Păstor..
Ce-i mai frumos ca “frații împreună”
Care devin duminica un cor?..

Da, Sfânta Liturghie ne unește,
(Putem să credem doar când ne iubim),
Din Pâinea Cea Cerească ne hrănește
Și firmituri de pâine devenim.

Am mai slujit o Sfântă Liturghie,
Trec pragul casei mele fericit:
Sunt ostenit, dar plin de bucurie
Că pe Mântuitorul L-am slujit.

(12 octombrie 2025

Mireasma raiului

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

După 10 din cei 15 ani de detenţie politică pe care i-am făcut sub comunişti, am ajuns şi în lagărul de muncă de la Noua Culme. Îmi amintesc că acolo am avut cu noi un om cu totul deosebit, pe moş Varga, ţăran simplu din Banat. Statură mijlocie, om blând şi cu o faţă luminoasă. Într-o zi, a venit la mine, timid şi îngândurat, să-mi spună unele lucruri.

-      Domnule Părinte, aş vrea să vă spun ceva, aşa, ca la o spovedanie... - Bine, moş Varga, pofteşte aici, pe patul meu! S-a suit mai greu, că eram pe patul suprapus, dar asta îţi dădea posibilitatea de a nu te auzi şi alţii. Era ca un adevărat scaun de spovedanie.

-  Domnule părinte, uite, aşa cum te văd pe dumneata, aşa îl văd pe Domnul Hristos. - Când, moş Varga? - De cele mai multe ori dimineaţa, după terci, când oamenii stau pe paturile lor... - Şi cum?

-  De multe ori stă în picioare, rezemat de speteaza patului meu, şi mă priveşte cum stau, iar împrejurul capului are o strălucire de raze cum n-am văzut în nici o icoană. - Nu ţi-ai pus problema că e vis?

-  Tocmai asta o fac, că mă uit şi la vecini, ca să-i văd pe ei; în acelaşi timp, mă pipăi pe mine , ca să-mi dau seama că sunt treaz. De asemenea, apar nişte miresme care nu sunt din cele pe care le cunoaştem noi, din florile pământului...

Într-o zi, moşul s-a rugat lui Dumnezeu să-i facă şi pe ceilalţi să le simtă. La scurt timp, după rugăciunea lui, au început toţi să spună: „Dar ce miroase atât de frumos?! Că nu seamănă cu mirosurile pe care le cunoaştem noi... De unde poate să vină, că n-avem flori pe aici?!“. Iar afară era în toiul iernii, cu frig şi zăpadă mare.

Moş Varga şi-a dat seama că Dumnezeu i-a împlinit rugăciunea, dar a tăcut mâlc, şi-a dat pătura peste cap şi a început să plângă de bucurie. Nu ştiu dacă şi cât a mai trăit moş Varga după eliberare, nici dacă minunea a mai continuat în vreun fel, dar mireasma aceea o mai simt parcă şi azi, ca pe un semn al faptului că Dumnezeu nu ne părăseşte niciodată.