RUGĂCIUNEA PREASFINŢITULUI EREMEI (SCHIMNICUL) CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....

       O, Mare Mucenice şi Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi nu lăsa să rămână în noi bolile trupeşti şi sufleteşti de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile şi păcatele noastre.
Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească şi sufletească – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem noi de dorinţe şi împătimire de lucrurile trecătoare pământeşti – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem, o Sfinte Pantelimon ...
Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputinţele şi pentru datoriile noastre – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem noi de ţinerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Tămăduitorule a Sfântului Athos şi a întregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie, îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia şi netrebnicia noastră – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de multele şi feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea fără de saţ, în nereţinere, în desfătare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deşartă şi de cea săvârşită cu judecată – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochi noştri de privirile păcătoase ...
Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deşarte, a cuvintelor rele, defăimătoare.
Ne dor mâinile noastre neîntinse spre săvârşirea rugăciunii şi spre fapta cea de milostenie – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care uşor se îndreaptă spre căi rătăcite şi spre locuinţele acestei lumi – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Dar cel mai mult ne dor limba şi buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, desarte, urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de laudă sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte şi fără de pricepere– tămăduieşte-ne, o, Milostive!
Tot trupul nostru este bolnav:

Bolnavă este mintea noastră şi lipsită de înţelegere, înţelepciune şi de cugetare.
Bolnavă este voinţa noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte şi se îndreaptă spre lucruri păcătoase, dăunătoare nouă şi neplăcute lui Dumnezeu.
Bolnavă este închipuirea noastră, care nu doreşte şi nu este în măsură să conştientizeze atât moartea şi suferinţa veşnică a păcătoşilor, cât şi Fericirile Împărăţiei Cereşti, mânia Domnului, patimile lui Hristos pe cruce, răstignirea Lui. O, Sfinte Pantelimon, tămăduieşte-ne.
Ne doare totul în noi.
În neputinţă este sufletul nostru cu toate puterile şi priceperile lui.
În neputinţă este trupul nostru cu toate mădularele lui.

Tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tămăduitorul cel fără de arginţi, Doctorul cel mult iubitor şi sluga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Nu ne lăsa pe noi în urgia bolilor şi neputinţelor, ci tămădiueşte-ne cu puterea Harului tău şi vom lăuda Preasfânta Treime: pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor şi vom mulţumi harului tău purtător de vindecări în veci. Amin.

                                                  Rugăciune pentru vindecare

        Dumnezeule Atotputernice, Cela ce cu mila Ta pe toate le zideşti spre mântuirea neamului omenesc, cercetează-l pe robul Tău (...), pe cel ce cheamă numele lui Hristos, vindecă-l de toată boala trupească şi slobozeşte-l de păcat şi de ispitirile păcătoase, de orice necazuri, şi orice asuprire vrăjmăşească îndepărteaz-o de la robul Tău. Ridică-l pe el din patul păcatului şi îl aşează în Sfânta Ta Biserică – sănătos cu trupul şi cu sufletul ca să slăvească împreună cu toţi oamenii, prin fapte bune, numele lui Hristos, că Ţie îţi înălţăm slavă împreună cu cel fără de început al Tău Fiu şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

-

Sectanţii cu chip de ortodocşi

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....

                                                                                                                                  PREOT IOAN

         Sectanţii cu chip de ortodocşi, adică lupi în piele de oaie despre care am fost avertizaţi! 

           Confuzia religioasă care domneşte în zilele noastre este mai mare ca oricând! O explicaţie o constituie înmulţirea falsurilor spirituale la o rată alarmantă. Unul din semnele vremurilor este această proliferare de secte, de mişcări religioase false şi de profeţi falşi.
             Baptiştii de la «Evangelical Baptist Church of Georgia», în scop prozelitism folosesc până şi veşmintele ortodoxe numai să înroleze cât mai mulţi ortodocşi în rândurile lor (vezi imaginea din dreapta).
 Priviţi că la gât nu au epitrahil, precum preoţii şi episcopii creştin ortodocşi, ci, un fular mai lung frumos colorat şi cu toate că nu se închină, nu-şi fac semnul Sfintei Cruci, şi-au pus şi cruce la gât, ca să-i amăgească pe creştinii ortodocşi.
          Despre amăgitorii credinţei creştine, ne avertizează Sfântul Apostol Pavel când spune: «unii ca aceştia sunt APOSTOLI MINCINOŞI, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii» (2 Corinteni 11:13-14).
               Icoanele ortodoxe nu mai sunt pentru ei nişte “idoli”, fiindcă acum au un scop bine fixat, respectiv acela de-a amăgi pe cei “slabi de înger”. Biblia ne previne şi ne avertizează despre apariţia lor: Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Lupii în piele de oaie 2 «Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt LUPI răpitori» (Matei 7:15).

          Asemenea vicleni sunt şi la noi în ţară. Spre exemplu, nişte penticostali se folosesc de scrierile Sfinţilor Părinţi. Ei îşi spun Strajerul. Să fim cu luare aminte şi să nu căutăm în ograda ereticilor ceea ce Biserica Creştin Ortodoxă, are în deplinătate: Cuvântul lui Dumnezeu.
 «Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt LUPI răpitori» (Matei 7:15).
                     Hristos a întemeiat o singură Biserică (după cum spunem În Crez: UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ŞI APOSTOLEASCĂ BISERICĂ)
    Şi nu 3000 de culte câte există astăzi în lume. Şi-apoi scrie destul de clar în Biblie: «Este un Domn, o credinţă, un botez…» (Efeseni 4:5). Deci, o singură credinţă este adevărată şi nu toate cele 3000!  

                                    Ereticii/sectanţii, adică cei care produc DEZBINĂRI în Biser
ica Creştin Ortodoxă, sunt denumiţi «oameni fireşti», care nu au Duhul, iar scopul lor este atacul asupra unităţii credinţei: «Aceştia sunt cei ce fac DEZBINĂRI, (oameni) fireşti, care nu au Duhul» (Iuda 1:19).
       Sectanţii, adică slugile satanei vor distrugerea creştinismului, prin scindarea lui în mii de “culte”. «Ca să nu fie DEZBINARE în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele» (1Corinteni 12:25).
      Orice nebun îşi poate face secta lui. În câţiva zeci de ani va reuşi să recruteze alţi nebuni ca şi el, care vor recruta la rândul lor alţi nebuni, şi aşa se naşte un “cult” nou de oameni bolnavi, trădători de Hristos, ţara şi de neam. Toate sectele au în comun un singur lucru: îndepărtarea oamenilor de Biserica ORTODOXĂ şi de mântuirea prin Hristos.
      Zilnic se mai trezeşte câte un eretic să-si creeze propria lui sectă. John Smith şi Thomas Helwys (baptişti), A.J. Tomlinson şi Charles Parham (penticostali), William Miller şi Ellen G. White (adventişti), Charles T. Russell (iehovişti)… aşa au apărut sectanţii.

     Nişte fermieri din America s-au gândit: «hai să facem şi noi o afacere şi să vindem locuri în rai», aşa au apărut «cultele» neoprotestante. Sfântul Apostol Pavel, avertizează despre apariţia celor care fac DEZBINARE: «Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi RĂTĂCIŢI fiind ei înşişi» (2 Timotei 3:13) ; «Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să NU fie DEZBINĂRI între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere» (1 Corinteni 1:10).
      Nu spune să fim dezbinaţi în diverse„culte”, spune să fim uniţi în «acelaşi cuget» (credinţa cea dreaptă). Sfântul Apostol Petru îşi exprimă chiar îngrijorarea faţă de procesul de infiltrare a ereziilor/sectelor, avertizând că vor provoca DEZBINAREA: «Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura ERESURI pierzătoare. Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită» (2 Petru 2:1-2). Combaterea fenomenului sectar trebuie să devină o obligaţie de onoare pentru fiecare român creştin ortodox. Trădătorii aserviţi intereselor străine neamului românesc, neam creştin încă din vremea Sfântului Apostol Andrei, trebuiesc respinşi.
       Nu se poate să permitem oricărui venetic să-şi închipuie că este la el acasă. Mărturisirea credinţei este o obligaţie: «Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor şi Eu voi mărturisi pentru el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri» (Matei 10:32). Biserica lui Hristos este îndreptăţită să mărturisească despre ADEVĂR, nu orice «profet» eretic arondat la vreo panaramă de sectă: «Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a ADEVARULUI“ (1 Timotei 3:15), nu avem nevoie de «sfaturile» sectantilor,noi cunostem crestinismul in forma apostolica de la Sf Ap Andrei.
      Hristos a poruncit să ascultăm de Biserică, nu de sectanţi: «De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur…. de nu va asculta, SPUNE-L BISERICII, iar de nu va ASCULTA nici de BISERICĂ, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş» (Matei 18:15-17).
    Sectele, prin prozeliţii lor au năpădit ţările ortodoxe precum lăcustele prin lanurile de grâu. Datoria de onoare a oricărui ortodox este să-şi apere Biserica, identitatea şi demnitatea în faţa oricărui trădător vândut sectelor. Sectanţii, trăiesc cu impresia că sunt pe picior de egalitate cu Ortodoxia. Ei bine, tocmai asta trebuie să refuzăm. Ei nu sunt pe aceeaşi treaptă cu Ortodoxia, sectele au apărut în 1900, cum s-ar zice, toamna, la spartul târgului, pe când Ortodoxia are succesiune până la Sfinţii Apostoli. Să faci o egalizare între Ortodoxie şi secte e pur şi simplu trădare.
             A ceda în faţa sectelor, ar însemna să ne plecăm capul în faţa diavolului în semn de supunere: «Vedeţi să nu vă amăgească cineva, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei » (Luca 21:8). Nu cumva să se gândească trădătorii sectari că sub pretextul dragostei de aproapele sau cel păcii, noi vom abdica de la SFÂNTA BISERICĂ ORTODOXĂ, strămoşească, moştenită de ai noştrii încă din vremea Sfântului Apostol Andrei. Pacea şi dragostea de aproape are limită, în clipa când cineva îşi permite să lezeze cât de puţin Biserica Lui Hristos, preferăm mai bine «războiul», căci e mai drept decât pacea şi înfrăţirea cu trădătorii asemeni Iscarioteanului: «Vă scriu şi să vă îndemn să LUPTAŢI pentru credinţa dată SFINŢILOR , o dată pentru totdeauna» (Iuda 1:3).