" - Gheronda, am citit în Scara că atunci când vrem să ne rugăm trebuie să ne îmbrăcăm cu îmbrăcămintea care se potriveste să o poarte cineva atunci când va vrea să se înfătiseze înaintea împăratului.
Care este această îmbrăcăminte?
- Să te zdrobesti pe sineti înaintea lui Dumnezeu si să ceri iertare cu smerenie pentru greselile tale. Să spui: ,,Am gresit, Dumnezeul meu, sunt nerecunoscătoare. Te-am mâhnit. Iartă-mă!". Dar să o spui cu zdrobire lăuntrică, nu numai la suprafată. Aceasta este îmbrăcămintea care se potriveste să o porti atunci când vorbesti cu Dumnezeu. Dacă nu merge înainte această mărturisire este ca si cum I-ai spune lui Dumnezeu:
"Ce faci? Ce mai este nou?".
Dacă trebuie să-i cerem iertare omului căruia i-am gresit, , cu atât mai mult trebuie să-I cerem iertare lui Dumnezeu pentru gresalele noastre zilnice!
- Adică în fiecare zi să ne gândim ce gresale am făcut?
- Da. Să ceri iertare lui Dumnezeu pentru
greşalele pe care le-ai făcut ziua, apoi să te gândeşti la păcătoşenia ta în general. În felul acesta te smereşti.
Apoi începi cu cererile pe care le ai. Eu încep rugăciunea cu: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului"! O spun de câteva ori în soaptă si apoi continui cu „Doamne Iisuse". Mai demult L-am tot rugat pe Dumnezeu să mă învete să mă rog. Si iată că am văzut în vedenie un copil de saptesprezece ani rugându-se. O, m-a topit! Felul în care plângea şi se ruga m-a cutremurat.
A început cu mărturisirea: „Sunt nerecunoscător, neîndreptat ... ". Apoi spunea: „Dumnezeul meu, asa cum sunt acum, în această stare, cum mă voi putea îndrepta
dacă nu mă vei ajuta Tu?", după care începea cererile.
- Gheronda, de multe ori, în vremea rugăciunii,
mă apasă amintirea păcatelor mele si nu-mi pot aduna mintea.
- Am spus să ne cercetăm pe noi însine si să ne mărturisim păcatele noastre înainte de a începe rugăciunea, iar nu în vremea rugăciunii. Aceasta nu este autocritică, ci convorbire cu tangalachi. Înainte de rugăciune ne gândim ce nu merge bine cu noi însine, ne îndreptăm mintea în acea directie, reglăm înăltătorul si apoi... foc!"
Sfântul Paisie Aghioritul,"Cuvinte duhovnicești" VI , Despre rugăciune
