Să mergem săptămîna aceasta după Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vieţii, al iertării şi al mîntuirii. Fără acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mîntui”.
“Cum putem noi să dormim sau să lipsim de la biserică cînd Hristos priveghează şi se roagă pentru toată lumea? Cum putem noi să rîdem şi să bem cînd Fiul lui Dumnezeu este dat în mîinile hulitorilor şi ucigaşilor necredincioşi?
Cum putem noi să mîncăm acum cînd Domnul vieţii, posteşte şi suspină pentru noi? Cum să lipsim de la biserică acum, cînd Hristos este trădat de propriul său ucenic şi este vîndut iudeilor ca să fie judecat şi răstignit?
Să mergem săptămîna aceasta după Iisus Hristos!
În Sfânta şi Marea Luni se face pomenire de fericitul losif cel preafrumos şi de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului.
Biserica noastră ne prezintă pe Iosif, un tânăr frumos, care a fost al unsprezecelea fiu al Patriarhului Iacov şi a fost invidiat de fraţii lui, aruncat în groapă şi vândut unor ismaeliți. Cumpărătorii săi l-au dus în Egipt şi l-au vândut, la rândul lor, unei căpetenii de la curtea faraonului, Putifar, a cărui soţie a vrut să păcătuiască cu el. Iosif s-a împotrivit cu putere, ea l-a calomniat şi Iosif a fost întemniţat. Apoi a devenit tâlcuitorul viselor faraonului, cunoscând mare cinste şi slavă.
Iosif este o pildă de curăție și de credință față de stăpânul său; a ales închisoarea decât să se învoiască la momelile desfrânate ale egiptencei.
Preafrumosul Iosif e pomenit, pe de o parte, pentru curăția lui, iar pe de alta, pentru că este icoană a Mântuitorului. Așa cum Iosif a fost vândut de frații săi cu gând ucigaș, dar mai apoi s-a făcut izbăvitorul lor, hrănindu-i cu pâine în vremea foametei, tot așa și Mântuitorul Hristos a fost vândut și dat la moarte de neamul Său, dar S-a făcut mântuire lui Israel și întregului neam omenesc, hrănindu-ne cu pâinea cea cerească a Preacuratului Său Trup.
Tot astăzi ne amintim de acel smochin uscat şi blestemat pe care Hristos l-a găsit neroditor în drumul Lui.
"Smochin neroditor este tot sufletul care nu se adapă din Izvorul vieții, Hristos, și nu aduce rodul duhovnicesc al Evangheliei." (Părintele Petroniu Tănase)
De aceea, Vecernia de luni ne îndeamnă: „Temându-ne, fraților, de pedeapsa smochinului celui uscat pentru nerodire, să aducem roade de pocăință lui Hristos, Cel ce are mare milă”.
