PRIVESTE CERUL..CA DE ACOLO VINE PEDEAPSA!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Era o pilda in Pateric,cu un pustnic care se ruga pentru pacatosi,pana cand i s-a aratat Dumnezeu de sus,prin inger,si i-a spus:"Pentru cei ce nu se roaga,sa nu te rogi niciodata,fiindca zece mii de ingeri daca s-ar ruga pentru ei,si ei nu se roaga,Dumnezeu nu poate sa-i ajute!"Deci,noi personal,trebuie sa ne aram ogorul sufletului,prin pravila si rugaciune,si sa-l prasim de buruieni,prin spovedanie si prin curatirea de patimi si pofte rele.Sf.Nicodim Aghioritul spunea ca:"Un om bine hranit,un om satul si infundat bine cu carne,necheaza ca un armasar dupa femei!"..Insusi Domnul Hristos ii spune diavolului cand este ispitit:"Nu numai cu paine va trai omul,ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu"(Mt.4,4)..

.Omul "traieste" ca om,in adevaratul sens al cuvantului,doar atata timp cat "vorbeste"cu Dumnezeu,aude cuvantul Sau in credinta,si ii raspunde in ascultare..Rautatea este ceva care te apasa si te urateste!Ati vazut cum arata un om incruntat?

Parca impunge..Sunt oameni garboviti de ani si sunt oameni garboviti de pacate..oameni garboviti de grija lacomiei,oameni garboviti de necredinta,garboviti de patimi,de rautate.

Si mai este un fel de garbovire..atunci cand crestinul nu merge consecutiv TREI DUMINICI LA BISERICA,si pica sub AFURISENIE pentru ca pierde comuniunea cu Duhul Sfant si cu Hristos..si atunci este intr-o forma de garbovire.Biserica are rolul ei sacru in societate.Nu sa spele creiere si nu sa-i faca pe oameni medievali.Biserica investeste in pictura,in lacasuri de cult,in preotul care slujeste.Iti bati joc si iei Biserica peste picior,tu..ortodoxul ateu,plin de studii si de impresii..acum,ca nu mai ai nevoie de biserica?Ai baga buldozerul in ea,ai baga gaini,ai face-o biblioteca,sala de concerte..Noi,n-am fost facuti sa traim din filozofie..filozofia este pentru cand n-ai treaba!Cea mai mare filozofie de pe fata pamantului,este SA CUGETI LA MOARTE SI LA INTALNIREA CU DUMNEZEU,si sa stii sa lupti in viata asta plina de capcane si fericiri trecatoare..

Sa poti s-o rapesti pe cea vesnica care este fara de sfarsit!  

Oamenii vin si mor..Nabucodonosor nu mai este,Moise nu mai este,Sahul Persiei nu mai este,sultanii Imperiului Otoman nu mai sunt,dinastiile nu mai sunt,istoria se schimba..merge ca un tavalug.Singura invatatura,care nu a disparut niciodata de pe fata pamantului,a fost Cuvantul lui Dumnezeu..despre care Sfanta Scriptura spune:"Cerul si pamantul vor trece,dar cuvintele Mele nu vor trece!".

.Filozofi ca Heidegger,Kant,mari oameni ganditori care s-au "puricat"asa ca furnicile cand se urca pe un pai,si pica inapoi pe musuroi,au murit toti..nu mai traieste nici unul.Dumnezeu a ramas si El este singurul care a inviat

Rugăciunea Preasfinţitului Eremei (Schimnicul) către Sfântul Mare Mucenic Pantelimon (vindecătorul de boli)

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

O, Mare Mucenice şi Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi nu lăsa să rămână în noi bolile trupeşti şi sufleteşti de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile şi păcatele noastre. Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească şi sufletească – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de dorinţe şi împătimire de lucrurile trecătoare pământeşti – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem, o, Sfinte Pantelimon... Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputinţele şi pentru datoriile noastre – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de ţinerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. O, Tămăduitorule al Sfântului Athos şi al întregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie, îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia şi netrebnicia noastră – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de multele şi feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea fără de saţ, în nereţinere, în desfătare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deşartă şi de cea săvârşită cu judecată – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochii noştri de privirile păcătoase...
Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deşarte, al cuvintelor rele, defăimătoare.
Ne dor mâinile noastre neîntinse spre săvârşirea rugăciunii şi spre fapta cea de milostenie – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care uşor se îndreaptă spre căi rătăcite şi spre locuinţele acestei lumi – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Dar cel mai mult ne dor limba şi buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, deșarte, urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de laudă sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte şi fără de pricepere – tămăduieşte-ne, o, Milostive!
Tot trupul nostru este bolnav: Bolnavă este mintea noastră şi lipsită de înţelegere, înţelepciune şi de cugetare. Bolnavă este voinţa noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte şi se îndreaptă spre lucruri păcătoase, dăunătoare nouă şi neplăcute lui Dumnezeu. Bolnavă este închipuirea noastră, care nu doreşte şi nu este în măsură să conştientizeze atât moartea şi suferinţa veşnică a păcătoşilor, cât şi Fericirile Împărăţiei Cereşti, mânia Domnului, Pătimirile lui Hristos pe cruce, răstignirea Lui. O, Sfinte Pantelimon, tămăduieşte-ne. Ne doare totul în noi. În neputinţă este sufletul nostru cu toate puterile şi priceperile lui. În neputinţă este trupul nostru cu toate mădularele lui.
Tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tămăduitorul cel fără de arginţi, Doctorul cel mult iubitor şi sluga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Nu ne lăsa pe noi în urgia bolilor şi neputinţelor, ci tămăduieşte-ne cu puterea harului tău şi vom lăuda Preasfânta Treime: pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor şi vom mulţumi harului tău purtător de vindecări în veci. Amin.